Arcadie Barbăroşie: Cred că autorităţile Republicii Moldova nu-şi vor permite luxul să nu ţină cont de recomandările Comisiei de la Veneţia

Poziţia Comisiei de la Veneţia nu poate fi pusă la îndoială, iar recomandările acesteia sunt absolut în consonanţă cu prevederile constituţionale ale Republicii Moldova. Trebuie să ţinem cont de cadrul constituţional, să consolidăm statul de drept, să evităm crearea unor precedente periculoase pentru viitor. Nu avem nevoie de o nouă constituţie, trebuie modificată cea actuală. Cea mai bună soluţie este republica parlamentară, deoarece, în caz contrar, există riscul de a aluneca spre un regim autoritar. Acestea sunt câteva dintre concluziile exprimate de directorul Institutului pentru Politici Publice, Arcadie Barbăroşie.

Vă invităm să citiţi un interviu cu directorul Institutului pentru Politici Publice, analistul politic Arcadie Barbăroşie, acordat ziarului FLUX

– Domnule Arcadie Barbăroşie, cum comentaţi poziţia Comisiei de la Veneţia, care a sugerat renunţarea la iniţiativa autorităţilor de la Chişinău privind modificarea Constituţiei prin referendum şi evitarea alegerilor parlamentare anticipate? Şi ce ar trebui să întreprindă autorităţile Republicii Moldova?

– Poziţia Comisiei de la Veneţia nu poate fi pusă la îndoială, iar recomandările pe care le-am văzut pe site-ul Comisiei sunt, în opinia mea, absolut în consonanţă cu prevederile constituţionale ale Republicii Moldova. Consider că recomandările Comisiei nu au drept scop decât să consolideze ceea ce noi dorim să construim – un stat de drept. Totodată, să consolideze supremaţia legii, să excludă deciziile arbitrare. De aceea, dacă recomandările Comisiei de la Veneţia vor fi aplicate vom rămâne în câmpul constituţional, lucru care ne va ajuta să evităm crearea unor precedente periculoase.

Repet, autoritatea Comisiei de la Veneţia nu poate fi pusă la îndoială şi, în consecinţă, nu cred că Republica Moldova îşi poate permite să nu respecte aceste recomandări. Din mai multe considerente:

În primul rând, pentru că, într-adevăr, acestea ne ajută să consolidăm ceea ce se cheamă stat de drept.

Doi. Dacă vom încerca să nu mergem în albia acestor recomandări, mă tem că partenerii noştri de dezvoltare vor rămâne, delicat vorbind, nedumeriţi. Deoarece principiul condiţionalităţii nu a fost exclus din activitatea partenerilor de dezvoltare. El persistă acolo permanent şi dacă partenerii noştri ne propun un ajutor, asta nu înseamnă că noi putem să ne permitem lucruri arbitrare aici, în ţară. Ajutorul care va fi orientat şi spre lichidarea consecinţelor crizei economice va fi totuşi condiţionat şi de realizarea unor reforme. Aceste reforme trebuie realizate în interiorul cadrului constituţional.

Trei. Este foarte greu de prognozat, şi, în astfel de situaţii, îmi place să citez o autoritate în domeniu cum este ambasadorul Cernomârdin, care, printre altele, spunea că este foarte greu să faci prognoze, în special despre viitor. Dar să încercăm. Eu cred că autorităţile Republicii Moldova nu-şi vor permite luxul să nu ţină cont de recomandările Comisiei de la Veneţia.

Repet: trebuie să ţinem cont de cadrul constituţional, să consolidăm statul de drept, să evităm crearea unor precedente periculoase pentru viitor şi, în acelaşi timp, nu putem să nu ţinem cont de părerea Comisiei de la Veneţia şi a partenerilor noştri de dezvoltare.

Eu consider că Alianţa pentru Integrare Europeană va urma calea recomandată de către Comisia de la Veneţia.

Cheltuielile pentru organizarea referendumului sunt cam aceleaşi cu organizarea unor noi alegeri

– Proiectul final al Comisiei pentru modificarea Constituţiei privind noua constituţie a ajuns deja în Parlament. Raportul prevede alegerea şefului statului prin vot direct, începând cu anul 2012. Totodată, experţii din cadrul comisiei respective propun deputaţilor ca actualul Parlament să-şi continue activitatea, iar şeful statului să fie votat în acest an de majoritatea deputaţilor aleşi din cadrul Parlamentului actual. Cum credeţi că vor proceda deputaţii în această situaţie?

– Părerea mea este următoarea: noi avem nevoie de o Constituţie nouă, pentru că cea actuală conţine foarte multe contradicţii. Dar ea trebuie elaborată încetişor, fără grabă, prin consultarea tuturor actorilor interesaţi şi implicaţi, să fie purtate discuţii etc. Acest proces ar putea dura un an, doi, trei sau chiar patru. Să nu ne grăbim.

Însă, după ce am citit argumentele Comisiei de la Veneţia, căreia îi dau dreptate, se pare că lucrurile trebuie făcute altfel. Aşa cum argumentează Comisia, nu este cazul de a adopta o nouă constituţie în Republica Moldova. Constituţia actuală conţine fundamentele necesare şi trebuie modificate doar acele articole care prezintă confuzii, articole care nu sunt elaborate până la capăt, articole care duc la crize, cum este vestitul Articol 78 etc. Modificările respective trebuie făcute în cadrul Constituţiei actuale, pe care, dacă o citim, vedem că modificările trebuie făcute în Parlament, cu votul a 2/3 din deputaţi. Consider că, printr-un dialog larg cu toţi membrii Parlamentului, se poate ajunge la un consens privind modificarea acelor articole din Constituţie care, într-adevăr, ne frânează dezvoltarea şi blochează activitatea politică. Şi acesta este, în primul rând, Articolul 78 din Constituţie. În opinia mea, acest articol poate fi modificat, şi trebuie făcute toate eforturile pentru a-l modifica în actualul Parlament, după care Parlamentul trebuie dizolvat şi anunţate alegeri anticipate. Asta este părerea mea.

Acum ce trebuie făcut cu proiectul Constituţiei care a fost propus Parlamentului. Trebuie luate acele articole care diferă de Constituţia actuală şi începută o discuţie serioasă în Parlament. Desigur, una destul de transparentă, la care să poată participa şi alţi actori decât membrii Parlamentului. Activitatea Comisiei de modificare a Constituţiei trebuie apreciată foarte înalt. Eu nu am văzut rezultatele şi nu pot să-mi exprim părerea faţă de aceste rezultate ale activităţii comisiei respective, dar presupun că a fost o muncă enormă care merită să fie apreciată.

– Care credeţi că sunt motivele reale pentru care s-a ajuns la această situaţie destul de confuză şi tensionată? Ar fi unul dintre motive faptul că actuala guvernare, în eventualitatea unor noi alegeri, riscă să piardă puterea sau ar exista şi alte motive?

– Sincer să fiu, eu nu ştiu care ar fi motivele. Dacă vorbim despre faptul dacă se teme actuala guvernare să piardă majoritatea în Parlament, din câte îmi dau seama, nu prea există motive pentru astfel de temeri. Nu am nişte sondaje mai proaspete, însă ultimele sondaje arată că, de fapt, nivelul de încredere în partidele din Alianţă este în creştere. Poate cu mici excepţii. Se pare că gradul de încredere în Alianţa Moldova Noastră este la nivelul riscului de a nu intra în Parlament. Dar, întrucât a fost modificată legislaţia electorală şi sunt admise blocurile electorale, iarăşi la sugestia Consiliului Europei şi a Comisiei de la Veneţia, cred că, chiar dacă sunt anunţate alegeri parlamentare anticipate, AMN, dacă se simte în nesiguranţă, ar putea foarte liber să creeze un bloc cu cineva dintre partidele mai serioase.

Cea mai bună soluţie este republica parlamentară, deoarece, în caz contrar, există riscul de a aluneca spre un regim autoritar

Iar ratingul Partidului Comuniştilor se pare că este într-un uşor declin, ca şi a preşedintelui Voronin. Şi dacă ţinem cont de faptul că Partidul Comuniştilor a pierdut resurse administrative importante, cum ar fi televiziunea naţională, Guvernul, resurse la nivelul administraţiilor raionale etc. şi locale, Poliţia, SIS-ul, în acest caz, la modul practic, nu văd riscuri prea mari pentru partidele aflate la guvernare în momentul de faţă. Cred că argumentul acesta nu ţine.

Dacă e să luăm argumentul domnului Ghimpu, potrivit căruia, alegerile parlamentare trebuie evitate, pentru a evita cheltuielile care se impun, întrebarea ar fi cu ce este mai bun un referendum care, de asemenea, trebuie organizat, care presupune cam aceleaşi cheltuieli şi care, în acelaşi timp, reprezintă riscuri mult mai mari. Dacă nu vine lumea la referendum sau dacă nu se obţin rezultatele dorite, întrebarea mea este ce face Alianţa în continuare?

– Referitor la discuţiile privind alegerea preşedintelui prin vot direct de către cetăţeni, ce părere aveţi?

– Cetăţenii îşi doresc alegerea directă a şefului statului. Acest lucru cred că este explicabil în Republica Moldova. Personal însă, sunt categoric împotriva instituirii unui sistem semiprezidenţial sau prezidenţial. Alegerea directă a preşedintelui, în mod logic, ar presupune şi lărgirea competenţelor preşedintelui pentru că i se dă un nivel de legitimitate înaltă, este ales direct de tot poporul şi nu de 61 sau 52 de reprezentanţi. Deci, ar trebui să-i fie date şi competenţe pe potrivă. Iar dacă i se oferă competenţe pe potrivă, apare riscul unor confruntări între Preşedinţie şi Guvern, Preşedinţie şi Parlament, aşa cum am mai avut în istoria noastră, dacă e să ne amintim de preşedinţia domnului Snegur şi cea a domnului Lucinschi.

Din altă parte, dacă preşedintelui i se oferă prea multe competenţe şi îl facem şi şef al Executivului, cum există modelul american sau rusesc, în acest caz, riscăm să degenerăm într-un regim autoritar. Personal, nu-mi doresc acest lucru. Aş pleda, categoric, pentru un regim parlamentar, în care preşedintele ar fi mai mult un moderator între diferiţi actori politici. Chiar şi în cazul în care preşedintele este ales de tot poporul, pot fi modificate în Constituţie competenţele, astfel încât, cum a zis, foarte plastic, unul dintre analiştii de la Chişinău, preşedintele mai mult să domnească, decât să guverneze. Sau, traducând în alte cuvinte, preşedintele trebuie să fie moderatorul între diferite forţe politice, în situaţii de criză să-i poată pune la masa de negocieri, să discute, cel puţin, cu toate partidele parlamentare, dar şi cu cele extraparlamentare, atunci când este cazul. Să nu guverneze, iar guvernarea să fie în competenţa exclusivă a Guvernului.

– Domnule Arcadie Barbăroşie, vă mulţumim.

Nicolae FEDERIU, FLUX

Publicitate