Aniversarea unui parvenit sau Pumnul lui Chetraru, sărutul lui Lupu şi Falusul lui Ghelici (PAMFLET)

În ziua de joi, 6 mai, televiziunile au fost paralizate de un eveniment monden, tirajat cu pompă de trubadurii mediatici ai actualei puteri. Întâmplarea face ca tocmai în această zi să se fi născut unul care răspunde la numele Filat. Şi nu ar fi fost mare lucru dacă toată tărăşenia asta nu ar fi avut acel fast demonstrativ atât de penibil, încât amintea deopotrivă şi de epoca “Brejnev”, şi de ritualul de încoronare al unui cap al lumii interlope.

Chiolhanul a fost organizat după tipicul sovietic, toţi demnitarii venind la poclon şi aliniindu-se în faţa omagiatului, uşor încovoiaţi, care mai de care, cu buchete de flori şi daruri luxoase. “Glamurosul” nostru premier zâmbea mălăieţ când subalternii, eternii ţucălari şi lingăi ai tuturor puterilor, se întreceau în exerciţii de lichelism şi făţărnicie.

Belşugul care se revărsa din acea atmosferă de paradă a cinismului contrasta puternic cu sărăcia de afară, cu necazurile omului de rând, care se zbate pentru o bucată de pâine într-o ţară săracă, guvernată de patri(h)oţi. Un fel de “ospăţ pe timp de ciumă”, doar că leproşii din cabinetele oficiale sunt purtători de lepră morală, nu fizică.

Chetraru şi banda lui sau Ciomăgarii lui Filat

Toată această adunătură de linge-blide, întreaga camarilă de mâncăi şi de valeţi ai celui celebrat amintea perfect şi de scenele din filmele italiene cu “naşul” Mafiei, căruia vin, rând pe rând, să-i sărute mâna ortacii. De ziua “gangsterului tranziţiei”, care a reuşit performanţa de a evita puşcăria şi a-şi cumpăra cel mai de preţ cadou – onorabilitatea, “revoluţionarii” de la 7 aprilie şi-au lăsat măştile şi s-au înfăţoşat în întreaga lor venalitate. După ce au dat lovitura de acum un an şi au pus mâna pe putere, iată că a sosit momentul când aceşti ”nouveaux riches” sau „noi moldoveni” se pot lăfăi nestingherit în cloaca propriei importanţe. Cine să-i mai oprească, de vreme ce chiar şeful Centrului Anticoruţie, Viorel Chetraru, l-a asigurat pe omagiatul înţepenit într-o stare de autoadmiraţie eternă că băieţii de la Centru sunt echipa din spate, care, dacă va trebui, vor da şi la bot ca să-şi protejeze căpetenia. „Naşul” Filat, nu a schiţat nici cel mai mic gest pentru a-l pune la respect pe vlăjganul spilcuit, dar cu apucături şi limbaj de bandit. Acest Chetraru, fiul preşedintelui raionului Hânceşti, a dat de înţeles că instituţia pe care o conduce are cu totul alte preocupări decât combaterea corupţiei, cum ar fi, de exemplu, reglarea conturilor lui Filat cu oponenţii şi concurenţii. Aşadar, un demnitar de prim rang lansează ameninţări festive, iar capul Guvernului râde ca proasta-n târg, în semn de încuviinţare. Filfizonul din Lăpuşna nici nu a realizat gravitatea situaţiei, iar anturajul de pupcurişti a aprobat tâmpenia slobozită de ghiogarul de la Centru cu o nouă rafală de aplauze.

Mafia în capul bucatelor sau
Cine a mâncat Moldova?
Săriţi, oameni buni, că ţara e în pradă!

Ca să-i facă pe plac nesăţiosului lor şef, înverzit de atâta patimă pentru dolari, subalternii acestuia au hotărât să-i facă un cadou cu totul aparte. În faţa lui Filat a fost adusă o tortă enormă, care reproducea harta Republicii Moldova, cu toate raioanele trecute pe ea, cu toată topografia reprodusă cu sârguinţă de geografii-culinari. Aşadar, ritualul de devorare a Moldovei îşi luase startul. Prima halcă, cea mai dulce şi mai mare, i-a fost oferită sărbătoritului, care s-a şi grăbit să pună botul pe deliciosul dar. Abia acum această gaşcă de escroci şi hoţi de drumul mare s-a simţit în largul ei, nestingherită de nimeni, nici de procurori, nici de lege. Această oaste a lui Flămânzilă, care a pus mai de demult ochiul pe Moldova, a ajuns să dea o semnificaţie extrem de sugestivă rostului ei în politică: înfulecarea bucată cu bucată a ţării. Startul a fost dat încă la începutul perioadei de tranziţie. Privatizările ilegale, deturnările de proprietăţi şi de bani publici, contrabanda, toate crimele de ordin economic laolaltă au reprezentat singura raţiune de a fi a acestei puzderii de burtăverzime. Lăcusta verde şi nesătulă nimiceşte totul în calea ei, iar Moldova e înfulecată cu înghiţituri mari, urmate de râgâieli zgomotoase. Iar „câinii de pază ai cetăţii”, jurnaliştii de curte, în loc să strige în gura mare „Săriţi, oameni buni, că ţara e în pradă!”, se complac în reportaje lungi şi siropoase, aşteptându-şi umili ciolanul de pe masa puterii.

Sărutul lui Marian sau

De ce şi unde îşi pupă Lupu aliaţii?

Un moment memorabil al acestei parade a făţărniciei a fost ieşirea în scenă a eternului candidat al AIE la preşedinţie, cochetul şi flegmaticul macho al politicii moldoveneşti, Înălţimea Sa, Marian Lupu. Solemnul şi mereu constipatul (intelectual) prezidenţiabil, maestrul frazelor bombastice fără noimă, jonglorul cuvintelor savantlâcoase şi al frazelor sforăitoare, mai este remarcabil şi pentru talentul său unic de a-şi pupa pe bot ortacii din gaşcă. Prima apariţie a lui Lupu în postură de confrate pupăcios s-a produs la alegerea în funcţia de preşedinte al Parlamentului a distinsului şi rafinatului intelectual, Doctor Honoris Causa, serenisimusul Mihai Ghimpu. Atunci când mandatul de şef al statului i se părea lui Lupu ca şi obţinut, iar aburcarea lui în jilţul respectiv depindea de Ghimpu, fostul comunist, convertit peste noapte în democrat, a alergat gâfâind, ca să ajungă primul, spre proaspătul preşedinte al legislativului şi l-a sărutat cu foc de trei ori pe năbădăiosul fruntaş liberal. Să fi ştiut Lupu că de fapt s-a năpustit cu pupatul tocmai peste cel care îi va lua locul pe post de interimar, poate s-ar fi limitat la aplicarea unui singur sărut.
Acum, de ziua lui Filat, Lupu a recidivat. Făcându-şi apariţia în mulţimea de risipitori de complimente, franţuzitul nostru prorus a hotărât să se surclaseze pe el însuşi. Înălţimea Sa, după ce a bolborosit câteva vorbe despre cât de mare este sărbătoritul, s-a încovoiat ca o cociorvă, zâmbind mălăieţ, şi l-a pupăcit pe Filat de trei ori, rar şi maestos, cu gesturi largi şi ritualice. Iar Filat râdea şi el mulţumit, cu satisfacţia coţcarului care a scăpat de zdup şi a reuşit să-şi facă rivalul să-l sărute pe bot. Am zis bot, pentru a-l cita din nou pe Viorel Chetraru de la Departamentul pentru Protecţia Corupţiei Guvernanţilor.

Falusul lui Ghelici în mâinile lui Filat,
singurul cadou binemeritat

După ce întreaga protipendadă şi mulţimea de lingăi s-au înşiruit în nesfârşitul lanţ al obedienţei şi al servilismului la sediul Guvernului, verdele omagiat s-a mutat cu toată suita de caracudă şi plevuşcă politică la sediul Partidului Liberal-Democrat, unde s-a petrecut actul doi al bairamului. Cu presa după el, cu alaiul de ţucălari înghesuiţi în preajmă, Filat şi-a continuat farsa jenantă. Pâlcuri de inşi din numeroasa clientelă a „naşului” au curs şirag prin faţa acestuia, dănţuind acelaşi dans al profitorilor în aşteptarea graţiilor căpeteniei tribului de impostori şi „hoţi în lege”. Tămâierile şi flatările ipocrite se revărsau peste margini. Urările deşarte şi zgomotoase, exaltarea sforăitoare a virtuţilor omagiatului curgeau gârlă peste capul lui ornat cu perucă recent achiziţionată. O stare de beatitudine îi învăluise mintea aburită de linguşelile anturajului. El simţi cum i se desprind tălpile de podea, iar căpăţâna îi ameţeşte în norii de osanale. Însă levitaţiile i-au fost întrerupte de apariţia vijelioasă a unui fruntaş PLDM care a dat un sens aparte acestei adunături de parveniţi.

Cel care a produs momentul culminant a fost excentricul personaj pe nume Fiodor Ghelici, care a venit cu un cadou cu totul special. El a scos dintr-o cutie elegantă o ditamai s(c)ulă cu tot cu boaşe, pe care i-a înmânat-o solemn celui celebrat. Filat, copleşit de atâta generozitate, s-a văzut nevoit să preia falnic organul genital dăruit de Ghelici. În mod sigur, din mulţimea de cadouri de preţ oferite demnitarului + anume acesta a fost cel mai semnificativ şi mai reprezentativ în acelaşi timp. Aşa ceva Filat a meritat din plin. Nu ştim ce cunoştinţe are actualul premier despre semnificaţiile mitologice sau masonice ale semnului falic, dar cadoul oferit de prăpăstiosul exponent al poporului, Fiodor Ghelici, este tocmai ce i-ar dori premierului foarte mulţi alegători. Aşadar, de acum încolo, privind falusul de dar, Filat va înţelege mai bine semnificaţia specială a noţiunii politico-economice de faliment. Iar orice atingere de penis decorativ îi va reaminti de sensul primar al termenului penibil. Asta pentru că anume un profund sentiment al penibilului l-a încercat pe orice om cu bun simţ care a urmărit filmul grotesc al aniversării respective.

După consumarea evenimentului, bancagiii târgului au şi lansat gluma că, după scurta lui aflare la guvernare, la următoarele alegeri Filat se va alege cu un rezultat anunţat profetic de Fiodor Ghelici, adică cu ceea ce va reprezenta întreaga răsplată din partea poporului: cu o s(c)ulă în loc de voturi.

Ziua de naştere a premierului Filat ca Zi Naţională a Contrabandistului

Şi cum gura lumii n-o poţi astupa nici cu cenzură liberală, nici cu controlul asupra presei, oponenţii lui Filat au mai lansat o glumă pe seama lui. Dată fiind predilecţia mai veche a lui Filat pentru contrabanda cu ţigări, un grup de iniţiativă a lansat pe internet propunerea de a institui prin hotărâre de Guvern tocmai de ziua premierului Ziua Naţională a Contrabandistului. Cu această ocazie specială, în semn de respect şi veneraţie pentru traficantul de ţigări peste Prut, TIR-urile cu marfă de contrabandă vor traversa graniţa moldo-română în regim de urgenţă, fără a mai face coadă în rând cu cei care îşi declară ca proştii încărcăturile. În această zi, doar o singură zi pe an, Micul Trafic de Frontieră se va desfăşura în regim de Mare Trafic de Frontieră. Iar cei mai de succes traficanţi, fruntaşii breslei de contrabandişti, vor fi decoraţi cu distincţia Guvernului „Traficant de Onoare”.

Cu siguranţă, va mai urma. Rămâneţi cu noi pentru că farsa cu pungaşii veseli continuă. Iar cronicarii vor avea parte de personaje şi scene care merită să fie imortalizate.

Privind de la o parte acest spectacol, oribil şi grotesc deopotrivă, am zis că e potrivit să încheiem această cronică, preluând celebra frază din Gogol: „De cine râdeţi? De voi înşivă râdeţi!” («Над кем смеётесь? Над собой смеётесь!»).

Gheorghe Moraru, FLUX

Publicitate