Valeriu Pasat: „În Moldova este foarte complicat să organizezi o lovitură de stat, căci este trădare la fiecare pas.”

În chiar ziua în care Procuratura Generală a anunţat clasarea tuturor dosarelor în care era cercetat Valeriu Pasat, acesta s-a produs într-o conferinţă de presă, în care a proferat ameninţări în adresa tuturor celor care au dat în vileag ilegalităţile de care acesta a fost acuzat şi, în special, i-a ameninţat pe cei care, în virtutea obligaţiunilor de serviciu, au instrumentat respectivele dosare. Ieşirea la rampă a ex-securistului nr. 1 nu este o chestiune spontană, ci dimpotrivă, una minuţios planificată şi coordonată cu noua conducere a Republicii Moldova, liderii AIE. Însuşi Valeriu Pasat a recunoscut în conferinţa de presă din 23 noiembrie că în perioada celor două săptămâni de când se află în Republica Moldova a avut întrevederi cu Mihai Ghimpu, Vladimir Filat, Serafim Urechean şi Marian Lupu.Valeriu Pasat şi-a imaginat că îşi poate reabilita imaginea publică fluturând în faţa jurnaliştilor deciziile Procuraturii cu privire la clasarea dosarelor sale din „lipsă de probe” şi făcând o grimasă de victimă inocentă a regimului comunist al lui Vladimir Voronin. El crede că opinia publică este atât de naivă sau atât de îndobitocită încât nu înţelege că Procuratura Generală se află la cheremul Guvernului şi a majorităţii parlamentare, că aceasta a clasat respectivele dosare din raţionamente eminamente politice, că lucrul acesta nu ar fi fost posibil dacă avocatul său, Alexandru Tănase, nu ar fi ajuns ministru al Justiţiei. Nici liderii AIE nu au înţeles că percepţia societăţii va fi exact inversă, desculparea lui Pasat este proba cea mai elocventă a cârdăşiei noilor guvernanţi de la Chişinău cu anumite cercuri moscovite care au planificat lovitura de stat din 2005 de la Chişinău. Filat, Lupu, Ghimpu, Urechean s-au gândit probabil că ameninţările proferate în mod public de Pasat pot servi drept instrument de intimidare a opoziţiei, în special a deputaţilor comunişti, de voturile cărora AIE are nevoie pentru a-l face pe Lupu preşedinte.

Doar câteva exemple. Pasat a declarat în conferinţa de presă că deja doi angajaţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate au venit la el să-şi ceară scuze: „Mai deunăzi, pe la vreo 6 dimineaţa au venit doi colaboratori ai SIS cu o singură rugăminte: „Iertaţi-ne! Noi am fost unii dintre cei care am fabricat dosare şi ne este ruşine să ne întâlnim cu dvs. Am ştiut că o să fiţi achitaţi”. Şi le-am spus: „Înseamnă că nu e totul la voi pierdut dacă aţi venit să vă cereţi scuze”. Să mori de râs, nu alta! Iată că după instaurarea regimului democratic Filat-Chirtoacă-Lupu-Urechean, ofiţerii serviciului special de informaţii şi securitate îşi cer scuze de la un fost puşcăriaş, care în virtutea conjuncturii politice a fost pe de o parte amnistiat, iar pe de alta disculpat.

Pasat îl instigă pe Guboglo să se răfuiască fizic cu Iurie Roşca

De-a dreptul şocante sunt afirmaţiile lui Pasat cu referire la Iurie Roşca şi, în genere, la creştin-democraţi. Anterior Pasat a declarat că îl va acţiona în judecată pe Iurie Roşca pentru mărturiile făcute de acesta în dosarul privind tentativa loviturii de stat din 2005. Acum însă, Pasat îl instigă pe un fost general de armată, cercetat în dosarul privind tentativa de lovitură de stat din 2005, să se răfuiască fizic cu liderul creştin-democrat. Este aproape de neimaginat ca o persoană care a deţinut funcţia de ministru al Apărării şi de director al serviciului special de informaţii al unui stat european să lanseze într-o democraţie chemări la răfuială fizică. Iată declaraţia lui Pasat reprodusă ad litteram: „Generalul Guboglo a fost învinuit că a vrut să facă lovitură de stat şi s-a anunţat că a fost dat în căutare internaţională, iar până la urmă am aflat că nu a fost dat în căutare internaţională şi nu a putut să vină omul acasă să-şi înmormânteze mama. E o tragedie foarte mare. Lucrurile acestea nu pot fi trecute cu vederea.

Pentru că am pomenit acest caz al generalului Guboglo, m-aş adresa ministrului de Interne, domnului Catan, să fie luat sub o protecţie deosebită Iurie Roşca, pentru că eu ştiu că în cel mai apropiat timp domnul Guboglo urmează să se reîntoarcă acasă, să-şi vadă mormântul mamei. Eu ştiu prin ce chinuri a trecut acest om. Un general care a trecut prin Afganistan, prin conflictul din Transnistria, care a apărat ţara, dar pe maică-sa nu a putut să o îngroape”.

Vai, Valeriu Pasat este atât de înduioşător când se referă la soarta generalului Guboglo şi atât de grijuliu când vorbeşte de riscurile care îl pasc pe Iurie Roşca. Nici n-ai spune că ar avea vreo implicaţie în tentativa de lovitură de stat din 2005 şi în cea de asasinare a liderului creştin-democrat. Dar oare nu ar dori Valeriu Pasat şi mentorii săi de Procuratura Generală (sau poate relaţia este inversă, Pasat este mentorul noii conduceri a Procuraturii?) să facă publice respectivele dosare, să ştim şi noi ce propuneri i-a făcut generalul Guboglo lui Iurie Roşca la sediul PPCD, mai ales că existată şi martori ai acestei discuţii. Şi în general, Procuratura Generală a clasat dosarele în care este inculpat Pasat susţinând că nu există probe relevante. Dar, dacă dosarele au fost clasate, atunci să se facă publice, căci asta nu mai poate să afecteze mersul anchetei, să ştim şi noi, muritorii de rând, pe cât de irelevante au fost probele aduse în instrumentarea cazului. Convingerea mea este că nu există nici un temei pentru clasarea acestor dosare şi criteriul politic a fost singurul care a stat la baza deciziilor procuraturii. Oare procurorul general nu ar dori să ne spulbere această bănuială?

În conferinţa de presă, Pasat a recunoscut fără ocolişuri că el a fost eliberat în iulie 2007 în urma presiunilor venite din partea Moscovei (el însă a pretins că şi Guvernul SUA ar fi exercitat asemenea presiuni asupra lui Voronin, ceea ce este, desigur, cel puţin exagerat). Ne amintim bine că această decizie judecătorească a fost luată de Colegiul Curţii de Apel a două zi după o întrevedere dinte Putin şi Voronin. Iată ce spune însuşi Pasat despre eliberarea sa: „Dimineaţa la ora 7 încă nu erau găsiţi judecătorii care vor lua decizia de-a-l elibera pe Pasat. Condiţia dură pusă de Voronin a fost de a părăsi urgent ţara, nici nu am reuşit să mă duc acasă”. Deci, ex-securistul numărul unu recunoaşte că decizia de a-l elibera nu a fost juridică, ci politică. Şi încă spune chestia asta cu multă mândrie de sine. Ia vedeţi şi dumneavoastră cât de tare şi mare este Pasat: este pus în libertate chiar dacă este implicat în delapidarea patrimoniului public şi în organizarea unei lovituri de stat!

Pe tot parcursul conferinţei de presă Valeriu Pasat s-a străduit să-i convingă pe jurnalişti că în 2005 nu s-a încercat nici un fel de lovitură de stat. Că Moscova a încercat să organizeze proteste de masă după alegerile parlamentare din 2005 în urma cărora să-l răstoarne pe Voronin a scris şi a recunoscut nenumărate ori până şi presa rusă (în FLUX am prezentat mai multe exemple, dacă va fi cazul vom putea reveni), numai Pasat nu recunoaşte. Şi cum ar putea să recunoască, căci, de! nu e prost omul să-şi bage singur capul în laţ, întrucât, conform mărturiilor acumulate la dosar, tocmai el era unul dintre principalii organizatori ai acestora.

Cum explică Pasat că a fost arestat de Voronin

Referindu-se la motivele reţinerii sale de către autorităţile moldovene pe data de 11 martie 2005 pe Aeroportul internaţional Chişinău, Pasat a spus că a fost arestat la indicaţia lui Voronin pentru că:

„1. Voronin l-a arestat pe Pasat pentru că am refuzat să adun material compromiţător împotriva membrilor PCRM, cei care l-au adus la putere pe Voronin. Aceşti oameni urma să fie şantajaţi şi probabil că acum sunt şantajaţi cu ajutorul materialului pe care l-au acumulat alţii, pentru că noi, colegii mei de la SIS, am refuzat ă facem acest lucru.

2. Cel care a venit la putere în 2001, cu lozinci proruseşti, cu nostalgii faţă de URSS, a fost tot acel om care începând cu 7 iulie 2001 a încercat să vândă nelegitim, din arsenalul Armatei Naţionale, un lot de armament pentru doborârea aparatelor de zbor, care urmau să ajungă la gherilele din Cecenia. Asta a vrut să facă cel mai bun aliat la Federaţiei Ruse.

3. Staţia de la Cuciurgan. Am depus tot efortul pentru a fi privatizată în folosul Reţelelor Electrice din Federaţia Rusă, pe care am avut onoarea să o prezint la acel moment şi care era o întreprindere din Federaţia Rusă, un partener strategic al Republicii Moldova. Staţia urma să fie privatizată ori de compania rusească, ori ca această privatizare să fie efectuată în numele tatălui, a fiului şi a unui sfânt duh de la Odesa pe nume Goldinberg Eduard. Am ales prima variantă şi nu regret”.

Nu pot să ştiu pe cât de reale sau de imaginare sunt aceste trei cauze din care, potrivit lui Pasat, Voronin ar fi dispus arestarea lui. Eu sper că Pasat va aduce şi ceva probe la cele afirmate de el. Dar, imediat ce l-am auzit pe Pasat enunţând cu vocea sa aceste trei cauze, mi-am adus aminte că prin ianuarie 2006, surse din cadrul Procuraturii Generale anunţau că Pasat era atunci pasibil de a i se mai intenta un dosar penal pentru că, abuzând de funcţia de director SIS, făcea, contrar legii, copii xerox, ale diferitelor documente secrete, inclusiv dosare ale unor agenţi ai SIS. Sursele din Procuratură susţineau atunci că un interes deosebit avea Pasat faţă de dosarele unor agenţi cu misiuni speciale în autoproclamata republică nistreană şi că ancheta ar fi constatat, de asemenea, că Pasat a avut întâlniri cu aşa-numitul ministru al securităţii naţionale din Transnistria, Vadim Antiufeev, căruia i-ar fi transmis dosarele agenţilor moldoveni şi că ulterior, respectivii ofiţeri ai SIS, au fost deconspiraţi – unul a fost asasinat de către killerii transnistreni, altul a dispărut fără urma. Nu ştim ce a fost cu acest dosar şi dacă cu adevărat lui Pasat i s-au adus şi astfel de acuzaţii. Dar exact în acea perioadă, în apărarea lui Pasat s-a ridicat şi cunoscutul expert de la Tiraspol, directorul filialei transnistrene a Consiliului pentru Strategie Naţională al Rusiei, Dmitri Soin, care a declarat pentru presa transnistreană că Pasat a fost trimis la puşcărie inclusiv pentru faptul că a refuzat să execute acţiuni de diversiune şi subminare împotriva Transnistriei şi a Rusiei, „contrar voinţei lui Voronin”. Pentru cei ce au uitat cine este acest Dmitri Soin, amintim că acesta era în acea perioadă angajat titular al „ministerului” securităţii naţionale de la Tiraspol şi a fost dat în urmărire de organele de drept din Republica Moldova, fiind suspectat de săvârşirea unui omor premeditat. Iată că ceea ce spune astăzi Pasat coincide aproape integral cu cele afirmate de acest Soin la sfârşitul anului 2005, începutul lui 2006. În mod sigur că nu este vorba aici doar o simplă coincidenţă.

Dar să revenim la declaraţiile lui Pasat. Este foarte interesant ce spune acesta despre scopul venirii la guvernare a liberal-democraţilor. „AIE are un deosebit scop de a reabilita mii de oameni care au suferit în urma acestui regim (guvernarea comunistă – n. n.). Mari schimbări economice nu vor putea fi realizate în ţară pentru că aşa este situaţia internaţională pe plan economic, mă refer la criză. Dar sarcina de-ai reabilita pe toţi este o sarcină deosebită a aceste alianţei”. Foarte bine, dacă există oameni care într-adevăr au avut de suferit din cauza vechii guvernări, mă îndoiesc totuşi că ar fi vorba de mii, atunci bineînţeles aceştia trebuie reabilitaţi. Important este ca această reabilitare să nu însemne desculparea criminalilor şi infractorilor, aşa cum pare că înţelege lucrurile Valeriu Pasat, şi totodată să nu degenereze în răfuieli cu adversarii politici, să nu se transforme într-o vendetă a criminalilor cu cei care şi-au făcut onest datoria de anchetatori, detectivi, procurori, judecători. Atâta doar că, potrivit logicii lui Pasat, în cohorta celor suferinzi si reabilitabili ar trebui să se regăsească şi prieteni de-ai săi ca Dmitri Soin, Igor Smirnov, Vadim Şevţov-Aniufeev, Grigori Maracuţa şi Grigori Karamalak, care, sărmanii de ei, au fost persecutaţi de regimul dictatorial al lui Voronin şi care, ca şi Pasat, au stat la cald sub pulpana Kremlinului! Cât însă despre faptul că AIE nu-şi propune să realizeze mari schimbări în ţară pe plan economic, aceasta este chiar o noutate trăsnet. Din câte cunoaştem, Pasat nu a fost abilitat să vorbească din numele AIE, dar s-ar putea ca aceasta să fie o idee cu care bântuie în capetele guvernanţilor şi pe care Pasat a recepţionat-o în urma recentelor discuţii purtate cu Filat, Lupu, Urechean şi Ghimpu.

În cadrul conferinţei de presă de luni, supărat pe eşecul planurilor pregătite în 2005, Pasat a mai făcut un şir de afirmaţii, printre care una cât se poate de sinceră: „În Moldova este foarte complicat să organizezi o lovitură de stat, căci este trădare la fiecare pas”. A fost un fel de a se plânge pe soartă, al ex-securistului nr. 1. Păcat că nu a vrut să ne spună pe cine anume i-a avut în vedere când s-a referit la trădătorii planului de lovitură de stat. La alte perle din gândirea acestui personaj vom reveni cu proxima ocazie.

Publicitate