Calea sinuoasă spre o reformă constituţională în Republica Moldova. Cronologie, factologie, concluzii

La 5 iulie 2000 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege constituţională, prin care a revizuit o serie de norme din Legea supremă. Prin reforma respectivă, Republica Moldova a fost transformată în republică parlamentară. Modificările operate în Constituţie la acea dată nu au fost de natură să clarifice într-un mod satisfăcător rolul fiecărei instituţii politice. Distribuţia prerogativelor, sarcinilor şi competentelor nu s-a făcut în deplină concordanţă cu ideea de republică parlamentară. Neajunsurile sistemului constituţional moldovenesc au ieşit la suprafaţă în anii 2000 şi 2009. Aceste neajunsuri, precum s-a văzut, se manifestă în momentele când majoritatea şi opoziţia din Parlament nu au capacitatea de a colabora în vederea atingerii unui compromis rezonabil la etapa alegerii de către Parlament a şefului statului. Criza în care s-a pomenit Parlamentul moldovenesc după cele două scrutine parlamentare a provocat discuţii şi căutări de soluţii pentru depăşirea actualei stări de blocaj. Principala cauză, care a determinat incapaitatea legislativului de a aleg şeful statului, rezidă în norma constituţională atipică pentru o republică parlamementară, potrivit căreia şeful statului poate fi ales doar cu cel puţin3/5 din numărul total al mandatelor de deputat, adică cu nu mai puţin de 61 de voturi din numărul total de 101 deputaţi. La fel de atipică şi contraproductivă apare şi prevederea care stabileşte dizolvarea Parlamentului în cazul consumării celor două tentative de alegere a Preşedintelui republicii de către Parlament.

Discuţiile din ultima vreme şi evenimentele care constituie revenirea la procesul de reformă constituţională, care încă nu ştim când va demara şi cum se va finaliza, se prezintă astfel:

15 iunie 2009 – Parlamentul este dizolvat prin decret prezidenţial ca urmare a incapacităţii acestuia de a alege şeful statului. Prin acelaşi decret ziua de 29 iulie 2009 a fost stabilită ca dată a desfăşurării alegerilor parlamentare anticipate.

29 iulie 2009 – au loc alegeri parlamentare anticipate. Distribuţia mandatelor în noul Parlament, în baza rezultatelor scrutinului, este următoarea: PCRM — 48 mandate, PLDM — 18, PL — 15, PDM — 13 şi AMN — 7. Fracţiunile PLDM, PL, PDM şi AMN au format o majoritate parlamentară (Alianţa pentru Integrare Europeană), iar PCRM a rămas în opoziţie.

18 octombrie 2009 – Comisia specială pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova a anunţat că alegerile pentru funcţia de şef al statului vor avea loc la 23 octombrie 2009. Comisia a înregistrat un singur candidat (Marian Lupu), susţinut de alianţă. Era clar din start faptul că această candidatură era susţinută numai de majoritatea parlamentară, iar opoziţia se pronunţa categoric împotriva ei. Alegerile anunţate pentru această dată au fost amânate, AIE prevalându-se de o hotărâre a Curţii Constituţionale care stabilea că procedura de alegere a Preşedintelui se poate desfăşura dacă sunt înregistraţi cel puţin doi candidaţi.

30 octombrie 2009 – Parlamentul, prin Legea Nr. 49 din 30.10.2009 a adoptat unele modificări şi completări la Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, prin care a fost stabilit: 1) procedura de alegere a Preşedintelui se poate desfăşura şi dacă a fost înregistrat un singur candidat; 2) alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se organizează cu cel mult 45 de zile înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în exerciţiu; 3) în cazul în care vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova a intervenit în urma demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive de exercitare a atribuţiilor sau decesului, alegerile pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova se vor organiza în termen de 2 luni de la data când a intervenit vacanţa funcţiei; 4) s-a stabilit că şeful statului poate fi ales în şedinţă plenară ordinară, precum şi în şedinţă extraordinară; 5) procedura de alegere a Preşedintelui a fost reorganizată, Parlamentul având la dispoziţie trei tentative pentru alegerea Preşedintelui etc.

3 noiembrie 2009 – Parlamentul adoptă o hotărâre prin care stabileşte data de 10 noiembrie 2009 pentru desfăşurarea alegerii şefului statului de către Parlament.

6 noiembrie 2009 – termenul limită pentru înaintarea candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova: la această dată era înregistrat un singur candidat, susţinut de AIE, acelaşi Marian Lupu.

10 noiembrie 2009 – are loc şedinţa specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova. Acest exerciţiu nu a fost precedat de  un dialog real între majoritate şi opoziţie. Candidatul AIE a acumulat 53 de voturi (toate voturile majorităţii parlamentare). Opoziţia comunistă, precum anunţase anterior, a boicotat alegerile pentru funcţia de şef al statului.

27 noiembrie 2009 – Parlamentul adoptă o hotărâre, prin care stabileşte că alegerile repetate pentru funcţia de şef al statului vor avea loc la 7 decembrie 2009. Nici la această etapă nu s-au iniţiat un dialog între majoritate şi opoziţie în vederea identificării unui compromis rezonabil.

7 decembrie 2009 – Parlamentul se întruneşte în şedinţă specială, convocată pentru alegerea şefului statului. Din nou a fost înregistrat doar acelaşi candidat  al alianţei. Şi la alegerile repetate Marian Lupu a acumulat numai 53 voturi ale deputaţilor din alianţă. Deputaţii fracţiunii PCRM şi de această dată au boicotat alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.

În aceste circumstanţe, potrivit Constituţiei, Parlamentul urmează să fie dizolvat de către Preşedintele în exerciţiu prin decret, prin care trebuie să fie stabilită şi o dată pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Potrivit Constituţiei, în decursul unui an nu pot avea mai mult decât două camoanii elecorale pentru alegerea Parlamentuuil Republicii Moldova. Prin Legea Nr. 49 din 30.10.2009 s-a stabilit că ”următoarea dizolvare a Parlamentului poate avea loc numai după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări”, în cazul în care această dizolvare este a doua în acelaşi an.

În condiţiile acestui blocaj, factorii de decizie de la Chişinău au început căutarea de soluţii. Punctele de vedere exprimate de politicieni sunt contradictorii, confuze şi pornesc de la  interesele şi abordarea fiecărui partid asupra următoarelor aspecte:

– delimitarea  necesităţii de ieşire din actualul impas de ideea în sine de reformă constituţională;

– viziunile diferite, adesea contradictorii, asupra depăşirii actualei situaţii critice;

– dilema „păstrarea actualei Constituţii – adoptarea unei noi Constituţii”;

– dilema „referendum constituţional – revizuirea în Parlament a sistemului constituţional”;

– lipsa unei înţelegeri clare a rolului şefului statului într-o republică parlamentară;

– dilema „alegerea şefului statului în Parlament – alegerea şefului statului prin vot direct”.

10 februarie 2010 – Comisia de la Veneţia în vizită la Chişinău – ia act de intenţiile AIE de revizuire a sistemului constituţional;

26 februarie 2010 – Gianni Bucquiccio preşedintele Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), aflat în vizită specială la Chişinău, se întâlneşte cu reprezentanţii majorităţii şi opoziţiei parlamentare. Preşedintele Comisiei de la Veneţia a evitat să facă comentarii detaliate pe marginea discuţiilor cu reprezentanţii fracţiunilor din Parlament, menţionând doar faptul că speră ca formaţiunile politice reprezentate în Parlament să găsească un compromis. Gianni Bucquiccio a mai precizat că modificările la Constituţie trebuie să se facă în Parlament, altfel zis, domnia sa a sugerat că este necesară respectarea cadrului constituţional al Republicii Moldova.

9 martie 2010 – După consultările din cadrul AIE, liderii acesteia anunţă decizia alianţei de a organiza un referendum constituţional. Declaraţia alianţei conţine următoarele teze de bază: 1) adoptarea unei noi constituţii prin referendum; 2) referendumul constituţional va fi organizat într-un termen mai mult decât scurt, până la data limită prescrisă de Constituţie pentru dizolvarea Parlamentul de legislatura a XVIII-a; 3) alegeri parlamentare anticipate nu vor avea loc; 4) proiectul noii constituţii va fi adoptat preliminar de către Parlament (adică de majoritatea parlamentară compusă din 53 deputaţi). Decizia alianţei vine în contradicţie cu poziţia Comisiei de la Veneţia, care a subliniat necesitatea respectării actualei Legi supreme.

12 martie 2010 – E.S.Asif J. Chaudhry, Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al SUA la Chişinău, a subliniat, în cadrul unui interviu acordat postului de radio Europa Liberă, că „liderii moldoveni trebuie să respecte supremaţia legii la depăşirea crizei politice, pentru a se putea bucura de sprijin american. Ambasadorul Asif Chaudhry a spus că soluţia finală trebuie să fie acceptabilă pentru toate părţile în Moldova, dar şi mai important este să fie acceptabilă pentru experţii din străinătate, experţii Comisiei de la Veneţia, ca să aibă legitimitatea dorită”.

15 martie 2010 – în presa de la Chişinău apare informaţia despre poziţia Comisiei de la Veneţia în problema reformei constituţionale. Comisia a subliniat faptul că după 16 iunie:

– Parlamentul trebuie dizolvat într-un termen rezonabil;

– modalitatea de alegere a şefului statului trebuie să se facă în actualul Parlament, cu respectarea procedurii constituţionale în vigoare, stabilindu-se posibilitatea alegerii Preşedintelui cu o majoritate mai mică;

– modificările operate în Constituţie pot să aibă efect numai pentru Parlamentul viitor;

– viitorul Parlament ar putea să recurgă la o revizuire mai amplă a Constituţiei Republicii Moldova.

20 martie 2010 – Ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Dirk Schuebel, a declarat că UE susţine soluţia propusă de Comisia de la Veneţia pentru depăşirea crizei politice şi a celei constituţionale din R. Moldova . „Comisia de la Veneţia a propus o soluţie foarte bună pentru depăşirea crizei politice şi a celei constituţionale din Republica Moldova şi această soluţie este de a vota în Parlament schimbarea unui singur articol din Constituţie”, a declarat pentru Info-Prim Neo şeful delegaţiei UE la Chişinău, ambasadorul Dirk Schuebel, precizând că exprimă poziţia oficială a Uniunii Europene.

Poziţia Comisiei de la Veneţia, precum şi a Ambasadorului SUA la Chişinău, vin, întâi de toate, să sprijine ideea respectului principiului statului de drept.  Cele două vizite ale reprezentanţilor Comisiei de la Veneţia, precum şi poziţia oficială formulată de această înstituţie a Consiliului Europei, urmate de declaraţiile şefilor diplomaţiei americane şi europene în Republica Moldova sunt expresia unei îngrijorări reale a partenrilor occidentali ai ţării în legătură cu insistenţa coaliţiei de guvernământ de a urma o cale neconstituţională de rezolvare a crizei politice şi, prin urmare, de menţinere ilegală la putere prin evitarea unor alegeri anticipate.

Situaţia de impas în care s-a pomenit puterea centrală a statului este generată de nedorinţa şi incapaitata coaliţiei de guvrenământ de a iniţia un dialog cu opoziţia, de a căuta soluţii de compromis sau consensuale. Agravarea crizei politice a fost provocată şi de inflexibilitatea alianţei majoritare în problema candidaturii la funcţia de şef al statului. În mod evident s-a propus şi s-a insistat asupra unei candidaturi inacceptabile din start pentru opoziţia comunistă. După primul tur de scrutin, când candidaura respectivă nu a acumulat numărul necesar de voturi, a fost logic şi necesar să se găsească o altă candidatură. Linia de adaptare a legislaţiei şi a Constituţiei la interesele de moment ale coaliţiei de guvernământ reprezintă expresia unui grav nihilism juridic şi sfidează principiul stauluii de drept, care se bazează pe acceptarea şi respectarea necondiţionată a normelor legale şi a procedurilor democratice. Schimbarea regulilor de alegere a şefului statului în momentul desfăşurării procesului de alegere, precum şi intenţia anunţată oficial de organizare a unui referendum pentru adoptarea unei noi constituţii, contrar normelor în vigoare, dinamitează întreaga construcţie constituţionlă a statului. De remacat că nici până la ora actuală, după toate intervenţiile instituţiilor internaţionale, exponenţii actualei puteri nu au formulat un punct de vdere oficial, prin care să declare că renunţă la ideea modificării Constiuţiei în funcţie de interesele politice de moment , vor dizolva Parlamentul şi vor anunţa alegeri anticipate.

În acelaşi timp este de remarcat şi faptul că alianţa majoritară nu a iniţiat un dialog cu opoziţia în vederea identificării unei soluţii optime de modificare a articloului 78 al Legii fundamentale, care să simplifice procedura de alegere a şefului staului, aşa cum a cerut Comisia de la Veneţia. Prin urmare, este evident faptul că actuala ciză politică riscă să se aprofundeze, iar consecinţele degradării situaţiei pot fi deosebit de grave.

23 marie 2010

Ghenaie Vaculovschi

specialist în drept constituţional

Publicitate