FLUX ca antidot conttra spălării creierilor

Dragi cititori ai ziarului FLUX,

Avem marea bucurie să vă anunţăm că în perioada 1-25 vă puteţi abona la ziarul nostru beneficiind de o reducere de tocmai 20 la sută din preţul redacţiei. Asta înseamnă că dacă vă abonaţi la FLUX pe toate cele 7 luni rămase până la sfârşitul anului, practic, pentru o lună nu veţi plăti abonamentul. Reducerea pe care o oferim este valabilă, indiferent pe câte luni vă abonaţi: 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7. Am mai strâns un pic cureaua pentru a vă putea oferi această reducere. Ştim că nu vă este uşor nici dumneavoastră, că în fiecare zi faceţi acelaşi lucru: cu toţiit vă strângeţi cureaua.

Vă rugăm să transmiteţi tuturor rudelor, prietenilor şi colegilor Dumneavoastră această informaţie şi să-i îndemnaţi să se aboneze la FLUX. Explicaţi-le că nu are nici un rost să dea banii pentru alte publicaţii periodice care nu fac nimic altceva decât să tirajeze ropaganda proguvernamentală, care, practic, a pus stăpânire pe întreg spaţiul mediatic din Republica Moldova: de la instituţiile publice ale audiovizualului, până la ziarele, posturile de radio şi de televiziune private, întreţinute din capitalurile de proveninţă dubioasă ale oligarhilor locali sau de finanţatori externi, care au investit aici nu pentru a obţine un profit (în piaţa mediatică din Republica Moldova, mai ales acum pe timp de criză, acest lucru, practic, este imposibil), ci pentru a infuenţa într-o anume direcţie opinia publică.

Publicitate

Leonid Bujor: Eu nu sunt homosexual

Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, ne asigură că nu este homosexual, dar refuză să-şi facă publică poziţia faţă de parada gay-lor din centrul capitalei

Leonid Bujor

Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, refuză să să-şi facă publică opinia privind atitudinea sa faţă de preconizatele manifestaţii publice ale homosexualilor în centru capitalei. Solicitat miercuri, 21 aprilie, într-o conferinţă de presă, de reporterul FLUX să spună public dacă este de acord sau nu ca pe 2 mai 2010 să se desfăşoare parada homosexualilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, ministrul Educaţiei a făcut următoarea declaraţie:

„Noi am venit aici să discutăm despre Codul Educaţiei, şi nu despre homosexuali. Din câte mi se pare noi suntem aici toţi oameni normali şi dacă îmi daţi asemenea întrebare, înseamnă că rău mă cunoaşteţi”.

Deci, ministrul Educaţiei a refuzat să se pronunţe în această chestiune, în schimb ne-a comunicat că el este „om normal”, adică nu este homosexual sau pederast, aşa cum numesc medicii această deviaţie sexuală. Ne bucurăm mult pentru domnul Bujor. Din păcate, din câte cunoaştem noi, nu toţi politicienii de la Chişinău pot să facă o asemenea declaraţie, la fel de răspicat ca Leonid Bujor. Problema constă însă în faptul că noi nu l-am întrebat pe Leonid Bujor dacă este homosexual sau nu. Noi nici nu am pus vreodată la îndoială că ministrul Educaţiei nu ar fi un „om normal”. Aşa că răspunsul pe care ni l-a dat el nu ne serveşte la nimic. Noi altceva am vrut să aflăm şi anume: care este atitudinea ministrului Educaţiei, a celui care este responsabil de educaţia tinerii generaţii, de intenţiile homosexualilor de a manifesta public în centrul capitalei, de a propaga chiar în inima Chişinăului nişte practici sexuale degradante, perverse şi amorale. Asta am vrut să aflăm.

„Moldtelecom”, o nouă victimă a escrocheriilor?

În ultimul timp, se vorbeşte tot mai des despre intenţia de a privatiza câteva dintre întreprinderile de stat ale Republicii Moldova, sau, mai bine zis, ceea ce a mai rămas de privatizat din marile întreprinderi de stat care încă mai funcţionează. Printre companiile de stat despre care s-a scris în presă că ar urma să fie transmise în proprietatea unor investitori privaţi se numără şi principalul furnizor de servicii de telecomunicaţii din ţara noastră, întreprinderea de stat „Moldtelecom”. Deşi privatizarea, în sine, nu este un lucru rău, în Republica Moldova acest termen a căpătat în timp o conotaţie negativă şi a creat în folclorul popular un termen care explică mai exact percepţia populaţiei faţă de acest fenomen: „prihvatizare”. Adică, pe româneşte, acaparare, ciordire, cum ar veni. O astfel de interpretare a noţiunii de liberalizare a pieţei a fost motivată în timp de privatizări frauduloase, scheme prin care au fost falimentate şi ulterior însuşite la un preţ derizoriu un şir întreg de întreprinderi strategice. Iată de ce astăzi, când se vehiculează termenul de privatizare, oamenii simt un gust amar, mai ales că mulţi dintre protagoniştii privatizărilor scandaloase din anii ’90, care au ruinat economia naţională, se află, şi în momentul de faţă, în funcţiile-cheie din ierarhia statală.