De ce şi pentru cine se modifică Codul de Procedură Civilă?

Radu Buşilă

Recent am luat cunoştinţă de proiectul de modificare şi completare a Codului de Procedură Civilă, a Legii cu privire la avocatură şi a Codului contravenţional, iniţiate şi prezentate de ministrul Justiţiei Al. Tănase în cadrul uneia dintre şedinţele Guvernului, cu care nu sunt de acord, deoarece acestea pot aduce o atingere gravă drepturilor cetăţenilor la o justiţie eficientă şi echitabilă. Se propune modificarea articolului 75 al Codului de procedură civilă: la alineatul 1, cuvintele „reprezentanţi” şi „reprezentant” se substituie în ambele cazuri cu cuvântul „avocat”; la alineatul 2, cuvintele„reprezentanţii lor” se substituie cu cuvintele „alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice sau de avocaţi”.

La articolul 97 alineatul (4) cuvântul „reprezentantului” se substituie cu cuvântul „avocatului”.

De asemenea, Codul contravenţional se completează după cum urmează: „articolul 541. Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care este obligatorie deţinerea unei autorizaţii sau exercitarea acestora în alte condiţii decât cele stabilite, dacă legea prevede că aceste acţiuni sunt ilicite, se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore”.

Cu alte cuvinte, dacă aceste modificări vor fi votate de Parlament, părţile vor putea fi reprezentate în procesul de judecată doar de avocaţi. În bază de procură vor fi reprezentate doar persoanele juridice de către angajaţii săi. Iar dacă juriştii care nu au şi statutul de avocaţi vor reprezenta şi după intrarea în vigoare a acestor modificări interesele cuiva în instanţe pe bază de procură, aceştia vor fi sancţionaţi. Menţionăm în mod special şi faptul că norma legală stabileşte şi în prezent în mod univoc faptul că dreptul de a apăra în cauze penale cetăţenii în instanţe o au în mod exclusiv avocaţii. Şi este corect să fie aşa, deoarece cauzele civile sau administrative presupun urmări mult mai uşoare decât cele penale, în astfel de cazuri o calificare şi o răspundere mai deosebită justifică dreptul doar al avocaţilor de a pleda în judecată cauzele părţilor.

Aici însă manevra avocatului-ministru este clară. Iniţiativa acestuia ţinteşte favorizarea breslei din are face parte prin eliminarea celor care nu deţin licenţe de avocat din procesele judiciare civile, ceea ce în mod automat va însemna creşterea considerabilă a clientelei avocaţilor, prin urmare şi a veniturilor acestora. Această tentativă constituie şi o vădită îngrădire a dreptului la liberul acces la justiţie, deoarece persoanele socialmente vulnerabile nu vor mai putea angaja un avocat din lipsă de bani, dar nici nu vor putea apela la o rudă sau la altcineva care ar accepta să îi reprezinte gratis sau pentru sume simbolice interesele în instanţe. Astfel, aceşti oameni nu vor mai avea nici o şansă să îşi obţină dreptatea în judecată.

Aşadar, iniţiativa legislativă cu pricina este croită după interesul pecuniar al avocaţilor şi în detrimentul intereselor cetăţenilor de rând. Astfel, avocaţii vor obţine posibilitatea de a câştiga mai mult pe seama persoanelor ce nu vor mai putea fi reprezentate pe bază de procură. Totodată avocaţii vor pune şi problema remunerării pentru asistenţa juridică acordată, mai precis vor cere majorarea ei.

În acelaşi timp o altă consecinţă negativă a iniţiativei ministrului Tănase va fi aceea că juriştii care merg în instanţă în bază de procură, destul de mulţi la număr, vor fi lipsiţi de unica lor sursă de existenţă.

Dar este logic, corect şi democratic în situaţia dată ca juriştii fără licenţă de avocat să fie puşi în condiţii de egalitate cu avocaţii, şi prin urmare introducerea modificărilor în Codul de Procedură Civilă referitoare la reprezentanţi sunt antisociale şi neconforme cu legislaţia comunitară, unde se acordă o atenţie sporită accesului la justiţie şi drepturilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, vor fi mulţi dintre cei care vor fi lipsiţi de posibilitatea de a-şi apăra în judecată drepturile încălcate, iar onorariile pretinse pentru reprezentare în instanţă vor sălta brusc din lipsa unei largi concurenţe, ceea ce va afecta simultan şi examinarea unui litigiu într-un termen rezonabil, iar posibilitatea de a avea un reprezentant în instanţă va deveni pentru mulţi un lux.

Degeaba se pretinde precum că aceste modificări ar avea efecte benefice, în timp ce de fapt se urmăreşte un interes voalat pe care unii dintre avocaţi îl conştientizează şi îl accepta tacit fără nici o jenă, căci, vorba ceea, banii sunt ochiul dracului şi nu au miros.

Vasăzică, ce vor face juriştii care practică la ora actuală reprezentarea pe baza de procura? Unii vor dori probabil sa obţină licenţa de avocat şi vor avea nevoie de stagiere timp de doi ani pe lângă barourile de avocaţi, iar în definitiv tot Ministerul Justiţiei eliberează licenţa respectivă, un motiv în plus care îl poate motiva pe ministrul Tănase să împingă proiectul dat.

De asemenea, consider că unele potenţiale modificări în legea cu privire la avocatura sunt totalmente nereuşite. Asta pentru că acestea presupun faptul că juriştii licenţiaţi în drept, care practică de ani de zile activitatea de reprezentanţi în instanţe, vor fi nevoiţi să facă stagieri de doi ani la barouri în caz de vor insista să devină avocaţi. Personal consider că ar fi logic, necesar şi în avantajul cetăţenilor ca acei jurişti care au o experienţă de muncă în domeniu mai mare de 2 ani să dea doar examenul de calificare pentru a obţine licenţa de avocat. Asta pentru că atât juristul fără licenţa de avocat, cât şi cel care a obţinut-o, au făcut aceeaşi şcoală, au învăţat din aceleaşi cărţi şi nu văd cu ce avocatul este mai „reprezentant” decât alţi jurişti.

Se ştie că de regulă onorariile achitate juriştilor fără licenţă de avocat sunt mult mai mici decât cele achitate avocatului. Şi atunci oare nu ar fi mai corect să se meargă pe principiul concurenţei, astfel încât cine lucrează mai bine şi mai calitativ acela va avea clienţi mai mulţi?

Putem spune cu siguranţă că prin aceste modificări se loveşte în 2 categorii sociale: prima categorie este cea a persoanelor socialmente vulnerabile, care nu vor avea destui bani pentru a plăti serviciile avocatului şi a doua categorie este cea a juriştilor care practică aceeaşi meserie în baza procurii, deoarece în urma modificărilor aduse la Codul de Procedură Civilă ei vor rămâne fără surse de existenţă.

Cunoaştem cu toţii că unii dintre foştii avocaţi destul de cunoscuţi, până nu demult apărători aprigi a drepturilor şi intereselor fundamentale ale omului, ajunşi peste noapte înalţi demnitari, promovează astăzi în Guvern şi Parlament iniţiative de modificare a legislaţiei după bunul lor plac. Ne-am referit mai sus doar la una dintre ele. Sper ca aceasta să fie respinsă de legislatori. Altfel preţul politic al acestei aventuri, de care se e pare că face abstracţie ministrul Al. Tănase, ar putea fi pentru guvernanţi unul de-a dreptul usturător.

Radu Buşilă,

Preşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi

Publicitate