Bani pentru Moldova? Capacitatea de absorbţie mică!

În perioada de când Alianţa pentru Integrare Europeană a preluat puterea la Chişinău a început concursul „Cine are cei mai mulţi bani de cheltuit în Moldova”.

Până azi, cel mai mare investitor pare a fi China, care are de gând să investească un miliard de dolari. Pe chinezi îi credem, deoarece sunt în creştere economică, au bani de investit şi îşi doresc un cuvânt de spus în Europa, până acum ţinută în zgardă de gazele ruseşti. De asemenea, nu credem că aceşti bani vor fi la dispoziţia cine ştie cărui minister condus de vreun politician, care are un mare potenţial de a fi corupt. Banii au o singură destinaţie: infrastructura, mutare strategică realizată de chinezi, cunoscând că „greaua moştenire sovietică” în materie de drumuri nu poate fi rezolvată nici de Moldova şi nici de Ucraina, nici de România.

Următorul mare investitor ar fi Uniunea Europeană, 23 de ţări strânse sub un forum de donatori pentru ajutorarea pe termen mediu a Republicii Moldova. Acum câteva zile, programul premierului Filat, denumit „Regândim Moldova”, a reuşit să strângă aproape 2,6 miliarde de dolari. Fără discuţie că este o sumă importantă, dar, cunoscând birocraţia europeană în care ar putea intra diverse instituţii locale şi posibilităţile de a o fenta, această sumă riscă de a se transforma într-o potenţială sursă de corupţie. Reţeta este cunoscută: un minister gestionează nişte bani, ministrul îi direcţionează la o oarecare clientelă politică, bani care se întorc la partid sau în nişte buzunare cândva.

Al treilea împrumut ca mărime vine de la FMI, care are drept scop „susţinerea programului economic al ţării, viabilitatea bugetului, conservarea stabilităţii financiare, reducerea sărăciei”. Acesta reprezintă puţin peste jumătate de miliard de dolari.

Înainte de pierderea puterii de către comunişti, Rusia a aprobat un împrumut de jumătate de miliard de dolari. În actuala situaţie, Moscova se vede nevoită să-şi menţină promisiunea, reînnoind negocierile în luna noiembrie şi anunţând menţinerea promisiunii şi disponibilizarea în prima fază a 100 de milioane de dolari.

Recent, şi România a anunţat un ajutor pentru Moldova în valoare de 100 de milioane de euro, „Banii vor fi utilizaţi pentru infrastructura din transport, turism şi mediu”, a precizat Emil Boc. Mai adunăm şi suta de milioane de euro care va veni din România, programele de ajutorare, susţinere şi dezvoltare a diverselor activităţi de la Banca Mondială şi ajutoarele venite din diverse ţări, cu valori mai mici de 10 milioane de euro şi putem trage concluzia că, în următoarea perioadă, vor intra în Republica Moldova până la 5 miliarde de dolari.

Ca termen de comparaţie, această sumă este mai mult decât dublul sumei pe care România îi primea acum 15 ani, ceea ce chiar reprezintă foarte mult, mai ales că populaţia Republicii Moldova este de şapte ori mai mică decât a României şi teritoriul este cam cat 4 judeţe româneşti.

Până aici, toate bune şi frumoase! Conducerea de la Chişinău chiar merită toate felicitările pentru acest mare succes. Dar vin întrebările…

Pe ce se cheltuiesc aceşti bani? Care este destinaţia? Majoritatea sunt destinaţi infrastructurii, care se află într-o degradare maximă. Din alt punct de vedere, aceşti bani vor crea noi locuri de muncă, salarii, bani la populaţie, taxe şi impozite colectate, bani la stat mai mulţi.

Cine cheltuieşte aceşti bani? Ei, aici e aici… Banii vor avea circuitul birocratic: finanţator – bancă – instituţie guvernamentală – licitaţie – firme prestatoare. Putem prevedea o mare tentaţie de corupţie şi un posibil mare insucces.

Problema este următoarea: au moldovenii capacitatea de absorbţie a acestor bani? Există atâta forţă de muncă care să acopere cererea care va urma? Există firme capabile să facă faţă cerinţelor de cheltuire a acestor bani? (şi aici punem problema dacă în acestea există atâtea utilaje sau materii prime sau mijloace de transport sau know-how).

Dacă ne uităm pe cifrele date de Biroul Naţional de Statistică sau de ministerele care au legătură cu economia, transporturile sau dezvoltarea, putem constata că nu există posibilitatea de absorbţie a acestor mari sume de bani, indiferent de posibila corupţie.

Cu alte cuvinte, cei care s-au gândit că ajută Moldova nu s-au gândit că, pe termen scurt, aceşti bani nu au posibilitatea de a produce ceva (infrastructură, dezvoltarea economică sau a agriculturii, locuri de muncă, bani la buget). Dacă mai luăm în considerare şi ultimul sondaj politic, unde distanţa dintre forţele aflate la putere şi expuse erodării şi comuniştii aflaţi în opoziţie care nu au întreprins nici o mişcare politică majoră de opoziţie, este foarte mică (maxim 3 procente), putem spune că examenul pe care Alianţa pentru Integrare Europeană îl dă în acest moment poate să se termine cu un mare insucces. Dacă va fi un insucces, pe care nu şi-l doreşte nimeni din afara Moldovei, atunci aceste sume de bani de care aminteam au posibilitatea de a se îndrepta către alte scopuri, odată cu venirea la putere a comuniştilor.

Cosmin PĂCURARU, din Bucureşti, pentru FLUX

Publicitate