Filat a revenit la Palanca. Ce s-a rezolvat? Nimic!

Sâmbăta trecută, la 1 mai, Premierul Filat a întreprins o vizită fulger la Palanca, unde a văzut pentru a doua oară postul mobil al poliţiei de frontieră ucraineană.
Contrar afirmaţiilor anterioare ale oficialilor din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, care susţineau că postul de control ucrainean ar fi fost scos, totuşi, problema Palanca a reapărut pe agenda Guvernului. Şi asta pentru că ea reprezintă o problemă juridică, dar şi politică pentru conducerea Republicii Moldova.

Ea nu poate şi nici nu trebuie rezolvată prin intermediul telefoanelor de la Guvern sau de la Ministerul de Externe date reprezentanţilor poliţiei de frontieră a Ucrainei, cu rugăminţile demnitarilor moldoveni de a ridica, cel puţin temporar, postul de control de pe traseu, ca mai apoi să se declare public cum că problema Palanca ar fi fost rezolvată.

Din păcate însă problema Palanca nu numai că nu a fost rezolvată, ea nu a fost nici conservată şi, de aceea, a reapărut cu o nouă intensitate.
Aşa cum am şi atenţionat, odată cu venirea primăverii problema s-a agravat, din cauza începerii lucrărilor agricole pe terenurile situate dincolo de traseul Odesa-Reni, iar aşa cum aceasta este singurul gen de activitate economică în localitate, producţia agricolă este vândută în mod tradiţional pe traseu, acolo unde circulă cumpărătorii dinafara satului.

Articolul 4 punctul 4.3) din Protocolul adiţional prevede că pe sectorul transmis nu se va efectua controlul de frontieră, vamal şi alte tipuri de control, care se obişnuiesc la trecerea frontierei de stat. Prin urmare, partea ucraineană nu are nici un temei juridic pentru a efectua controale pe traseu şi orice prezenţă a organelor de control ucrainene poate fi catalogată drept o imixtiune în interiorul teritoriului naţional al altui stat.

De asemenea, sunt înregistrate cazuri, care deja au căpătat un caracter permanent, de arestare a cetăţenilor moldoveni, locuitori ai satului Palanca, care trec pe şi peste traseu pentru prelucrarea terenurilor din proprietatea lor privată. Aceştia sunt transportaţi forţat în localităţile ucrainene Udobnoe, Maiaki şi altele, unii sunt ţinuţi în arest câte 3-4 zile, le sunt întocmite procese-verbale de sancţionare conform legislaţiei ucrainene.

De menţionat faptul că grănicerii moldoveni le permit accesul pe traseu doar celor care au viză de domiciliu în Palanca, nu şi altor cetăţeni ai Republicii Moldova.

Întrebarea care se impune în aceste condiţii ar fi următoarea: care este regimul de traversare a celorlalţi cetăţeni ai ţării peste traseu în cazul în care aceştia doresc să se deplaseze într-acolo, de exemplu, pentru a pescui la Nistru sau în scop de recreare? Asta în condiţiile Art. 27 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor pe întreg teritoriul statului.Conform prevederilor actuale ale Protocolului adiţional, cetăţenii noştri pot ataca actele întocmite de organele de constatare ucrainene doar în instanţele judecătoreşti ucrainene, iar avocaţii angajaţi trebuie să deţină obligatoriu şi exclusiv cetăţenie ucraineană.

Amintim că Art. 20 din Constituţia Republicii Moldova prevede dreptul oricărei persoane la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Iar Art. 18 din Constituţie stabileşte că cetăţenii noştri beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate, iar aceştia nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.

Totodată, Art. 6 din Protocol stipulează că pe sectorul transmis acţionează jurisdicţia Ucrainei, fapt ce intră în contradicţie flagrantă cu prevederile Art. 1 şi 3 din Constituţie, care prevede că Republica Moldova este un stat indivizibil, iar teritoriul ei este inalienabil.

Consider că aşa cum asupra terenurilor Republicii Moldova, pe care aceasta le deţine sub formă de folosinţă pe teritoriul Ucrainei, se aplică doar legislaţia şi întreaga jurisdicţie ucraineană, la fel trebuie aplicată jurisdicţia moldovenească pe traseul de la Palanca.

Trebuie de reţinut şi faptul că Art. 9 prevede posibilitatea că în textul Protocolului să fie introduse modificări şi completări. Anume autorităţile moldovene trebuie să iniţieze consultări şi negocieri oficiale cu autorităţile ucrainene, prin care să modifice Protocolul adiţional şi să reîntoarcă acest teritoriu sub jurisdicţia Republicii Moldova. De asemenea, Guvernul Republicii Moldova trebuie să uzeze de dreptul său legal de a sesiza Curtea Constituţională, sesizare prin care să ceară recunoaşterea unor prevederi ale Protocolului adiţional drept neconstituţionale.

Numai atunci vom putea vorbi că problematica Palanca se află pe o cale corectă de rezolvare, una care nu aduce atingere suveranităţii Republicii Moldova asupra întregului ei teritoriu şi nu lezează drepturile de proprietate şi de liberă circulaţie ale cetăţenilor acesteia.Până atunci însă putem vizita la nesfârşit zona respectivă. Dar, fără punerea în aplicare a unor soluţii serioase, problema Palanca se poate transforma într-o bombă cu efect întârziat.

Radu BUŞILĂ,
Preşedintele Coaliţiei Civice pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă

3 mai 2010

Publicitate