Prima pagină > Uncategorized > AIE a declanşat vânătoarea de vrăjitoare. Urechean şi Pleşca, setoşi de răzbunare

AIE a declanşat vânătoarea de vrăjitoare. Urechean şi Pleşca, setoşi de răzbunare

Unii dintre reprezentaţii noii puteri instalate la Chişinău şi unii dintre acoliţii acestora sunt măcinaţi de o dorinţă nestăvilită de răzbunare, de răfuială cu oponenţii politici prin mijloace total nepolitice: autoritariste şi ilegale. Cel mai grăitor exemplu este cererea depusă la Procuratura Generală de doi înalţi demnitari, prim-vicepreşedintele Parlamentului Serafim Urechean şi preşedintele Comisiei juridice a Legislativului Ion Pleşca, ambii fiind membri ai aceluiaşi partid – AMN, cerere prin care cei doi solicită tragerea liderului creştin-democrat Iurie Roşca la răspundere pe motiv că ultimul, împreună cu fostul procuror general Valeriu Gurbulea şi fostul ministru adjunct de Interne Valentin Zubic, le-ar fi fabricat un dosar penal.

Este vorba de dosarul instrumentat pe Procuratură în cazul tentativei de asasinat a lui Iurie Roşca, dosar în care Urechean, Pleşca, dar şi Valeriu Pasat, şi Grigorii Karamalak, zis Bulgaru, erau bănuiţi că ar fi comandat acest asasinat. Deocamdată Procuratura nu a răspuns în niciun fel acestui comandament venit din partea celor doi demnitari. Dar nu ar fi de mirare ca noua conducere a acestei instituţii să răspundă indicaţiei politice venite de la Parlament. Conducerea Procuraturii are probabil o reţinere: ar fi prea de tot ca ţinta unui preconizat asasinat investigat de organele de anchetă să fie transformată în infractor (iar, pe de altă parte, presupuşii infractori, împotriva cărora s-au prezentat probe în cadrul acestui dosar, să fie albiţi şi chiar victimizaţi).

Roşca, „vinovat” că nu s-a lăsat asasinat

Probabil că procurorii îşi dau seama că se vor descalifica profesional şi se vor compromite definitiv dacă îl vor acuza pe liderul creştin-democrat că ar fi fabricat un dosar împotriva lui Pleşca şi Urechean, de parcă Iurie Roşca ar fi fost unul dintre decidenţii de la Procuratură sau Interne ori acuzaţiile împotriva celor doi ar fi fost înaintate la indicaţia lui. „Crima” lui Iurie Roşca în acest caz este că nu s-a lăsat asasinat, că a spus cu voce tare despre ameninţările cu moartea pe care le-a primit şi acum are nenorocul ca doi dintre bănuiţii că ar fi comandat acest asasinat au ajuns la putere şi vor să se răzbune. Urechean şi Pleşca nu-i pot ierta lui Iurie Roşca un lucru: Cartea Galbenă a Corupţiei, în care liderul creştin-democrat a prezentat publicului larg implicarea celor doi, dar şi a altor fruntaşi AMN, în mari scandaluri de corupţie.

Procuratura generală, un instrument în mâna noii guvernări

Că Procuratura a şi devenit un instrument în mâinile noii guvernări o demonstrează şi faptul că aceasta, după schimbarea puterii, a constatat brusc că în cazul celor doi lipsesc componentele infracţiunii. Ba mai mult, conducerea acesteia şi-a cerut iertare de la ei în numele statului!

Procuratura, o instituţie nereformată

Ar fi de remarcat că Procuratura generală ca instituţie urma să fie reformată încă din 1995, când ţara noastră a fost admisă în Consiliul Europei condiţionat, printre cele câteva amendament fiind şi reforma procuraturii. Dar iată că nici guvernarea agrariană între 1994-1998, nici cea ADR-istă din 1998-2000, nici cele două guvernări comuniste nu au dat curs acestei reforme. Asta în pofida faptului că creştin-democraţii au insistat în toate legislaturile asupra ei. Constituţia şi legea procuraturii prevăd că procurorul general este ales la propunerea preşedintelui Parlamentului şi cu simpla majoritate a deputaţilor aleşi, deci cu cel puţin 52 de voturi din cele 101 şi exact în aceeaşi manieră poate fi demis în orice secundă. Prin urmare, delicat vorbind, riscul ca demnitarii de prim rang din această instituţie să fie la cheremul puterii este iminent.

Vasile Pascari şi-a schimbat poziţia cu 180 de grade

Vasile Pascari, care a deţinut timp de câteva zile funcţia de procuror general, a declarat că Urechean şi Pleşca nu ar avea nicio implicare în cazul de tentativei de asasinare a lui Iurie Roşca. Dar de ce acest Vasile Pascari nu a ieşit cu asemenea declaraţii până la instalarea guvernării democrat-liberale, căci atunci el deţinea funcţia de procuror general adjunct şi avea o implicaţie de directă în instrumentarea dosarului? Cei doi fruntaşi amenişti susţin că acest dosar a fost intentat împotriva lor în urma unui comandament politic. Dacă e aşa, atunci să se prezinte probe şi, bineînţeles, dacă acestea există, vinovaţii să fie trimişi în judecată. Dar iată că până în acest moment avem doar probele prezentate de Procuratură care îi inculpă pe cei doi (şi anume faptul că presupusul asasin i-a contactat telefonic pe Urechean şi Pleşca şi viceversa). Dar care sunt cauzele care au determinat Procuratura Generală să înceteze urmărirea penală împotriva lui Urechean şi Pleşca? Deocamdată nu le cunoaştem, astfel încât s-ar putea ca nu iniţierea urmăririi penale împotriva celor doi fruntaşi AMN, ci tocmai încetarea ei să se fi făcut la indicaţiile politice a puterii.

Cu cine a discutat telefonic Urechean, Pleşca, Pasat şi Bulgaru?

Ca detaliu semnificativ al cazului legat de tandemul Urechean-Pleşca ar fi de amintit faptul că cei doi deputaţi, deşi au făcut tam-tam şi s-au dezvinovăţit cum au putut în momentul când li s-a pronunţat public numele în contextul tocmiri unui ucigaş pentru Iurie Roşca, nu au explicat în nici un fel cu cine totuşi s-au întreţinut telefonic de mai multe ori în aceeaşi zi de noiembrie 2008, apelurile venind în ambele sensuri. Pentru că se ştie, Urechean, Pleşca, Pasat şi Karamalak au tot vorbit de mai multe ori cu o persoană enigmatică, posesoarea numărului de telefon de la care a şi fost sunat Iurie Roşca de presupusul ucigaş. La o conferinţă de presă organizată după ce procurorul general Valeriu Gurbulea şi prim-viceministrul de Interne Valentin Zubic au declarat numele persoanelor bănuite de a fi implicate în pregătirea crimei, fiind întrebat despre acest detaliu Ion Pleşca a bolborosit ceva de genul că el e deputat şi e sunat de multă lume. Bine-bine, dar de ce atunci, dacă e să pornim de la premiza lui, el revine repetat cu telefoane şi se întreţine cu cineva pe care nici nu îl cunoaşte, Urechean şi ceilalţi doi – la fel. De ce nu ni l-au scos la o conferinţă de presă pe enigmaticul personaj să îl vedem şi noi. Poate e un cumătru de-al lor, poate e o persoană onorabilă. Atunci cei doi fruntaşi AMN au tăcut mâlc asupra descifrărilor telefonice respective pentru că au fost luaţi prin surprindere, s-au pierdut cu firea. Acum să vedem ce mai inventează pentru a-şi satisface setea de răzbunare şi a-şi farda cumva imaginea.

Pleşca şi tăierea beregatei

Vă mai amintiţi de cadrul surprins de postul de televiziune PRO TV, în care, după o intervenţie tăioasă a lui Iurie Roşca în care îl viza pe Ion Pleşca, ultimul, negru de mânie, îi şoptea ceva la ureche lui Urechean, schiţând energic gestul de tăiere a beregatei? Evident, cel vizat era Iurie Roşca. Iar de la microfon Ion Pleşca a îngăimat ceva ameninţător, de genul „lasă că ne clarificăm noi cu dânsul în judecată… şi altfel”. Acest altfel ce putea să însemne decât intenţia prost camuflată de răfuială fizică? Iar motivul acelui acces de furie a fost intervenţia repetată a lui Iurie Roşca în cazul unei tentative de asasinat a unei femei de afaceri din cartierul la Botanica, executate de nişte ortaci de-ai lui Pleşca. De altfel, ca urmare a intervenţiilor publice ale lui Iurie Roşca lui Ion Pleşca nu i-a reuşit compromiterea dosarelor respective, ortacii săi, unul dintre care fost mare demnitar în Comisariatul sectorului Botanica, unde Pleşca a deţinut funcţia de preşedinte al judecătoriei, au fost condamnaţi la 14 şi respectiv câte 12 ani privaţiune de libertate. Acum ar fi de văzut ce se va întâmpla cu respectivii deţinuţi după ce Pleşca a devenit mare demnitar.

Şi încă ceva. Dat fiind faptul că procuratura generală se află la cheremul puterii, iar Urechean şi Pleşca au devenit piese importante în noua garnitură guvernamentală de la Chişinău, s-ar putea ca probe importante, care îi incriminează pe cei doi amenişti, din acest dosar să dispară. Chiar sunt sigur că aşa va fi pentru că până în acest moment, în încercările stângace lor stângace de a se dezvinovăţi, nici Urechean şi nici Pleşca nu au prezentat niciun fel de probe. Cu riscul de a mă repeta, constat încă o dată că ei nu au explicat cum se face că ucigaşul, care a vorbit cu Iurie Roşca la telefon comunicându-i că a fost tocmit să-l împuşte, a discutat de la acelaşi număr de telefon şi cu Pleşca, Urechean şi Pasat, respectivele apeluri fiind înregistrate în baza de date a companiei de telefonie mobilă.

Că liberalii intenţionează să se răfuiască cu Iurie Roşca, confirmă şi unele materiale apărute în presa proguvernamentală. Editorialistul de la ziarul „Timpul” (care, de fapt, este gazeta de partid a lui Vladimir Filat), Constantin Tănase, tatăl ministrul de Justiţie, îi cere noului procuror general Valeriu Zubco, instalat de AIE, să-i facă pe Voronin* şi pe Roşca „să plătească” şi chiar îi reproşează procurorului că „aceştia se plimbă liberi, fără probleme”. Adică, potrivit lui Tănase senior, cei doi ar fi trebuit să fie deja la puşcărie. „Aştept faptele – doar ele sunt în măsură să ne dezvăluie cine-i şi al cui e noul procuror”, conchide ameninţător tatăl ministrului de Justiţie, de parcă acest până nu de mult bătăios jurnalist de opoziţie, devenit de curând un zelos gazetar proguvernamental, ar fi procuror general, şi nu Valeriu Zubco. Înţelegem că ultimul trebuie să răspundă cât mai prompt comenzilor primite chiar prin intermediul ziarului lui Filat şi să-i bage la zdup pe oponenţii politici ai guvernării liberale. Stilul în care Tănase-gazetarul face campanie de instigare la răfuială ne aminteşte de vremurile de tristă faimă ale totalitarismului, când presa de partid chema justiţia de partid să îi pună la punct sau mai degrabă la perete pe toţi cei care nu erau cu ei. Tănase ţine minte bine acele vremuri, că, vorba aia, a fost şi el membru de partid comunist.

Tot în ediţia de marţi a ziarului proguvernamental „Timpul” este publicată o scrisoare a lui Valeriu Pasat, către noul procuror general Valeriu Zubco, scrisoare prin care acesta solicită ca dosarele care i-au fost intentate să fie trimise în instanţele de judecată. „Nu solicit, domnule procuror general, să mi se facă vreun favor şi nu Vă rog să dispuneţi sistarea lor (a dosarelor – n. n.). Ceea ce rog şi asupra la ce insist este ca aceste două „dosare” să fie, în sfârşit, după trei ani de „anchetă”, trimise în judecată”. Deci, Pasat vrea să fie judecat. Această idee o conţine şi titlul materialului: „Valeriu Pasat: „Vreau ca ultimul cuvânt să-l spună justiţia”. Foarte frumos. Doar că se mai cere o precizare: Pasat vrea ca în dosarele sale ultimul cuvânt să-l spună justiţia, după ce ministru al Justiţiei a devenit fostul său avocat Alexandru Tănase. Acum Pasat se lasă pe mâna Justiţiei cu toată încrederea că aceasta îi va face dreptate. Şi e cam grăbit ex-securistul nr. 1, căci s-ar putea să avem alegeri parlamentare anticipate, s-ar putea să pice şi Guvernul şi atunci ar fi bine ca Justiţia să facă dreptate acum când fostul său avocat este ministru al Justiţiei. O dreptate făcută de o altă justiţie decât a lui Alexandru Tănase nu-i prea convine lui Valeriu Pasat, care până în prezent este refugiat la Moscova.

Vânătoarea de vrăjitoare a început. Infractorii de mai ieri astăzi au ajuns judecători. A venit ceasul răfuielilor cu oponenţii politici. Aceasta şi este democraţia liberală.

*Au fost lansate un şir de ameninţări în adresa lui Vladimir Voronin din tabăra PLDM, AMN, dar şi PL. Liberalii îl acuză pe cel care a deţinut timp de 8 ani funcţia de preşedinte al ţării de un şir de infracţiuni şi promit tragerea la răspunde penală a acestuia pentru uzurparea puterii în stat, instaurarea unui regim dictatorial, însuşirea afacerilor unui şir de businessmeni, suprimarea presei independente şi a libertăţii de opinie şi multe altele. Acum este momentul să-i vedem pe liberali cum asigură independenţa celei de a treia puteri în stat – Justiţia, ca aceasta să-şi facă în mod onest datoria şi să constate cu probe, nu cu istericale liberalo-democrate, dacă într-adevăr Vladimir Voronin se face vinovat măcar de una dintre infracţiunile şi crimele ce i-au fost imputate. Şi dacă – da, atunci să-l tragă la răspunde în strictă conformitate de prevederile legale. Dacă însă nu vor face acest lucru, asta va însemna că liberalii au minţit, l-au calomniat pe nedrept pe Vladimir Voronin sau că, în cazul în care ei totuşi au spus adevărul, protejează o persoană pe care o prezumează a fi infractor.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: