„Moldtelecom”, o nouă victimă a escrocheriilor?

În ultimul timp, se vorbeşte tot mai des despre intenţia de a privatiza câteva dintre întreprinderile de stat ale Republicii Moldova, sau, mai bine zis, ceea ce a mai rămas de privatizat din marile întreprinderi de stat care încă mai funcţionează. Printre companiile de stat despre care s-a scris în presă că ar urma să fie transmise în proprietatea unor investitori privaţi se numără şi principalul furnizor de servicii de telecomunicaţii din ţara noastră, întreprinderea de stat „Moldtelecom”. Deşi privatizarea, în sine, nu este un lucru rău, în Republica Moldova acest termen a căpătat în timp o conotaţie negativă şi a creat în folclorul popular un termen care explică mai exact percepţia populaţiei faţă de acest fenomen: „prihvatizare”. Adică, pe româneşte, acaparare, ciordire, cum ar veni. O astfel de interpretare a noţiunii de liberalizare a pieţei a fost motivată în timp de privatizări frauduloase, scheme prin care au fost falimentate şi ulterior însuşite la un preţ derizoriu un şir întreg de întreprinderi strategice. Iată de ce astăzi, când se vehiculează termenul de privatizare, oamenii simt un gust amar, mai ales că mulţi dintre protagoniştii privatizărilor scandaloase din anii ’90, care au ruinat economia naţională, se află, şi în momentul de faţă, în funcţiile-cheie din ierarhia statală.

Vom încerca, aşadar, să răspundem la întrebarea ce se întâmplă de fapt cu această întreprindere strategică pentru economia Republicii Moldova, care se cheamă S.A. „Moldtelecom”, şi care sunt jocurile de culise din spatele acesteia. Cum va fi privatizat „Moldotelecom”-ul, în ce condiţii, la ce preţ de piaţă şi cine îşi va însuşi această întreprindere cu un potenţial financiar enorm? Iată întrebările care ne frământă şi la care vom încerca, împreună cu dumneavoastră, stimaţi cititori, să găsim răspunsul.

Vom menţiona că până în prezent în presă au apărut mai multe articole publicitare care laudă activitatea „de excepţie” a „Moldtelecom”-ului, asta fără a se face şi menţiunea când şi cine conducea această companie condusă spre realizarea acestor performanţe.

Ce s-a întâmplat şi se întâmplă la S.A. „Moldtelecom”?

În ultimele luni de guvernare a Partidului Comuniştilor conducerea S.A. „Moldtelecom” a fost schimbată, compania fiind încredinţată domnilor V. Iurcu şi G. Varaniţa. Din sursele noastre cunoaştem că domnii menţionaţi reprezintă interesele unui cunoscut oligarh care, după alegerile parlamentare anticipate din vara anului trecut, „a migrat” dinspre comunişti spre un partid care astăzi face parte din alianţa de guvernământ, mai exact – Partidul Democrat. Persoana acestui „jucător de calibru” care l-a schimbat pe Voronin pentru Marian Lupu este atât de controversată încât numele său, de obicei, nu este pronunţat cu voce tare.

Iată că, odată cu schimbarea puterii politice în ţară, şi interesele respectivului oligarh au fost redirecţionate. Se mai aude şi că în momentul de faţă protectorul domnilor Iurcu şi Varaniţa ar vicepremierul şi ministrul Economiei, Valeriu Lazăr.

Cine sunt Iurcu şi Varaniţa?

Deşi nu sunt foarte cunoscuţi opiniei publice, cei doi au reuşit să fie etichetaţi de cei care au gestionat şi mai gestionează, direct sau indirect, treburile în această ţară, ca fiind specialişti de excepţie în a-şi însuşi întreprinderi de stat. Despre astfel atacurile tip reider ziarul FLUX a scris cu diverse ocazii. Această metodă a fost aplicată pe larg în fostul spaţiu sovietic, când mai multe întreprinderi cu un potenţial financiar enorm, moştenite de la fosta URSS, au fost falimentate forţat şi privatizate la un preţ de nimic de persoane dubioase, care ulterior, cu ajutorul banilor pe care i-au acaparat în mod fraudulos, au ajuns deputaţi, miniştri şi chiar prim-miniştri. Republica Moldova „a născut” reideri notorii, iar cel mai vestit personaj care a practicat şi mai practică această „meserie” este actualul deputat din partea partidului lui Serafim Urechean, controversatul businessman vorbitor de limba rusă, Veaceslav Platon.

Iată că la ora actuală există semne care ne permit să susţinem că unui astfel de atac este supusă şi SA „Moldotelecom”.

Câteva detalii care merită atenţie

Pe parcursul perioadei de când la conducerea întreprinderii au fost numiţi V. Iurcu şi G. Varaniţa, profitul de pe urma telefoniei mobile al SA „Moldotelecom” a scăzut cu aproximativ 30%. Pierderile financiare de pe urma acordării de servicii pe piaţa telefoniei fixe este de circa 12 %.

Surse bine informate din interiorul acestei companii ne-au adus la cunoştinţă că, după schimbarea administraţiei, a fost distrus aproape integral Departamentul de marketing. Specialiştii au fost concediaţi sau şi-au depus singuri demisia (ceea ce reprezintă un indicator negativ), nu sunt efectuate studii de piaţă, abonaţii S.A. „Moldtelecom” se transferă la alţi operatori de telefonie fixă şi mobilă, precum şi către operatori care acordă servicii Internet. În doar primele şase luni de când activează noua conducere, S.A. „Moldtelecom” a cedat poziţii importante în faţa operatorilor de alternativă care prestează servicii de telecomunicaţii.

De asemenea, nivelul de calificare al specialiştilor din cadrul S.A. „Moldtelecom” este în continuă scădere din cauză că noua conducere dă dovadă de o totală lipsă de interes în ceea ce priveşte instruirea continuă a specialiştilor. Justificarea oficială în acest sens este că se face tot posibilul pentru a economisi bani. Dar problema este că acest lucru se întoarce ca un bumerang împotriva calificării angajaţilor, implicit împotriva companiei în ansamblu.

Construcţia reţelelor S.A. „Moldtelecom” este efectuată prin intermediul a cel mult doi parteneri, Iskralel şi Huawei, care utilizează, pentru instalarea reţelelor, utilaje neperformante, factor care conduce, evident, la scăderea indicatorilor de calitate la toate serviciile prestate de întreprindere, pierderea abonaţilor şi scăderea profitului. Din ce considerente i se oferă prioritate companiei Iskralel, care se află în pragul falimentului şi care se menţine doar prin utilizarea unor tehnologii învechite pe teritoriul spaţiului ex-sovietic, rămâne o enigmă. Toată lumea civilizată care utilizează servicii de telecomunicaţii nu lucrează cu această companie. De asemenea, este cazul să ne întrebăm din ce considerente i se oferă prioritate companiei Huawei, în condiţiile în care toată lumea cunoaşte politica chinezilor de acaparare a pieţelor? Mai mult decât atât, în unele state au fost intentate procese judiciare împotriva companiei Huawei, care este acuzată de folosirea utilajului necesar în telecomunicaţii în activităţi de spionaj. În afară de aceasta, oamenii din interiorul „sistemului” cunosc faptul că aceste companii utilizează pe larg schema „ciubucurilor” (probabil, acest termen îl înţelege mai bine conducerea S.A. „Moldtelecom”). Astfel, apare întrebarea: care sunt principiile după care sunt selectate anume aceste companii?

Serviciile sunt de calitate inferioară, iar faptul că utilajele nu au trecut testele necesare determină căderi de reţea şi plângeri în masă din partea abonaţilor. În schimb companiile intermediare care folosesc aceste utilaje ieftine (care, de altfel, pe noi ca şi clienţi nu ne costă deloc ieftin) sunt mulţumite. Mulţumită este şi conducerea S.A. „Moldtelecom”.

La fel de important este şi faptul că au fost semnate în grabă contracte privind implementarea tehnologiilor 3G şi IP TV. Prin implementarea acestor proiecte sunt generate pierderi cu bună ştiinţă, deoarece pentru acest lucru nu au fost efectuate calcule economice necesare, implementarea serviciilor nu a fost evaluată, piaţa potenţialilor abonaţi nu a fost studiată, costul proiectului este mare (iar pentru o ţară ca Republica Moldova este imens).

Anterior construcţia surselor de alimentare pentru centralele de reţea era efectuată de peste zece companii, care aveau autorizaţiile şi licenţele necesare pentru a efectua lucrările respective. Însă noua conducere a companiei a semnat contracte în acest sens doar cu trei companii. Acest lucru a făcut ca echipamentele pentru comunicaţii să devină funcţionale în mai mult de trei luni (din cauza faptului că aceste societăţi, pur şi simplu, nu reuşesc să facă faţă întregului volum de muncă), ceea ce duce la pierderi directe de către S.A. „Moldtelecom”.

S.A. „Moldtelecom” este una dintre principalele surse de venit la Bugetul de Stat. Creşterea rentabilităţii S.A. „Moldtelecom” şi, respectiv, creşterea preţului de piaţă al întreprinderii este în interesul Republicii Moldova. În acest caz, de ce se face tot posibilul pentru a scădea profitul acestei întreprinderi şi pentru a reduce preţul ei pe piaţă? Cine are nevoie să distrugă S.A. „Moldtelecom”, o găină care face ouă de aur pentru întreaga ţară?

Dacă privim lucrurile din această perspectivă, vom deduce trei versiuni care ar justifica toate aceste acţiuni, iar fiecare dintre ele reprezintă în particular crime împotriva statului.

1. Lipsă de profesionalism a reprezentanţilor conducerii actuale a „Moldtelecom”, Iurcu şi Varaniţa, în a gestiona întreprinderea, care, se pare, serveşte mai mult unele interese personale decât cele de stat. Mai grav, pentru a ascunde pierderile reale, implementează aşa-zise „reforme”, ce presupun reducerea numărului de angajaţi ai „Moldtelecom”, ceea ce, în definitiv, provoacă reducerea calităţii serviciilor prestate.
2. Actuala administraţie a întreprinderii determină, prin acţiunile sale, transferarea abonaţilor către alţi operatori, cum ar fi STARNET sau ARAX, ceea ce, de asemenea, determină scăderea profitului, implicit a valorii de piaţă a întreprinderii.
3. Informaţiile de care dispunem ne arată că acţiunile întreprinse cu scopul devalorizării S.A. „Moldtelecom” au la bază o înţelegere cu un investitor „din afară” care îşi doreşte să privatizeze la un preţ de nimic o întreprindere gigant, aceasta reprezentând cel mai important operator din sfera telecomunicaţiilor din Republica Moldova. Evident, deducem noi, astfel operaţiuni nu se fac decât contracost.

Ce ne spun datele fiscale

Este important, de asemenea, să atragem atenţia cititorilor şi asupra rapoartelor financiare ale întreprinderii, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă, în bani, pierderile financiare de care am vorbit mai sus. Potrivit raportului financiar anual, publicat de InfoMarket la 13.04.2010, volumul serviciilor prestate de „Moldtelecom” în perioada de referinţă s-a redus cu 8,8%, adică de la 2 miliarde 595,1 milioane de lei (209,3 milioane USD) la 2 miliarde 366,2 milioane de lei (190,8 milioane USD), iar preţul de cost al vânzărilor s-a redus cu 6,8 la sută – de la 1 miliard 826,2 milioane de lei (147,3 milioane USD) la 1 miliard. Ne întrebăm, deci, în ce constă „îmbunătăţirea situaţiei financiare” a S.A. „Moldtelecom”?

Proiecte de răsunet ale S.A. „Moldtelecom” care cauzează pierderi de milioane

În articolele publicitare ale companiei vizate se face referire la câteva proiecte gigant care au menirea, potrivit lor, să sporească calitatea şi diversitatea serviciilor prestate. Vom menţiona aici „un proiect de amploare al „Moldtelecom”, şi anume, scoaterea pe piaţă a unei noi reţele de telefonie mobilă de generaţia a treia, 3G”. Administraţia companiei afirmă că, „prin intermediul reţelei 3G, „Moldtelecom” va reuşi să cucerească o nouă nişă pe piaţa de telefonie mobilă, ceea ce îi va permite companiei să vină cu noi oferte pentru clienţii săi”. De asemenea, suntem informaţi că „anul trecut, compania a investit sume importante în construcţia reţelei de telefonie mobilă 3G – 156 milioane de lei (12,3 milioane de dolari)”. Foarte bine, zicem noi. Dar, iarăşi, ne întrebăm: cine vor fi aceşti clienţi? Populaţia Republicii Moldova care este la limita sărăciei? Spre care segment de populaţie sunt îndreptate serviciile 3G? Desigur, nişa celor care îşi doresc să beneficieze de aceste servicii va fi acoperită, doar că în spatele acestei pretinse necesităţi stau investiţii foarte mari, mai fiind necesare suplimentar încă multe investiţii. În ţările mult mai dezvoltate decât Republica Moldova de astfel de servicii se foloseşte o pătură destul de îngustă a populaţiei. La noi, 156 milioane de dolari au fost aruncaţi în vânt, în schimb avem 3G.

„Compania îşi plănuieşte ca serviciile 3G să fie accesibile şi de calitate, atât locuitorilor din mediul rural, cât şi celor din mediul urban, datorită combinării tehnologiilor reţelelor prin cablu şi fără fir”. Haideţi să ne imaginăm cât de necesare sunt pentru cetăţenii ţării noastre serviciile 3G, dacă e să ţinem cont de faptul că aproximativ 90 la sută din populaţia din mediul rural nici nu a auzit şi nici nu-şi imaginează ce presupune acest serviciu.

Un alt proiect „de răsunet”, care a înghiţit sume uriaşe din bugetul companiei, este construcţia reţelei de televiziune digitală IP TV. După cum informează S.A. „Moldtelecom”, noua oferta a intrat în vigoare pe 22 februarie 2010. Acest proiect grandios a costat compania peste 15 milioane de dolari. Vom menţiona din nou că în ţările dezvoltate de acest serviciu se folosesc până la 15 la sută dintre utilizatorii Internetului. Chiar şi în cazul în care toţi cei 133 000 de utilizatori de internet din Republica Moldova vor achita suplimentar 75 de lei (anume atâta costă în momentul de faţă serviciile IP TV oferite de Moldtelecom), perioada de recuperare a investiţiei va fi de 19 ani. Orice economist (cu excepţia administraţiei S.A. „Moldtelecom”) ar spune ca acest proiect nu este rentabil. Dar dacă e să ne gândim că Republica Moldova nu este o excepţie, iar procentul celor care vor apela la acest serviciu va fi la fel ca şi în alte ţări, în acest caz, cifra beneficiarilor de televiziune digitală IP TV se ridică la aproximativ 20 000 de abonaţi. Prin urmare, la un calcul simplu observăm că perioada de recuperare a investiţiei este de aproximativ 125 de ani.

Ce fac instituţiile abilitate cu verificarea activităţii întreprinderilor de stat de importanţă strategică?

Sursele noastre din interiorul întreprinderii ne-au informat că în urma tuturor controalelor efectuate, concluzia finală a fost că treburile merg strună la S.A. „Moldtelecom”. Cum se întâmplă că nici una dintre instituţiile specializate nu descoperă nici o neregulă în activitatea întreprinderii? Putem doar presupune că inspectorii de rând din cadrul organelor competente emit anumite concluzii, iar rapoartele sunt transmise şefilor lor. Şefii ignoră, pur şi simplu, informaţia prezentată, deoarece şi ei, la rândul lor, sunt oamenii guvernării.

În concluzie, observăm că noua administraţie a S.A. „Moldtelecom” admite ca potenţialul întreprinderii să scadă şi, implicit, să scadă valoarea de piaţă a acesteia. Procură utilaj neperformant, economiseşte bani în detrimentul calităţii, face economii din contul calificării şi profesionalismului angajaţilor, pierde personalul cu un grad înalt de pregătire profesională. Şi toate aceste acţiuni, administraţia S.A. „Moldtelecom” le prezintă ca fiind „realizări importante”. Însă în lumea telecomunicaţiilor astfel de „realizări” echivalează cu noţiunea de „infracţiune”.

Constatarea care se impune este că are loc devalorizarea conştientă şi forţată a întreprinderii. S.A. „Moldtelecom” este adusă la situaţia de a fi vândută la un preţ de nimic. Iar viitorul cumpărător este deja cunoscut, dacă nu chiar gestionează personal acest proces.

Vom reveni.

Nicolae FEDERIUC, FLUX

Publicitate