Prima pagină > Interviu, Politica > „Ţinta este România!”

„Ţinta este România!”

Vlad Cubreacov într-o discuţie cu analistul politic Victor Gurău

– Domnule Victor Gurău, am discutat înaintea acestui interviu şi mi-aţi spus lucruri care sunt greu de crezut la prima aflare. Totuşi, analiza dumneavoastră te pune pe gânduri şi-ţi aşterne în faţă mai multe semne de întrebare…

– Eu aş spune chiar că mulţi dintre cei care vor lua act de analiza mea vor crede că sunt nebun. Este posibil, căci în condiţiile actuale toată lumea este bulversată de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Sper însă că vor exista măcar doi sau trei cetăţeni oneşti care vor aprecia la justa valoare cele expuse de mine.Criza politică din Republica Moldova şi factorul rusesc

– Să le luăm pe rând…

– Este necesar să menţionez din start că Federaţia Rusă şi „ţarul” de la Kremlin au un comportament foarte bine pus la punct la capitol criza politică din Republica Moldova. Într-o primă etapă Moscova a mimat susţinerea PCRM şi, implicit, a lui Vladimir Voronin, ca mai apoi să încerce să-şi adjudece rolul de mediator şi împăciuitor al părţilor implicate. Toate aceste lucruri, însă, reprezintă acţiuni tactice menită să ascundă adevăratul interes sporit al Moscovei pentru această zonă geostrategică. Toate aceste acţiuni sunt executate cu multă acurateţe şi atenţie ca să nu să se descopere adevăratul scop strategic şi anume, scoaterea României din proiectul Nabucco!

AIE, o majoritate parlamentară liberal-democrată foarte instabilă, care se poate rupe în fiece clipă

– Cum se reflectă aceasta asupra situaţiei de criză politică din Republica Moldova?

– Criza politică este departe de a se fi sfârşit în Republica Moldova. Faptul este înţeles deja de toţi actorii politici importanţi, atât din interior, cât şi din afara ţării. Pe de o parte, există o majoritate parlamentară liberal-democrată foarte instabilă, care se poate rupe în fiece clipă. Motivele ar putea fi oricare: viziuni diferite asupra politicii externe, integrarea în structurile NATO, politicile de natură economică şi chiar diferenţele ideologice. Liderii AIE au, de asemenea, viziuni diferite la toate capitolele. De la Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, care se declară români, până la Marian Lupu şi Serafim Urechean, care sunt „birocraţi (nomenclaturişti) moldoveni” cu viziuni clare proruseşti. În mijlocul acestui „viespar înrăit” se află echipa premierul în exerciţiu Vladimir Filat. Pe toţi aceştia îi uneşte şi îi ţine la un loc doar ura faţă de comunişti şi dorinţa imensă de a prelua puterea în Republica Moldova la toate nivelurile, proces care decurge foarte lent şi acest factor le poate aduce mari prejudicii. Totodată, declaraţiile nechibzuite şi acţiunile liderilor AIE pot servi doar PCRM, şi nu cetăţenilor, iar PCRM este foarte determinat să împingă situaţia spre alegeri anticipate. Capacitatea generalului Vladimir Voronin de a-şi mobiliza „oastea politică” poate fi pusă la îndoială numai de către analiştii care nu înţeleg prea multe în politică. „Ajutorul frăţesc” acordat de unii lideri ai AIE prin declaraţii şi acţiuni nechibzuite vine doar să confirme încă o dată ipoteza, că în anul 2010 vom avea alegeri anticipate. Marian Lupu în calitate de unic candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova nu va fi votat nici în alegerile repetate anunţate – foarte important! – pentru 7 decembrie. Vom reveni mai încolo la această dată.

5 motive din care PRCM nu va vota pentru Lupu

– Dumneavoastră susţineţi că PRCM-ul domnului Voronin nu va vota pentru candidatul Marian Lupu ca şef al statului. Care credeţi că sunt motivele celor de la PRCM pentru asta?

– Pentru mine este evident că ei nu vor susţine candidatura AIE (şi nu a PD) la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. De ce? În opinia mea, comuniştii nu vor vota pentru această candidatură a AIE:

1. pentru simplul motiv că Marian Lupu a trădat PCRM şi acest element important a creat premizele formării unei noi coaliţii de guvernământ – AIE;

2. pentru că, în caz contrar, deputaţii PCRM ar susţine nu doar candidatura AIE la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, ei ar vota practic pentru transferul de imagine şi putere pe tot eşichierul politic de stânga din ţară, implicit pentru scindarea PCRM în două, trei facţiuni sau chiar pentru dispariţia celui mai numeros şi mai disciplinat partid;

3. pentru că Marian Lupu a fost crescut şi propulsat de către „incubatorul politic al PCRM” şi de către Vladimir Voronin, astfel liderii acestui partid cunosc foarte bine punctele „forte” şi cele vulnerabile ale respectivului personaj politic;

4. pentru că această candidatură a AIE este foarte vulnerabilă, atât „pe interior”, cât şi din punct de vedere a factorului extern, candidatură nu reprezintă aspiraţiile electoratului liberal, aspiraţiile tinerei generaţii;

5. pentru că Marian Lupu este un Ion Soltâs ai timpurilor noastre, care a fost aruncat peste „ambrazura inamică” şi nu are susţinerea reală necesară a alegătorilor AIE şi nici sprijinul necesar al liderilor liberali din cadrul AIE.

Lupu trebuie să se retragă în favoarea unui candidat mult mai profesionist, mai carismatic şi cu viziuni clar proeuropene

În concluzie, unicul candidat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Marian Lupu, deşi îşi doreşte foarte mult, nu are mari şanse să fie votat la alegerile repetate şi cred că vom avea o situaţie mult mai instabilă decât până acum. Am menţionat în mai multe interviuri şi comentarii, că în momentul de faţă Marian Lupu şi PD constituie factori de destabilizare politică. În această situaţie, este necesară retragerea candidaturii lui Marian Lupu şi înaintarea unui nou candidat, acceptat de toate părţile implicate în procesul politic din Republica Moldova. Un candidat mult mai puternic din punct de vedere profesional, mult mai carismatic şi cu viziuni clar proeuropene.

Retragerea candidaturii lui Marian Lupu ar strica într-o mare măsură planurile „binevoitorilor” Republicii Moldova, care se găsesc în număr destul de impunător atât la Moscova, cât şi la Bucureşti.

Marian Lupu nu este susţinut nici de Casa Albă, nici de Kremlin

– Să revenim aşadar la modul în care s-a implicat Moscova în procesul politic şi electoral de la noi…

– „Mâna Moscovei” se vede cu ochiul liber de specialiştii în materie şi anume, prin duplicitatea poziţiei Kremlinului. Mimarea susţinerii PCRM în campaniile electorale din anul 2009 şi mimarea susţinerii candidaturii lui Marian Lupu la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova este un joc de adormit copiii şi nu arată adevăratul scop al Kremlinului în Balcani. În realitate Marian Lupu nu este susţinut nici de administraţia de la Casa Albă, nici de cea de la Kremlin, deoarece este un candidat slab şi nu va putea face faţă „încercărilor” prin care va trece Republica Moldova în viitorul apropiat.

Un alt motiv contra candidaturii lui Marian Lupu poate servi şi o posibilă confruntare directă între acesta şi Vladimir Filat, element cu risc de a se transforma într-un conflict instituţional.

Este regretabil faptul că liderul PD, Marian Lupu, nu înţelege aceste lucruri şi nu se retrage din proprie iniţiativă din cursa pentru Preşedinţie, pas care ar fi mult mai benefic pentru domnia sa şi partidul pe care îl conduce. Succesul de moment al PD şi personal al lui Marian Lupu este foarte iluzoriu. Trebuie să acceptăm că domnia sa este acum un factor electoral şi doar atât. Acelaşi rol l-a avut şi Serafim Urechean în anul 2005. Care este situaţia cu AMN şi Serafim Urechean, o cunoaştem cu toţii şi îmi doresc din tot sufletul ca acest scenariu să nu se mai repete.

– Întrezăriţi un posibil conflict între Lupu şi Filat?

– Da. Vladimir Filat şi echipa sa este mult mai bine pregătit din punct de vedere profesional şi mai dinamică. PLDM şi implicit Vladimir Filat au obţinut un succes important. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, domnia sa a constituit o echipă nouă de la „zero” şi au trecut împreună prin două bătălii electorale cu un grad de „temperatură socială” majoră, şi au dat dovadă de o mobilizare senzaţională în electorala din 20 iulie, anul curent. De menţionat că liderul PLDM, Vladimir Filat, nu deţinea în tot acest timp nici o funcţie şi deci, nu a avut sprijin administrativ (ca de exemplu: Dumitru Braghiş,Vasile Tarlev). Este unicul politician tânăr din Republica Moldova, lider de partid cu o pregătire de excepţie din punct de vedere administrativ-birocratic, la nivel macro şi, totodată, un manager iscusit. Toarte aceste cunoştinţe şi practici acumulate de domnia sa începând cu anii 1990 au dat rod în vara acestui an. În opinia mea, Vladimir Filat este cel mai de perspectivă tânăr politician din Republica Moldova, care are în spate o echipă foarte bine pregătită. Cred că acest lucru este foarte bine înţeles atât de candidatul AIE pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Marian Lupu, dar şi de liderii PL, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă.

În condiţiile de criză social-politică şi economică profundă premierul Filat şi-a asumat rolul de lider informal al AIE şi nu cred că doreşte să împartă acest rol cu cineva din cadrul alianţei. Totodată menţionez prestaţia publică bună, vocabularul simplu şi pe înţelesul tuturor, atenţia cu care se implică în „jocul geopolitic” impus de factorul extern. Este bun şi în lansarea „ghimpilor” ascuţiţi la adresa lui Marian Lupu. În concluzie, PLDM şi Vladimir Filat este un factor de stabilitate şi va deveni forţa politică principală a dreptei liberale.

Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă pot deveni „cheia de la Palatul Cotroceni” a ruşilor

– Ar fi fost poate mai potrivit să ne gândim dacă liniile de tensiune ar putea apărea nu atât între Marian Lupu şi Vladimir Filat, ci, mai degrabă, între Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, actualul preşedinte ad-interim…

– Posibil. Pentru că un alt actor politic important din cadrul AIE este PL în frunte cu liderii săi, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Despre acest partid putem spune că este ultimul pol al romantismului naţional şi liderii acestui partid au scos maximum posibil din campania electorală cu resurse financiare şi materiale foarte modeste. Menţionez că „schimbarea” lansată de PL şi candidatul la funcţia de primar general de Chişinău în electorala din 2007 au avut succes. Pe de o parte, Dorin Chirtoacă a câştigat cursa electorală, pe de altă parte, eşichierul dreptei politice din Republica Moldova a fost „schimbat” în proporţie de peste 80%. Scopul strategic de „schimbare” a tot şi a tuturor în Republica Moldova poate suferi eşec. În acelaşi timp, actualul preşedinte al Parlamentului şi preşedinte interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu este un politician cu o practică foarte bogată. Este primul politician de rang înalt din Republica Moldova, care fiind în exerciţiu de cea mai înaltă funcţie din stat s-a declarat român. Este foarte important acest lucru deoarece până în prezent mulţi politicieni evită să se pronunţe la acest capitol. Ba mai mult ca atât, deşi deţin cetăţenia română, ascund acest element esenţial. Numai un politician cum este „unchiul Mihai” a avut tăria de caracter să fie clar şi tranşant. Pe urmele „moşului Mihai” merge şi „nepoţelul primar general de Chişinău”. Dorin Chirtoacă a fost locomotiva electorală a PL , şi-a asumat un rolul de promotor al „schimbării”. Multe din cele propuse au reuşit. Am menţionat mai sus că PL este ultimul pol al romantismului naţional. Este nevoie de modernizarea partidului, de formare a unei echipe pragmatice şi dinamice. Este necesară atragerea de profesionişti în diferite domenii. Cred că funcţia ocupată de preşedintele PL, Mihai Ghimpu, îi v-a permite prin intermediul resurselor administrative să atragă cât mai mulţi cetăţeni, buni profesionişti şi patrioţi. Dacă liderii PL nu vor moderniza partidul şi nu vor adopta o strategie nouă în campania electorală pentru alegerile locale din 2011, vor avea de plătit poliţe mari. Deşi factorul extern, şi îndeosebi România, este foarte favorabil pentru ascensiunea acestui partid în fruntea polului liberal, factorul uman şi lipsa unei echipe dinamice plasează acest partid în spatele PLDM.

PL, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă sunt la momentul actual ţinta PCRM, un factor de instabilitate artificial propagat de ideologii comunişti şi „orchestrat” de echipa de promotori ai lui Marian Lupu în frunte cu Vitali Andreevschi (Nazaria, Robu, Tulbure, Ţăranu, Lucinschi, Ţârdea). Această echipă de „analişti” şi promotori este mult mai periculoasă decât echipa PCRM, deoarece ei pretind a „se înţelege” şi a vinde ceea ce nu le aparţine. În concluzie, în cazul câştigării alegerilor prezidenţiale din România de către Traian Băsescu, s-a putea crea condiţii foarte favorabile PL şi implicit lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, condiţii care s-ar solda cu menţinerea în funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova şi preşedinte al Parlamentului a domnului Mihai Ghimpu (interesant e că Kremlinul analizează şi acceptă un asemenea scenariu). Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă pot deveni „cheia de la Palatul Cotroceni” a ruşilor şi, implicit, „eroi naţionali”!

Nabucco ori South Stream – ce alege România?

– Spuneaţi că ţinta şi miza întregului joc geopolitic este România. Vreţi să deschideţi parantezele puţin?

– Este necesar să spunem lucrurilor pe nume din start. În criza politică din Republica Moldova sunt implicaţi atât factori din Federaţia Rusă, SUA, Uniunea Europeană, cât şi România. Ţinta principală în acest joc este România! Cauza principală este concurenţa, ce a atins punctul culminant, între proiectele energetice Nabucco şi South Stream. Toată „nebunia” constă în faptul, că mai bine de zece ani „jocurile politice” geostrategice au fost ţinute în stare de mobilizare masivă a forţelor fiecărei părţi implicate. Preluarea puterii la Kremlin de către actualul premier rus Vladimir Putin şi experienţa lui impresionantă în calitate de „agent KGB” în Republica Democrată Germania au impulsionat procesul de „apropiere” al Federaţiei Ruse şi Republicii Federale Germania, atât din punct de vedere politic, dar şi îndeosebi din punct de vedere economic. Republica Federală Germană este unica ţară din Europa occidentală care, prin intermediul companiei „RuhrGas”, a primit accesul „limitat” la ţeava Gazprom-ului. Această companie germană este şi unicul partener extern acţionar la „monopolistul” rus, cea mai mare companie din Federaţia Rusă. Colaborarea prietenească dintre Federaţia Rusă şi Republica Federală Germană a permis Kremlinului să atragă de partea sa companii foarte serioase din această ţară, din Italia, Franţa şi Spania. În sânul Uniunii Europene s-a format un cerc foarte influent de „prieteni” cointeresaţi economic ai Federaţiei Ruse. Acest lucru a permis să se ducă la bun sfârşit negocierile Kremlinului cu Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda a traseului primului proiect gigant Nord Stream. Este foarte important de menţionat că în fruntea acestui proiect a fost foarte bine plasat fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Factorul uman şi interesul economic major a determinat foarte multe ţări să accepte condiţiile Rusiei. Diplomaţia rusă a obţinut un succes mare prin reuşita negocierilor cu ţările scandinave. Este evident, că acest succes este datorat în mare măsură suportului deosebit pe care l-au acordat „prietenii” din sânul Uniunii Europene. Opoziţia sporită a Poloniei şi a altor ţări noi membre a Uniunii Europene nu s-a încununat cu succes.

Marian Lupu, a cam „îndesit-o” cu vizitele sale în Federaţia Rusă

– Este firesc să vă întreb ce legătură are Republica Moldova cu toate aceste procese, în mare parte cunoscute şi îngrijorătoare?

– Răspunsul cred că îl cunosc foarte mulţi analişti, însă, ori se tem să-l spună, ori sunt plătiţi să spună altceva. Noi, moldovenii, am vorbit cu mare mândrie despre importanţa geostrategică de amplasare a Republicii Moldova. Vorbim despre „punţi şi poduri” între Occident şi Răsărit care trec prin mica noastră Ţară, dar niciodată nu am recunoscut adevărul pur. Am „plodit” poduri de flori şi ură între moldoveni şi români la cererea „fraţilor mai mari” de frică să nu fim „cotropiţi”, dezbinaţi, din setea de putere şi incultură, din lipsă de demnitate şi verticalitate. După mine adevărul pur este că am devenit o „monedă” de schimb în jocul marilor puteri şi că aceste forţe externe au un impact major asupra politicilor interne şi externe ale statului Republica Moldova. Cred că de aceea, candidatul la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Marian Lupu, a cam „îndesit-o” cu vizitele sale în Federaţia Rusă. Cred că de aceea, domnia sa doreşte cu orice preţ să devină preşedintele Republicii Moldova. Cred că de aceea în regim de urgenţă s-au clasat toate dosarele domnului Valeriu Pasat şi s-au lansat nişte gogomănii simple, de tipul, că Vladimir Voronin ar fi executat presiuni asupra lui Pasat pentru privatizarea centralei hidroelectrice de la Cuciurgan de către apropiaţii săi şi sunt plasate sub formă de „bombă” politică de către susţinătorii lui Marian Lupu. Acest joc este foarte ieftin şi nu inspiră nici un pic de credibilitate, deoarece însuşi Valeriu Pasat „slujeşte” cu credinţă celui care a privatizat de facto acest obiect şi anume Inter RAO EES, o structură a fostului monopolist energetic rus, reformat după un plan diabolic al lui Anatoli Ciubais.

De ce Moscova nu forţează mâna comuniştilor ca să-l voteze pe Lupu?

– Ce se mai poate întrevedea în culisele acestui joc?

– Eu aş întreba altfel: ce se ascunde însă după culisele acestui joc murdar? Ce este pregătit de către Moscova pentru Republica Moldova? La multe întrebări cred că ar avea posibilitatea să ne răspundă însuşi ex-preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. După mine el este o persoană foarte bine informată şi dacă Federaţia Rusă nu „forţează” mâna comuniştilor să voteze pentru o candidatură favorabilă lor, cea a lui Marian Lupu, înseamnă că pentru aceasta există destule motive. Care a fost totuşi motivul neînţelegerilor între Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu al României şi ex-preşedintele Republicii Moldova după o perioadă de „prietenie frăţească” de nezdruncinat? Care sunt totuşi motivele principale de răcire bruscă a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova? Nu sunt oare ele legate de refuzul lui Traian Băsescu de a discuta cu Kremlinul participarea necondiţionată a României la proiectul South Stream?!

Care a fost scopul vizitei secrete a domnului Mircea Geoană, candidatul la preşedinţia României din partea alianţei PSD+PC la Moscova în ajunul alegerilor şi apariţia „şoricelului” de Guşă în anturajul acestuia? De ce liberalii s-au alăturat necondiţionat lui Mircea Geoană fără a negocia un acord politic împotriva lui Traian Băsescu la cererea lui Dinu Patriciu ori a concernului din Kazahstan? Evident, sunt o sumedenie de întrebări, dar cred sincer că există şi tot atâtea răspunsuri.

– Deci, totul se învârte în jurul chestiunii energetice…

– Nici nu putea fi altfel. Este cunoscut faptul, că Federaţia Rusă a suferit un eşec major în Caucaz. În primul rând, prin agresiunea neexplicabilă şi războiul cu mica Georgie. Mai apoi, prin plasarea de către Casa Albă la Erevan şi Baku a unor ambasadori experimentaţi, mari specialişti în relaţii internaţionale care nu numai că au deblocat procesul de negocieri între Armenia şi Azerbaidjan, dar au obţinut şi succese impunătoare de ameliorare a relaţiilor între Armenia şi Turcia. Toate aceste succese au permis creşterea capacităţii de încredere în megaproiectul energetic Nabucco. Lovitura aplicată ruşilor de către fraţii bulgari, care şi-au sistat participarea la proiectele ruseşti, a fost doar o tatonare de început. Cred că Kremlinul şi, implicit, Federaţia Rusă au hotărât să joace tare. Ţinta este România!

– Ce elemente justifică o asemenea concluzie?

– După câştigarea procesului internaţional de la Haga, în privinţa delimitării frontierei de stat cu Ucraina în zona platoului continental (procesul insulei Şerpilor), România a devenit nu numai cel mai important posibil tranzitor de gaze prin conducta Nabucco, dar şi un posibil centru de greutate privind livrarea gazelor spre Europa. Resursele necesare pentru umplerea conductei Nabucco nu sunt încă identificate. Participarea Iranului la proiect este blocată de către SUA. Gazul din bazinul caspic este controlat în mare parte de ruşi şi americani. Situaţia instabilă din Caucaz poate genera un conflict armat. În aceste condiţii, România cu noile sale rezerve din noile teritorii devine foarte atractivă din punct de vedere strategic, atât pentru proiectul Nabucco cât şi pentru proiectul South Stream al ruşilor. Deşi proiectul Nabucco are identificată sursa de finanţare, proiectul South Stream are identificată sursa de livrare integrală şi ….. susţinerea necondiţionată a prietenilor din Uniunea Europeană. Cine sunt prietenii Rusiei este un fapt cunoscut. O pondere serioasă în puterea decizională o are şi Germania, şi Italia, şi Franţa, şi alte state. În comparaţie cu acestea celelalte state, inclusiv şi România sunt nişte „rude sărace”. Federaţia Rusă a hotărât să lovească unde nu se aşteptau oponenţii – în România. Scoaterea din proiectul Nabucco a României este scopul strategic al Federaţiei Ruse. Peste 350 de km de conductă şi o importantă sursă de livrare a gazelor pentru proiectul în cauză. Această lovitură ar „pune pe butuci” proiectul Nabucco. Toate acestea se întâmplă cu acceptul tacit al „marilor puteri” ale Uniunii Europene.

A sosit oare clipa unităţii neamului românesc?

– Cum se poate repercuta situaţia descrisă de dumneavoastră asupra Republicii Moldova?

– Pentru a-şi asigura succesul în chestiunea energetică, Federaţia Rusă este gata să meargă până în pânzele albe. Acest proiect, practic, are menirea de a-i reîntoarce Rusiei statutul de „mare putere” nu numai în Balcani, dar şi, în mare măsură, pe teritoriul bătrânei Europe. Este pentru a doua oară în istoria României moderne, când integritatea teritorială a României depinde de aceste mari puteri. Anume în acest moment, interesele Bucureştiului şi ale Kremlinului s-au intersectat. Federaţia Rusă doreşte un parteneriat strategic cu România, atât economic cât şi politic. Costul pentru ieşirea României din proiectul Nabucco este Republica Moldova. Integritatea teritorială a Republicii Moldova şi posibila ei reîntoarcerea la „sânul” Patriei etnice şi istorice depinde în totalitate de Bucureşti. Federaţia Rusă nu pierde nimic, dar câştigă enorm!

Mă întreb şi vă întreb: ce va alege România? Ce va alege Republica Moldova? A sosit oare clipa unităţii neamului românesc? Acestea sunt întrebările la care vor primi în curând un răspuns clar.

Oare acesta este motivul adevărat că alegerea repetată a preşedintelui Republicii Moldova va fi făcută în data de 7 decembrie, imediat după încheierea scrutinului prezidenţial de dincolo de Prut, când practic vor fi cunoscute rezultatele lui?

– Domnule Victor Gurău, vă mulţumim.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: