La Chişinău, opoziţia protestează într-o cuşcă de fier

Sâmbătă, 1 mai 2010, la Chişinău s-a întâmplat un lucru fără precedent. Nu mă refer la faptul că PCRM, după o pauză de peste 9 ani, a organizat în aer liber o manifestare publică de protest de amploare. Şi nici la faptul că, spre surprinderea tuturor, la aceasta a participat fiul liderului PCRM, Vladimir Voronin – Oleg Voronin. Ceea e cu adevărat grav este instalarea gardului de sârmă cu care autorităţile i-au înţărcuit pe protestatari, pe comunişti şi pe adepţii Maiei Laguta, care au ieşit în Piaţă în aceeaşi zi, cu câteva ore înaintea comuniştilor.

Din declaraţiile făcute de autorităţi reiese că această cuşcă din sârmă a fost instalată pentru a-i proteja pe protestatari de eventuale acţiuni teroriste, asemenea celei care s-a produs în acelaşi loc pe 14 octombrie 2009. Bineînţeles, grija pentru protestatari invocată de autorităţi nu este decât un pretext care nu rezistă nici unei critici. Dacă cineva ar fi avut o asemenea intenţie criminală, acest gard din sârmă nu ar fi prezentat nici o piedică în calea bombelor, grenadelor şi a schijelor unei eventuale deflagraţii. Scopul urmărit de autorităţi este cu totul altul.

În primul rând, prin instalarea acestui gard, guvernarea a încercat să-i umilească pe cei care au ieşit să protesteze, căci ce fel de protest este acela care se desfăşoară într-un ţarc metalic instalat de poliţie. În mod sigur că dacă pe 2 mai ar fi ieşit homosexualii în Piaţa Marii Adunări Naţionale la paradă, poliţia nu ar fi instalat acest gard, căci asta ar fi însemnat un groaznic scandal. Dar pentru a-i intimida pe adversarii politici – se poate, în acest caz Europa nu va protesta.

Instalarea cuştii de metal în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru protestatarii comunişti, dar nu numai pentru ei, are şi o altă explicaţie. Partidele liberale de guvernământ se tem că opoziţia, în cadrul unei manifestaţii de protest, ar putea să le dea jos de la putere, exact aşa cum au încercat să o facă pe 7 aprilie 2009 cei care guvernează astăzi. Atunci tentativa de lovitură de stat nu a reuşit, deşi s-a soldat cu consecinţe grave: un mort (sau poate mai mulţi?), sute de răniţi, două edificii importante, Parlamentul şi Preşedinţia – devastate şi incendiate. Dar Filat, Ghimpu şi Urechean nu pot fi siguri de faptul că o eventuală tentativă de lovitură de stat venită din partea comuniştilor ar putea să aibă mai mult succes, iată de ce au decis instalarea acestui gard din sârmă. Sperăm că liderii comunişti nu clocesc un asemenea plan belicos, care, dacă ar fi pus în practică, va declanşa un război civil fără precedent şi ar putea avea drept consecinţă distrugerea Republicii Moldova ca stat.

Recent, deputaţii comunişti, care nu participă la şedinţele în plen ale Legislativului, au declarat că vor reveni în sală numai după ce majoritatea parlamentară va numi data alegerilor anticipate. Preşedintele interimar al ţării, Mihai Ghimpu, nu intenţionează însă să facă acest lucru, cel puţin, pe parcursul anului curent. Deci, atmosfera în Republica Moldova se va încălzi şi ar putea deveni de-a dreptul incendiară după 16 iunie, atunci când mandatul actualului Parlament va expira, chiar şi după legile pe care le-a votat AIE pentru a-şi prelungi aflarea la guvernare. Atunci comuniştii vor fi îndreptăţiţi să declare, pe drept cuvânt, actuala guvernare în afara cadrului legal şi să organizeze manifestaţii de protest pe măsura situaţiei create. Gardul de sârmă instalat pe 1 mai în centrul capitalei este o măsură de precauţie luată de guvernanţi în eventualitatea desfăşurării evenimentelor după acest scenariu. Aşa că ne aşteaptă o vară fierbinte, poate chiar încinsă.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Publicitate