Prima pagină > Analiză > 1,9 miliarde de euro sau adoptarea noii constituţii

1,9 miliarde de euro sau adoptarea noii constituţii

Reprezentaţii Guvernului Republicii Moldova şi cei ai Uniunii Europene au semnat miercuri şa Bruxelles Programul de Asistenţă pentru Moldova pentru anii 2011-2013 în valoare de 1,9 miliarde de euro. Documentul a fost semnat de către premierul Vladimir Filat şi de comisarul Uniunii Europene pentru Extindere şi Politica de Vecinătate, Stefan Fule. Potrivit unui comunicat de presă al Guvernului de la Chişinău, acest document, care în 2011 va deschide calea finanţării Republicii Moldova de către Uniunea Europeană, a fost semnat ca urmare a lucrărilor Şedinţei Grupului Consultativ „Forumul „Parteneriat pentru Moldova”, co-prezidată şi găzduită de Comisia Europeană şi de Banca Mondială, la care au participat 32 de instituţii bilaterale şi 10 organizaţii multilaterale de dezvoltare.

Fără îndoială, semnarea Programul de Asistenţă pentru Moldova pentru anii 2011-2013 este un succes care, dacă va fi gestionat corect, îi va aduce mari beneficii ţării noastre şi ar putea chiar să o apropie, în sfârşit, de calea integrării europene. Acest lucru nu poate fi tăgăduit de nimeni. Problema este însă alta. Prima tranşă a celor 1,9 miliarde de euro va veni în Republica Moldova în funcţie de evoluţiile interne de până atunci. În funcţie de modul în care va fi soluţionată criza politică din Republica Moldova, legată de faptul că actualul Parlament nu a fost în stare să aleagă preşedintele republicii şi, potrivit Constituţiei, acesta trebuie să fie dizolvat şi urmează a fi anunţate alegeri parlamentare anticipate. Dacă anume aşa vor evolua lucrurile, atunci, cu adevărat, este foarte posibil ca Republica Moldova să beneficieze de cele 1,9 miliarde de euro din partea Uniunii Europene. Dacă însă se va merge pe calea trasată de actualii lideri AIE, care prevede menţinerea actualului Parlament, în pofida faptului că acesta şi-a epuizat mandatul, şi adoptarea unei noi Constituţii, care să schimbe numărul de voturi necesare pentru alegerea şefului statului, astfel ca AIE să poată alege singură, cu doar 53 de voturi, şefului statului, atunci s-ar putea complica şi relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

Dacă observaţi, finanţarea va începe în 2011, adică atunci când deja ar trebui să fie depăşita criza politică legată de alegerea şefului statului. Deci, Bruxellesul va da banii sau îşi va menţine decizia de a da banii doar în funcţie de evoluţiile politice de la Chişinău. Drept probă în favoarea acestei afirmaţii ne serveşte şi declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, făcută în cadrul întrevederii cu premierul de la Chişinău în ajunul semnării programului de finanţare. Barosso a declarat următoarele: „Dacă luaţi deciziile corecte şi acţionaţi cu determinare, drumul spre integrarea europeană va fi mai rapid„. Ba mai mult, el s-a referit în mod direct la reforma constituţională din Republica Moldova şi a declarat că dezbaterile la această temă sunt foarte importante, iar sugestiile Comisiei de la Veneţia sunt o ieşire din situaţie: „Noi aşteptăm ca Moldova să implementeze recomandările Comisiei de la Veneţia„, a spus oficialul european.

Ştim că înainte de a pleca la Bruxelles, premierul Filat şi-a schimbat cu 180 de grade poziţia în problema crizei politice legate de nealegerea şefului statului. El a întors-o ca la Ploieşti, spunând că organizarea unui referendum privind adoptarea unei noi constituţii nu înseamnă că actualul Parlament nu va fi dizolvat şi că nu vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate, aşa cum prevede actuala Constituţie. Mai mult, el a dat asigurări că autorităţile moldovene vor respecta întocmai recomandările Comisiei de la Veneţia, deşi cu o săptămână în urmă el afirma că actualul Parlament nu va fi dizolvat şi că acesta va activa timp de 4 ani. Este evident că Filat şi-a schimbat atitudinea în această problemă la sugestia reprezentaţilor Uniunii Europene, care, probabil, i-au şoptit subtil că autorităţile moldovene nu vor vedea nici un cent dacă vor călca în picioare prevederile legale şi normele constituţionale doar de dragul menţinerii AIE la putere.

Problema este ă lucrul acesta nu poate sau nu vrea să-l înţeleagă preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu, care deţine interimatul funcţiei de şef al statului şi căruia îi revine rolul, prevăzut de Constituţie, de a dizolva forul legiuitor şi de a anunţa data alegerilor anticipate. Nimeni altcineva decât Ghimpu nu poate face asta, dar el declară franc că nu o va face. Ba dimpotrivă, el ne anunţă, în aceeaşi zi în care a fost aprobat programul de finanţare a Republicii Moldova, că membrii Comisiei parlamentare pentru reforma constituţională „au adoptat” în redacţia finală proiectul noii Constituţii: “Republica Moldova are o nouă Constituţie care corespunde tuturor standardelor europene şi un mecanism care nu va mai încurca ca să activeze instituţiile statului. Viaţa nu poate fi veşnică, ea ne dictează ce legi trebuie să avem de aceea legea fundamentală necesită la acest moment o modificare”.

Venind parcă să sfideze Comisia de la Veneţia, dar şi pe preşedintele Comisiei Europene, Mihai Ghimpu declară că el ar putea să nu dizolve parlamentul nici pe 16 iunie, atunci când după legea votată chiar de el şi de aliaţii săi din AIE ar urma să fie anunţată dată viitoarelor alegeri parlamentare. El a spus că referendumul privind aprobarea textului noii constituţii ar putea să fie organizat până la, dar şi după 16 iunie: „Tot e posibil şi după 16 iunie dacă e să fim mai sinceri. De ce art. 78 îl putem modifica după 16 iunie, da alte legi nu le putem modifica? Dacă mergem în depăşirea crizei ţinând cont de faptul că Constituţia nu stipulează clar în ce termen preşedintele dizolvă Parlamentul, atunci putem folosi această posibilitate în ambele cazuri, şi cu modificarea art. 78 şi cu Referendumul”, a precizat Ghimpu. Totodată, el şi-a exprimat dorinţa ca Comisia de la Veneţia să-i permită Republicii Moldova, ca stat suveran, să decidă singură dacă merge pe calea adoptării unei noi Constituţii sau doar a modificării articolului care se referă la alegerea preşedintelui ţării.

Prin nedorinţa de a dizolva Parlamentul şi de a anunţa alegeri parlamentare anticipate, Mihai Ghimpu urmăreşte eminamente interese personale şi de partid. Nimeni nu-i poate garanta lui Ghimpu că rezultatele unui noi scrutin îi vor permite să se mai afle la guvernare şi că el personal va deţine concomitent cele două mai importante funcţii în stat: cea de preşedinte al Legislativului şi de şef al statului, fie şi ad-interim. În mod sigur că nici premierul Vladimir Filat nu-şi doreşte alegeri parlamentare anticipate pentru că nici el nu poate fi sigur de faptul că va mai fi prim-ministru. S-ar putea ca peste puţin timp Filat să mai facă o piruetă de 180 de grade şi să declare din nou că actualul Parlament trebuie să-şi ducă mandatul la bun sfârşit. Această aventură politică a liderilor AIE ar putea să coste scump Republica Moldova nu doar pe plan intern, ci şi pe plan extern. Este greu de imaginat că Uniunea Europeană îi va acorda Chişinăului cele 1,9 miliarde de euro promise în cazul în care autorităţile statului nostru vor deraia de la normele democratice, constituţionale şi legale doar ca  să se mai menţină 2-3 ani la putere. Cel puţin, până acum nu există un asemenea precedent în istoria relaţiilor Uniunii Europene cu vreunul dintre cele 22 de state vecine ale sale, cum este şi Republica Moldova.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Anunțuri
Categorii:Analiză
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: