AIE refuză să cinstească memoria ostaşilor români

Nici unul dintre liderii celor 4 partide de guvernământ de la Chişinău nu a participat sâmbătă, 24 octombrie, la evenimentele de cinstire a memoriei soldaţilor eroi români care au căzut în 1941 în comuna Cania pentru eliberarea Basarabiei. Deşi au fost invitaţi de către gazda evenimentului, parohia ortodoxă din Cania cu hramul „Tuturor Sfinţilor Români”, nici Dorin Chirtoacă, nici Mihai Ghimpu, nici Vladimir Filat şi nici Serafim Urechean nu s-au ostenit să se deplaseze până în această localitate din raionul Cantemir pentru a participa la serviciul divin care a fost oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor cu ocazia sfinţirii Troiţei Eroilor Români din dealul Epureni, urmată de inaugurarea parcelei de onoare din cimitirul comunei Cania, în care îşi zac somnul de veci circa o mie de soldaţi şi ofiţeri ai Armatei Române.Gestul celor 4 oficiali moldoveni este greu de înţeles mai ales pentru faptul că în cele două campanii electorale din acest an tocmai ei au utilizat până la exacerbare o retorică pseudoromânească şi care, până a ajunge la putere, nu au scăpat nicio ocazie de a-şi etala „profundele lor sentimente patriotice româneşti”. Mai mult ca atât, pentru ca opinia publică să nu afle nimic despre absenţa lor, presa controlată de autorităţile de la Chişinău, atât privată, cât şi de stat, nu a dat nici cel puţin o ştire despre acest eveniment. Probabil că există raţiuni pe care noi nu le cunoaştem, dar care îi împiedică pe Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu, Vladimir Filat şi Serafim Urechean să stea alături de mitropolitul Basarabiei Petru Păduraru atunci când acesta se roagă pentru sufletelor adormite ale eroilor români căzuţi ]n 1941 pentru eliberarea Basarabiei. Să remarcăm însă că, imediat ce au ajuns la putere, primarul general Dorin Chirtoacă, preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu şi premierul Vladimir Filat s-au grăbit să se afişeze public alături de mitropolitul moscovit Vladimir Cantarean în cadrul unor evenimente mult mai puţin semnificative de resfinţire a unor lăcaşuri de cult de prin sate.

Din partea autorităţilor centrale, la manifestaţiile de la Cania au participat preşedintele comisiei economice a legislativului de la Chişinău, Veceslav Ioniţă, care, deşi prezent la slujba de pomenire a celor morţi, a evitat într-un mod discret comuniunea cu ortodocşii. A fost prezent şi ministrul Apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuţa, care, trădând o mentalitate sovietică şi românofobă, mai că nu a fost pe punctul să-i numească invadatori pe soldaţii români care şi-au dat viaţa în 1941 la Cania pentru eliberarea Basarabiei. Nu a lipsit nici clişeul propagandei sovietice „Nikto ne zabât, nicito ne zabâto!”, adevărat, preluat româneşte. Iată ce a declarat proaspătul ministru al Apărării de la Chişinău, absolvent în 1992 al Şcolii militare a trupelor aeropurtate din oraşul Reazan, Federaţia Rusă, adus în această funcţie de parlamentarii Alianţei pentru Integrare Europeană.

„Luând în consideraţie că morţii trebuie, necătând la ce au făcut pe parcursul vieţii, trebuie cinstiţi, astăzi noi cinstim şi începem o nouă filă a istoriei pentru cei care timp de câteva decenii au fost daţi uitării. Militarii ce au căzut şi sunt înmormântaţi aici au îndeplinit ordinele care le-au fost date lor. Mai sunt şi alţi eroi, şi alte cimitire date uitării şi de aceea şi Ministerul Apărării, şi alte organe, atât locale, cât şi centrale vor trebuie ca să revitalizăm ai noştri eroi şi nu are importanţă în care luptă şi unde au căzut. Nimeni nu este uitat şi nimic nu se uită”.

Deci ministrul Marinuţa a spus că morţii de la Cania trebuie cinstiţi pentru că sunt morţi, dar nu şi pentru ceea ce au făcut ei, de parcă să lupţi şi să mori pentru eliberarea Basarabiei ocupată de sovietici ar fi constituit o crimă de război. Marinuţa a mai spus că „militarii ce au căzut şi sunt înmormântaţi aici au îndeplinit ordinele care le-au fost date lor”, adică ministrul a vrut să spună că nu este vina acestor soldaţi că „au atacat în mod criminal şi mişeleşte hotarele Uniunii Sovietice”, aşa cum spunea odinioară propaganda sovietică, pretinzând că „noi, basarabeni am fi fost ocupaţi în 1941 de românii fascişti”.

Asemenea clişee au fost utilizate pe tot parcursul ceremoniei. Nu neapărat din rea intenţie, mai curând din necunoaştere, din prostie, cei care au prezentat de la microfon manifestaţia (ne abţinem să îi nominalizăm) i-au tot dat cu poezii reciclate din arsenalul propagandei sovietice pacifiste. Nu mai vorbim de faptul că unii, viciaţi irecuperabil de ideologia sovietică şi comunistă, au vorbit de „marele război pentru apărarea Patriei”, adică pentru apărarea URSS-ului, la o ceremonie destinată pomenirii ostaşilor români căzuţi la datorie pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică.

Spre deosebire de ministrul Apărării Marinuţa, în luarea sa de cuvânt Mitropolitul Basarabiei Petru Păduraru a fost mult mai exact în delimitarea ocupanţilor de eliberatori.

„Astăzi fiecare dintre noi trăim evenimente din viaţa şi istoria neamului nostru românesc. Locurile acestea erau profanate de cei care au venit să ne aducă o viaţă mai bună, cei care spuneau că ne-au eliberat”.

Lipsa autorităţilor centrale nu a fost totuşi de natură să adumbrească evenimentele din 24 octombrie de la Cania. Ceea ce a contat cu adevărat acolo a fost ruga tuturor celor prezenţi înălţată lui Dumnezeu pentru odihna sufletelor ostaşilor români căzuţi în 1941 pentru eliberarea pământului nostru: „Să ne rugăm pentru fericiţii şi adormiţii luptători români din toate timpurile şi din toate locurile căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea Patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru integritatea neamului şi pentru libertatea şi demnitatea noastră”.

Publicitate