Prima pagină > Părerea mea, Uncategorized > Senatorul român Mihaela Popa propune instituirea premiului „Boboc”. Paranoia liberală de la Chişinău a afectat şi Bucureştiul?

Senatorul român Mihaela Popa propune instituirea premiului „Boboc”. Paranoia liberală de la Chişinău a afectat şi Bucureştiul?

Senatorul PD-L de la Bucureşti, Mihaela Popa, a propus pe 19 aprilie 2010, printr-o declaraţie politică, susţinută în plenul Senatului României, crearea premiului „Valeriu Boboc” pentru libertatea de expresie şi apărarea valorilor democratice. Potrivit presei române, Mihaela Popa a propus ca premiul Boboc să fie acordat după modelul premiului Saharov, decernat anual de Parlamentul European.

Mihaela Popa a declarat de la tribuna Senatului României:

Evenimentele din 7 aprilie au deschis Republicii Moldova calea spre Europa, iar Valeriu Boboc nu mai reprezintă un simplu nume, ci un simbol al luptei pentru valorile democratice şi libertatea de expresie.

Acordarea acestui premiu unui erou al rezistenţei anticomuniste din Chişinău, ar însemna o recunoaştere a rolului important al tuturor luptătorilor împotriva regimului comunist şi o consemnare, pentru generaţiile viitoare, a acestei perioade negre din istoria Europei.”, a declarat senatorul PD-L Mihaela Popa.

Senatul României nu s-a pronunţat deocamdată în această chestiune, dar dacă propunerea va fi susţinută, premiul „Valeriu Boboc” va fi acordat în jurul datei de 7 aprilie a fiecărui an.

Iniţiativa senatorului Mihaela Popa vine să confirme o dată în plus că percepţia clasei politice de la Bucureşti asupra realităţilor din Republica Moldova este, de multe ori, una superficială, bazată pe abordări sentimentale, paralele cu realitatea şi pe interese politice şi conjuncturiste. Dacă nu ar fi fost aşa, doamna senator Mihaela Popa mai întâi s-ar fi documentat ca să afle exact ce este cu cazul Boboc, după care ar fi făcut acest gest hazardat.

Adevărul este că, până în prezent, nu există nici o probă clară că Valeriu Boboc ar fi victima „atrocităţilor regimului autoritar comunist”. Este adevărat că şeful interimar al statului, Mihai Ghimpu, şi nepotul său, primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, au prezentat într-o conferinţă de presă nişte imagini video, făcute în noaptea de pe 7 pe 8 aprilie 2009 de pe clădirea Executivului de la Chişinău, care, potrivit celor doi demnitari, ar fi imortalizat momentul asasinării lui Valeriu Boboc. Dar, în imaginile prezentate de cei doi lideri liberali, Ghimpu şi Chirtoacă, este imposibil să fie identificat Valeriu Boboc. Deci, până în acest moment, nu există nici o dovadă clară că Boboc şi-a pierdut viaţa în seara zilei de 7 spre 8 aprilie în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă Mihaela Popa este cu adevărat o persoană ghidată de un acut simţ al dreptăţii, ar fi avut răbdarea şi decenţa să aştepte rezultatele anchetei şi deciziile instanţelor de judecată, înainte de a propune instituirea premiului Senatului României purtând numele lui Valeriu Boboc.

Dar să admitem că Valeriu Boboc a fost asasinat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în noaptea din 7 spre 8 aprilie de poliţişti şi că acesta nu şi-a căpătat moartea în altă parte şi în alte circumstanţe. Întrebarea noastră este ce căuta un „simbol luptei pentru valorile democratice şi libertatea de expresie”, vorba Mihaelei Popa, între un grup de aproximativ o sută de infractori, care jefuia chioşcurile din centrul capitalei (după ce ziua au devastat, prădat şi incendiat clădirile Parlamentului şi a Preşedinţiei), care oprea autoturismele ce circulau pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, terorizând cetăţenii şi spărgând cu bâtele parbrizurile autoturismelor aflate în trafic la acea oră. Pe înregistrarea video făcută de pe clădirea Guvernului se vede foarte bine cât de „paşnici” erau protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Păi chiar dacă s-ar adeveri că printre infractorii agresivi din Piaţă era şi Valeriu Boboc şi că acesta a fost omorât de poliţie sau de altcineva în ciocnirile care s-au produs acolo, oricum, cu tot regretul pentru moartea unui om, acesta nu poate fi făcut de către Senatul României „simbolul luptei pentru valorile democratice şi libertatea de expresie”. Deplângem cu toţii moartea unui om, oricine ar fi el, orice ar fi făcut el, nu putem admite ca poliţia să asasineze pe cineva. Există lege, care trebuie respectată, infractorii trebuie diferiţi Justiţiei, indiferent de faptul că sunt poliţişti sau reprezentaţi ai lumii criminale. Dar nici Senatul României nu poate institui un premiu purtând numele unui infractor, doar reieşind din faptul că asta convine intereselor politice de moment ale unor forţe de la Chişinău şi Bucureşti. Valeriu Boboc nu este Andrei Saharov al României şi nici al Republicii Moldova.

Dar Valeriu Boboc a fost o persoană certată cu legea şi senatorul Mihaela Popa nu poate să nu cunoască acest lucru odată ce a propus instituirea unui premiu purtându-i numele. Şi nu e vorba de ceea ce a făcut sau nu a făcut Boboc în ziua şi noaptea de 7 aprilie 2009, asta deocamdată nu o cunoaştem, ci de trecutul său de până la acele evenimente. Pentru prima dată acest adevăr l-a spus cu voce tare preşedintele Sindicatului angajaţilor din forţele de ordine „Semnitate”, Mihai Laşcu. În ajunul emiterii decretului preşedintelui interimar al ţării, Mihai Ghimpu, prin care lui Boboc i-a fost conferită cea mai înaltă distincţie de stat din Republica Moldova, „Ordinul Republicii”, Mihai Laşcu a declarat spre surprinderea opiniei publice de la Chişinău că cel pe care Ghimpu l-a făcut erou, anterior evenimentelor din aprilie 2009, a fost cercetat penal pentru jaf şi păstrare de droguri. Şi aceasta nu este o afirmaţie goală, ci un adevăr confirmat de autorităţile în exerciţiu. Însuşi ministrul de Interne de la Chişinău, Victor Catan, instalat în această funcţie de alianţa de guvernământ a liberalilor, a declarat în faţa camerei de luat vederi a televiziunii publice din Republica Moldova că Boboc a avut antecedente penale. “Indiferent cine nu ar fi fost el, Valeriu Boboc a fost victimă a abuzurilor poliţieneşti şi trebuie să fie repus în drepturi”, a spus ministrul de Interne. Deci, Boboc este un personaj contoversat, care a figurat în mai multe dosare penale şi nici unul cu tentă politică. Şi lucrul acesta îl cunoaşte toată lumea în Republica Moldova, doar cele trei partide liberale şi unii susţinători ai lor de la Bucureşti se fac a-l uita. Ne convingem a câta oară: scopul scuze mijloacele.

Ce impresie îşi vor face cetăţenii Republicii Moldova, care ştiu cine a fost Boboc, despre Senatul României şi, în general, despre autorităţile române, despre Statul Român, dacă se va da curs iniţiativei senatorului Mihaela Popa? Sau senatorul Mihaela Popa vrea cu tot dinadinsul să facă jocul de imagine a trei partide liberale de la Chişinău, chiar cu riscul discreditării imaginii Bucureştiului în faţa opiniei publice de peste Prut?

Dar să-l lăsăm să se odihnească în pace pe Valeriu Boboc (nu aş fi abordat acest subiect dacă guvernanţii de la Chişinău şi unii de la Bucureşti nu ar fi folosit moartea Boboc în scopurile lor eminamente politice). Acolo unde este el astăzi, decoraţia pe care i-a dat-o Ghimpu şi premiul pe care vrea să-l instituie Mihaela Popa nu-i servesc la nimic. Interesele politice şi conjuncturale nu-şi au loc la Judecata de apoi. Nu putem decât să deplângem moartea lui Valeriu Boboc şi să spunem: Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

Să revenim însă la iniţiativa senatorului Mihaela Popa. Oare nu există în toată Istoria Românilor o personalitate al cărei nume să-l poarte premiul instituit de Senatului României „pentru valorile democratice şi libertatea de expresie” după modelul premiului „Andrei Saharov”, pe care îl decernează anual Parlamentul European?

Şi ce ştie doamna senator Mihaela Popa despre „lupta despre valorile democratice şi libertatea de expresie” din Republica Moldova? Cunoaşte ea, spre exemplu, că autorităţile moldovene au instituit peste Prut un control absolut asupra mijloacelor de informare în masă, că în Republica Moldova se practică cenzura, că televiziunea şi radioul public, de dimineaţă până seara, lustruiesc imaginea regimului liberal, aşa cum până mai ieri lustruiau imaginea regimului comunist, că Vladimir Filat şi Mihai Ghimpu au luat locul lui Vladimir Voronin în jurnalele de ştiri de la Moldova 1 şi Radio Moldova? Cunoaşte Mihaela Popa faptul că reprezentaţii puterii liberale au intentat procese de judecată împotriva celor câteva publicaţii pe care nu le-au putut subordona intereselor lor, urmărind falimentarea şi închiderea lor? Bănuiesc că nu cunoaşte sau nu vrea să cunoască. Din păcate.

Sunt departe de intenţia de a da poveţe clasei politice de la Bucureşti. Senatorii, politicienii români vor decide aşa cum vor găsi de cuviinţă. Dar ar fi bine totuşi să nu uite că, dacă doresc sincer să edifice o relaţie cu adevărat frăţească între cele două state româneşti, atunci aceasta nu poate să se bazeze pe interese de moment şi înguste de partid, ci trebuie să aibă la bază interesul naţional al românilor din dreapta şi stânga Prutului. Şi, în mod sigur, acest interes naţional nu poate presupune ca autorităţile de la Bucureşti să facă, în detrimentul întregii societăţi din stânga Prutului,  jocul demagogic, politicianist a trei partide liberale, care astăzi sunt la putere, dar mâine nu vor mai fi.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: