Prima pagină > Politica > RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA STATULUI DE DREPT, DICTATURA MINCIUNII ŞI FUGA DE RĂSPUNDERE SAU ÎNCĂ O DATĂ DESPRE TRAGICA ANIVERSARE DE 7 APRILIE

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA STATULUI DE DREPT, DICTATURA MINCIUNII ŞI FUGA DE RĂSPUNDERE SAU ÎNCĂ O DATĂ DESPRE TRAGICA ANIVERSARE DE 7 APRILIE

Sângele lui Valeriu BOBOC este pe obrazul lui Vladimir FILAT

În ajunul tragicei aniversări a zilei de 7 aprilie 2009 guvernarea liberală a declanşat o campanie fără precedent, ca amploare şi cinism, de măsluire, de distorsionare a evenimentelor zguduitoare care au urmat zilei alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009.

Principalul truc de manipulare utilizat de guvernanţi se reduce la amputarea succesiunii evenimentelor şi la prezentarea lor fragmentară. Pentru a scăpa cumva de vinovăţia evidentă pentru catastrofa din 7 aprilie anul trecut, generată în mod iresponsabil de opozanţii ireconciliabili de atunci, aceştia decupează din filmul evenimentelor doar ce a urmat după acţiunile de masă ale unor grupuri agresive de protestatari, care au atacat fără nici un motiv forţele de ordine, au lansat o ploaie de pietre asupra poliţiştilor, care nu au dat nici un temei pentru astfel de acţiuni, şi, în definitiv, au luat cu asalt, au incendiat, devastat şi prădat clădirile Preşedinţiei şi Parlamentului.

Trunchierea evenimentelor de acum un an şi culpabilizarea unilaterală şi tendenţioasă a forţelor de ordine şi implicit a guvernării comuniste urmăreşte un singur scop: deculpabilizarea organizatorilor acelor proteste, adică a capilor actualei puteri. Vinovăţia sau nevinovăţia fiecărui colaborator de poliţie, a conducerii MAI şi a conducerii politice a ţării de atunci poate fi stabilită exclusiv de instanţa de judecată în urma unei anchete independente, fără nici o imixtiune a factorilor politici în desfăşurarea acesteia. Tot organelor de anchetă şi în definitiv justiţiei trebuie să le revină şi obligaţia de a stabili rolul şi gradul de vinovăţie a fiecărui conducător ori activist de partid, care au organizat protestele respective, precum şi să stabilească cine i-a dirijat pe provocatori. Dar anume aceste adevăruri fundamentale nu pot fi stabilite la ora actuală în Republica Moldova din simplul motiv că puterea politică de astăzi a preluat controlul asupra organelor de anchetă şi a justiţiei.

CAUZE ŞI EFECTE SAU LANŢUL LOGIC ŞI CRONOLOGIC AL EVENIMENTELOR

Pentru a restabili întregul tablou al evenimentelor de acum un an, să ne amintim de ordinea desfăşurării lor. Numai în acest fel putem să restabilim lanţul logic şi cronologic al acelor zile, numai în acest fel putem readuce în memoria noastră succesiunea reală a evenimentelor, numai în acest fel vom porni de la cauză spre efect, nu viceversa. Altfel zis, restabilirea ordinii cronologice a evenimentelor ne va permite să mergem dinspre cauză spre efect, urmare, consecinţă.

Aşadar, iată cum s-a întâmplat dezastrul de acum un an:

1. Conducătorii unor partide de opoziţie declară cu mult înaintea zilei alegerilor că acestea vor fi falsificate de guvernarea comunistă.

2. Vladimir Filat depune, în numele partidului pe care îl conduce, PLDM, o cerere la primărie, prin care înştiinţează autoritatea locală că, începând cu ziua de 7 aprilie, acest partid va organiza acţiuni de protest, care să conteste rezultatele alegerilor. În cerere organizatorii se angajează să asigure caracterul paşnic al protestelor. De remarcat că în documentul respectiv figurează două nume ale fruntaşilor PLDM, responsabili nemijlocit pentru caracterul paşnic al demonstraţiilor: Anghel Agachi şi Victor Roşca. În aceeaşi zi la primăria capitalei este depusă şi o altă cerere, din partea unei ogranizaţii care şi-a zis Coaliţia Civică Alegeri 2009, condusă de Natalia Morari. Cităm din documentul respctiv: „Domnii Elena Zgardan, Artur Gurau, Natalia Morari sunt împuterniciţi de noi să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă pentru ea, astfel încât întrunirea să se desfăşoare în mod paşnic şi să nu degenereze în acte de violenţă.”

3. Primarul General Dorin Chirtoacă declară în faţa presei că mitingurile care urmează sunt autorizate de primărie şi cheamă lumea în stradă.

4. Acţiunile de protest sunt declanşate la 6 aprilie, când Comisia Electorală Centrală încă nu încheiase numărarea voturilor şi nu anunţase rezultatele finale ale alegerilor, iar observatorii internaţionali din partea OSCE, ai Consiliului Europei etc. încă nu-şi anunţaseră concluziile pe marginea campaniei electorale.

5. În ziua de 7 aprilie conducătorii unui şir de partide de opoziţie adună mulţimea în faţa Preşedinţiei şi a Parlamentului.

6. Protestele degradează în acte de violenţă, grupuri numeroase de protestatari atacă cu pietre şi molestează colaboratorii de poliţie, fără ca aceştia să dea vreun temei pentru astfel de acţiuni. Poliţiştii sunt bătuţi cu pietre, cu picioarele în cap, zeci de oameni în uniformă fiind răniţi.

7. Protestatarii înaintează spre clădirea Preşedinţiei, aruncând pietre, spărgând geamuri şi uşi şi, în definitiv, luând cu asalt sediul Preşedinţiei, devastând, incendiind şi prădând tot ce le stă în cale.

8. Mii de protestatari, după ce au devastat Preşedinţia, se îndreaptă spre Parlament, aplicând aceeaşi tactică: ploaie de pietre, snopirea în bătăi a poliţiştilor, ocuparea, distrugerea, incendierea şi prădarea sediului forului legislativ.

9. Organizatorii acţiunilor de protest, care încearcă să tempereze mulţimea, pierd orice control asupra situaţiei şi dau bir cu fugiţii. După vandalizarea şi arderea celor două sedii ale instituţiilor de stat, intrând în panică, toţi capii partidelor care au instigat lumea la proteste dispar din mijlocul mulţimii.

10. Către seara zilei de 7 aprilie nici un conducător de partid nu mai rămâne în stradă, nimeni dintre cei care au pregătit politic acţiunile de protest nu mai este prezent printre protestatari.

11. În noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie forţele de ordine declanşează operaţiunea de eliberare a celor două clădiri, reţin mai mulţi protestatari, îi transportă la sectoarele de poliţie. Anume în timpul nopţii s-au comis toate abuzurile şi excesele din partea unui şir de colaboratori ai Ministerului de Interne.

CINE POARTĂ RĂSPUNDEREA PENTRU DEZASTRUL DE ACUM UN AN?

Aşadar, la ora actuală putem afirma cu certitudine următoarele: chiar dacă au existat provocatori dinafara partidelor liberale, care s-ar fi infiltrat în mulţime pentru a deturna protestele paşnice spre acte de violenţă, aşa cum susţin exponenţii actualei puteri, întreaga răspundere politică, juridică şi morală pentru  tragedia din 7 aprilie 2009 cade pe umerii celor care şi-au asumat organizarea mitingurilor prin cererile depuse la primărie şi prin prezenţa nemijlocită în mijlocul demonstranţilor. Dincolo de nevoia de a stabili prin intermediul justiţiei răspunderea personală a fiecărui protestatar violent şi a fiecărui poliţist care a bătut sau torturat pe unii dintre participanţii la acele acţiuni, răspunderea personală a lui Vladimir Filat şi a celorlalţi semnatari şi organizatori oficiali ai acelor proteste este absolut evidentă.

Suferinţa, maltratările, tortura şi chiar moartea unora dintre protestatari trebuie să fie urmate în mod obligatoriu de identificarea şi pedepsirea tuturor vinovaţilor din rândurile colaboratorilor de poliţie. Însă, în acelaşi timp Procuratura Generală trebuie să manifeste un tratament egal şi faţă de organizatorii acelor acţiuni de protest, şi faţă de persoanele care au snopit în bătăi şi au rănit poliţişti aflaţi la datorie, dar şi au adus pagube materiale uriaşe statului.

Vladimir Filat, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Serafim Urechean şi alţi exponenţi ai partidelor liberale, care au organizat acele proteste, au avut obligaţia morală, dar şi juridică, să rămână în stradă până la plecarea ultimului protestatar, să intre în fiecare birou din cele două clădiri devastate, să vorbească cu fiecare tânăr, pentru a-i convinge să înceteze distrugerile şi incendierile şi să plece pe la casele lor toţi până la unul. Este absolut clar: dacă aceşti politicieni ar fi rămas în piaţă pe parcursul întregii zile de 7 aprilie şi al nopţii dinspre 7 spre 8 aprilie, nu ar fi avut de suferit nici un protestatar. Abuzurile şi violenţele reprezentanţilor forţelor de ordine nu pot fi justificate, dar ele ar fi putut fi evitate.

MÂINILE CUI SUNT PĂTATE DE SÂNGELE LUI VALERIU BOBOC, URMEAZĂ SĂ AFLĂM. ŞTIM ÎNSĂ CU CERTITUDINE CĂ SÂNGELE LUI VALERIU BOBOC ESTE PE OBRAZUL LUI VLADIMIR FILAT

În aceste condiţii putem afirma fără nici o exagerare că moartea lui Valeriu Boboc este pe conştiinţa lui Vladimir Filat şi a ortacilor săi. Înjosirile şi bătăile suferite de tinerii naivi, care au urmat îndemnurile de a ieşi în stradă, sunt şi ele pe conştiinţa vârfurilor actualei puteri.  Dacă se va confirma faptul că Valeriu Boboc a murit din cauza unor poliţişti, atunci sângele lui este pe mâinile lor. Însă, oricine l-ar fi omorât pe acest tânăr, sângele lui este şi pe obrazul lui Vladimir FILAT.  Pentru că anume el a depus înştiinţarea la primărie, el a instigat mulţimea la revoltă şi tot el a fugit ca un laş dintre ei imediat ce a simţit pericolul. Alături de el la stâlpul infamiei merită să fie ţintuiţi şi ceilalţi politicieni cinici, imorali şi laşi, care se erijează acum în postura de justiţiari şi de eroi.

Toate întâmplările dramatice din acea noapte fatidică ar fi putut fi evitate. Pentru asta, însă, organizatorii ar fi trebuit să facă două lucruri: 1) să asigure caracterul paşnic şi democratic al protestelor; 2) să rămână alături de protestatari pe parcursul întregii zile de 7 aprilie şi al nopţii dinspre 7 spre 8 aprilie. Însă exponenţii partidelor liberale au preferat să se retragă în faţa riscurilor.

Subsemnatul, Iurie Roşca, am tot dreptul moral să afirm cu tărie cele spuse mai sus, deoarece eu şi colegii mei am organizat, din 1988 încoace, sute şi mii de mitinguri şi demonstraţii. Dar acestea au purtat întotdeauna un caracter nonviolent şi democratic, iar cei care au asigurat menţinerea protestelor noastre în albia paşnică şi în limitele legale am fost chiar noi, liderii Partidului Popular Creştin Democrat.

Voi aduce doar trei exemple de manifestaţii de protest paşnice şi îndelungate, organizate de PPCD în anii precedenţi, ca să fie mai uşor să se facă comparaţiile necesare. În anul 2002, între 9 ianuarie şi 29 aprilie, noi am organizat un şir de mitinguri non-stop în centrul capitalei. Pe parcursul acestor acţiuni întotdeauna noi, liderii creştin-democraţi, deputaţii noştri, ne-am luat toată răspunderea şi am fost prezenţi mereu printre protestatari, asigurând caracterul paşnic al acţiunilor şi protejând protestatarii de eventualele atacuri din partea unor elemente provocatoare sau ale poliţiştilor. În anul 2003, când, începând cu data de 24 noiembrie, am organizat, timp de o săptămână, în centrul capitalei, demonstraţii contra semnării Memorandumului Kozak, situaţia a fost menţinută sub control tot de noi. În anul 2004, pe parcursul lunii august, am fost prezenţi în faţa casei Radio, protestând împotriva cenzurii. Şi din nou orice degradare gravă a situaţiei a fost evitată. Da, au existat anumite incidente cu forţele de ordine, dar aceste conflicte nu au degenerat în acte de violenţă în masă şi nici în molestarea protestatarilor în halul în care s-a întâmplat în 2009.

MIHAI GHIMPU ŞI DORIN CHIRTOACĂ, DOI DEMNITARI CARE CALCĂ ÎN PICIOARE PRINCIPIUL SUPREMAŢIEI LEGII ÎN SCOPURI ELECTORALE

Conferinţa de presă, organizată de preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi primarul capitalei Dorin Chirtoacă în ziua de 1 aprilie, cu demonstrarea acelor înregistrări video, reprezintă o sfidare a statului de drept, o acţiune propagandistică cinică cu ţintă electorală, care aduce prejudicii grave anchetei asupra evenimentelor din 7 aprilie 2009. Cei doi demnitari, care pretind a fi jurişti, au călcat în picioare principiul prezumţiei nevinovăţiei, nominalizând un şir de conducători din cadrul MAI ca fiind implicaţi în molestarea protestatarilor. Nu avem nici un drept să ne pronunţăm asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei acelor ofiţeri, dar nu putem tolera faptul că şeful statului în exerciţiu şi primarul general al capitalei caută  să utilizeze tragedia de acum un an în scopuri electorale. Prin gestul lor, cei doi demnitari de prim rang caută să exercite în mod făţiş presiuni asupra Procuraturii Generale şi a Justiţiei în ansamblu, impunând versiunea lor de interpretare a evenimentelor.  M. Ghimpu şi D. Chirtoacă nu au spus nici un cuvânt despre poliţiştii agresaţi de grupurile violente de protestatari, despre distrugerile comise de aceştia şi, mai ales, despre răspunderea organizatorilor, printre care sunt şi ei, pentru instigarea mulţimilor, pe care le-au trădat prin evadarea de la faţa locului după ce au scăpat situaţia de sub control.

După acea scandaloasă conferinţă de presă am fi fost în drept să aşteptăm o reacţie adecvată din partea Procurorului General. Am auzit, însă, cu toţii cum Procuratura doar a confirmat timid că deţine şi ea înregistrarea video respectivă. În acest caz Procurorul General era obligat să lanseze un avertisment public oficial către cei doi, ca şi către alţi demnitari, cerând ca aceştia să înceteze orice imixtiuni şi presiuni asupra anchetei şi să evite orice acuzaţii împotriva oricărui cetăţean până la finalizarea anchetei şi pronunţarea sentinţei de judecată. O astfel de poziţie principială, cu regret, nu poate să fie luată de conducerea Procuraturii din motive bine cunoscute. Procurorul General a fost instalat în funcţie la propunerea preşedintelui Parlamentului Mihai Ghimpu de către actuala majoritate parlamentară şi se află în raporturi de subordine politică faţă de cei care l-au înscăunat şi îl menţin în funcţie. Aşa cum actuala putere refuză să modifice statutul procuraturii, preferând să o menţină în subordine politică, putem afirma cu tărie că Procuratura Generală joacă rolul de avocat al guvernării de azi şi de pigonitor al oponenţilor acesteia. Iată de ce astăzi sunt anchetaţi, urmăriţi penal şi linşaţi public doar poliţiştii, în timp ce organizatorii acelor demonstraţii violente, ca şi provocatorii şi huliganii, care au bătut poliţiştii, au distrus cele două clădiri ale statului, le-au incendiat şi jefuit, sunt scutiţi de orice risc de a fi trataţi cel puţin la fel cu acei colaboratori de poliţie care au fost molestaţi şi răniţi, aflându-se în exerciţiul funcţiunii şi neîntreprinzând nici un gest de atac împotriva demonstranţilor pe parcursul întregii zile de 7 aprilie 2009.

CUM SE VA ÎMPĂRŢI ŞAPTE LA PATRU?

Este evident faptul că evenimentele din 7 aprilie 2009 au devenit un brand electoral pentru partidele din coaliţia de guvernământ, o pistă de lansare în alegerile care se apropie. Aceştia se întrec în piruete, pentru a capta cât mai multe simpatii ale publicului manipulat, pe care speră să le convertească în voturi. Numai că aliaţii, tuspatru, au o singură problemă: cum să împartă şapte la patru? Mai ales când vor merge pe liste separate, iar Marian Lupu se distanţează tot mai mult de ceilalţi trei. A nu se uita, de altfel, că Marian Lupu era la acea oră preşedinte al Parlamentului ales de comunişti, adică de cealaltă parte a baricadei. Astfel încât nu ne rămâne decât să cităm şi noi adagiul latin, pe care îl cunoaştem din opera lui Eminescu: NON IDEM EST SI DUO DICUNT IDEM. Adică nu e acelaşi lucru când doi oameni spun acelaşi lucru.  Obsesia de a-şi trage toate foloasele electorale asupra fiecăreia dintre componentele alianţei poate deveni păguboasă pentru toate deopotrivă.

EROII DE AZI, LAŞII DE ACUM UN AN

Aşadar, cei care se erijează azi în postura de eroi, de apărători ai democraţiei şi de procurori morali ai fostei guvernări comuniste, ar trebui rugaţi să rebobineze filmul evenimentelor şi să îl deruleze pe toate canalele lor de televiziune integral, fără cenzură, trunchieri şi manipulări. Să mai vedem o dată, cine a depus cererile la primărie, cine a instigat mulţimile, cine a bătut poliţiştii, cine a incendiat cele două clădiri, cine a fugit mişeleşte în toiul evenimentelor, lăsând provocatorii să-şi facă mendrele, tinerii naivi să savureze victoria imaginară şi poliţiştii să opereze arestări şi abuzuri în noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie?

Să rugăm Pro TV-ul să mai arate acel talk-show din seara zilei de 7 aprilie cu participanţii speriaţi şi bâlbâiţi, care stăteau înghesuiţi şi contorsionaţi pe divanul Lorenei Bogza. Să intrăm pe pagina web a acestui post de televiziune nu pentru a asculta scâncelile şi justificările celor adunaţi acolo, ci pentru a le urmări limbajul corpului, gesticulaţia şi expresia feţelor lor.

DEMISIA COMISARULUI TREBUIE SĂ FIE URMATĂ DE CEA A PREMIERULUI    FILAT

Tot la 1 aprilie primul-ministru Filat face „o vizită-fulger” la Comisariatul General de Poliţie din capitală. În urma acestei descinderi comisarul general al Chişinăului, fiind suspectat că ar fi participat la evenimentele din 7 aprilie, îşi prezintă demisia pe durata desfăşurării anchetei. La ieşire, Vladimir Filat, declara triumfător că este satisfăcut şi că salută gestul comisarului. Şi asta întrucât, vezi Doamne, trebuie să înţelegem că, rămânând în funcţie, acest comisar ar fi putut influenţa în favoarea sa mersul anchetei. Până la acest moment implicarea respectivului ofiţer de poliţie este doar ipotetică, asta în timp ce implicarea lui Vladimir Filat reprezintă o certitudine.  Aşa stând lucrurile, considerăm oportun şi necesar ca primul-ministru Vladimir Filat să îşi dea demisia până la finalizarea anchetei penale şi pronunţarea sentinţei definitive asupra evenimentelor de acum un an. Dacă un comisar şi-a dat demisia pentru a nu împiedica ancheta, Filat ar trebui să îi urmeze exemplul. Asta pentru că din poziţia de prim-ministru el influenţează infinit mai mult ancheta decât toţi poliţiştii luaţi la un loc. Demisia lui Vladimir Filat este singura şansă pe care o mai are acesta pentru a-şi proba onoarea, nevinovăţia şi simţul răspunderii politice.

CONCLUZII

Încă o dată, evenimentele de acum un an trebuie privite în toată complexitatea lor. Ele nu au început cu atacurile poliţiştilor contra protestatarilor, ci viceversa. Nu am căderea să apreciez şi, cu atât mai puţin, să judec măsura în care conducerea Ministerului de Interne sau cea a statului şi-au îndeplinit datoria în ziua de 7 aprilie. E treaba Justiţiei să o facă. Dar atunci când Justiţia este controlată de Putere, ce speranţă avem că aceasta va fi echidistantă şi va putea să îşi onoreze atribuţiile în totalitate? Ceea ce ştim, însă, cu certitudine este că exponenţii actualei Puteri, care au contestat rezultatele alegerilor şi au chemat mulţimile în stradă, astăzi sunt scutiţi de orice riscuri de a fi supuşi unor anchete serioase şi deferiţi Justiţiei ca organizatori şi instigatori nemijlociţi. Şi asta indiferent de faptul dacă tot ei au fost cei care au dirijat provocatorii sau doar au scăpat situaţia de sub control, fugind ca nişte fricoşi din piaţă. Vladimir Filat, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Serafim Urechean şi ceilalţi ortaci ai lor trebuie să stea pe banca acuzaţilor nu alături, ci înaintea poliţiştilor care au comis acte de violenţă nejustificate, ca urmare a atacurilor banditeşti cărora au fost supuşi ei şi instituţiile puterii de stat. Alături de capii respectivi trebuie să stea şi agresorii. Ei sunt cunoscuţi şi, spre deosebire de poliţiştii care au operat noaptea, au fost filmaţi în plnă zi  pe zeci de camere video.

Dacă însă Justiţia va continua să facă jocul Puterii, reprezentanţii căreia violează instituţiile statului de drept şi sfidează bunul simţ, căutând să se erijeze în postura de persoane inocente şi chiar de eroi ai acelor zile, dar şi insistând să continue incendierea opiniei publice şi alimentarea logicii confruntării ca singură raţiune de a fi şi singur mod de comunicare cu oponenţii, situaţia politică din ţară poate degrada grav de tot. Iar cine seamănă vânt, va culege furtună. Şi cine îşi întemeiază politica pe minciună şi presiuni va avea surpriza să suporte efectul dur al bumerangului.

Iurie ROŞCA 2 aprilie 2010

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: