LIKA ROMAN, MISS UCRAINA 2007: „Un om care se respectă nu va îmbrăca o haină neadecvată”

O tânără frumoasă, elegantă, rafinată – Lika Roman, miss Ucraina 2007, este şi un interlocutor plăcut. Am întâlnit-o la Chişinău după una din întrunirile pe care le-a avut cu studenţii moldoveni şi am rugat-o să ne povestească despre scopul vizitei în ţara noastră, dar şi despre valorile pe care le promovează.

Născută la Ujgorod, Ucraina, Lika Roman a început să frecventeze biserica la 8 ani. Mama ei a devenit membră a bisericii „Iisus Salvatorul” într-o perioadă care a coincis cu un diagnostic nemilos pe care medicii i l-au stabilit bunicii Likăi – cancer. Ambele afirmă cu convingere până astăzi că anume rugăciunile lor au salvat-o de la moarte pe bunica.

Lika spune că a conştientizat puterea credinţei încă la acea vârstă fragedă, iată de ce, de fiecare dată, înainte de lucrări de control, teze, examene îi îndemna pe colegii săi de clasă să se roage.

La 17 ani Lika a primit nenumărate propuneri să participe la mai multe concursuri de frumuseţe. Dar de fiecare dată Lika respingea aceste propuneri. Pe atunci lucra în calitate de frizeriţă în cel mai bun salon de frizerie din oraş şi studia relaţiile internaţionale la facultate. Iar în perioada în care se desfăşura concursul „Miss Zakarpatie”, Lika făcea coafuri pentru frumuseţile locale.

Cu puţin timp înainte de finalul concursului naţional „Miss Ucraina”, una dintre participante şi-a luat belea pe cap. Ea a încercat de nenumărate ori s-o convingă pe frizeriţa Lika să-şi încerce şi ea norocul şi… a reuşit. În consecinţă, Lika a câştigat coroana şi mult râvnitul titlu. Iar Lika speră că, pe lângă valorile morale şi creştine pe care le propagă, frumuseţea va salva lumea. Frumuseţea interioară.

Deşi au trecut trei ani de atunci şi alte frumuseţi i-au urmat pe podium, Lika rămâne în permanenţă în vizorul opiniei publice. În prezent, este recunoscută în Rusia şi Ucraina pentru valorile pe care le propagă. Este subiect de emisiuni şi talk-show-uri, a primit şi titlul de cea mai importantă persoană a anului.

Abordează un stil vestimentar clasic şi rafinat. Este adepta unei imagini naturale, fireşti. Deşi a fost frizeriţă, nu experimentează la capitolul hair style. „Multă lume se miră când mă vede cu părul lung şi natural. Prefer să nu-l agresez. Consider că dacă ai un păr sănătos, trebuie să-l menţii aşa. Poţi doar să-l nuanţezi, pentru un plus de strălucire. Eu călătoresc mult şi am cunoscuţi şi prieteni în toată lumea. M-am convins deja că oamenii deştepţi sunt adepţii naturaleţei. Pentru că o persoană inteligentă nu va aplica un machiaj strident pentru a ieşi în evidenţă, va miza pe alte calităţi. Mulţi tineri spun că şuviţele verzi sau ciclamen, tatuajele sau cerceii în nas, buze etc. îi ajută să se evidenţieze. Eu cred că te poţi evidenţia şi prin alte modalităţi: prin pictură, de exemplu, prin atitudine şi implicare civică, ajutându-i pe bătrâni etc.”, a menţionat pentru FLUX Lika Roman.

Lika Roman s-a aflat la Chişinău în perioada 26-30 aprilie. Recunoscută pentru convingerile sale puritane, a venit în ţara noastră la invitaţia Asociaţiei „Pentru Familie”, unde a avut un şir de întâlniri cu studenţii de la instituţiile de învăţământ superior din Chişinău şi Bălţi.

– Lika, povesteşte-mi despre scopul vizitei tale la Chişinău.

– Sunt pentru prima dată la Chişinău şi am venit la invitaţia Asociaţiei „Pentru familie”, care pledează pentru respectarea valorilor morale şi pentru o familie sănătoasă. Am venit aici pentru a face ceea ce fac şi în Ucraina, Belarus, SUA sau alte ţări: mă întâlnesc cu mii de tineri, studenţi, elevi şi discutăm despre valorile morale şi principiile unei familii sănătoase. Homosexualitatea este o temă pe care o abordez foarte frecvent, dar discutăm despre asta în contextul moralităţii.

– Este o activitate mai puţin obişnuită pentru o miss.

– Este important să ne expunem părerea în această problemă. De exemplu, eu pledez împotriva relaţiilor sexuale înainte de căsătorie. Eu sunt pentru o familie adevărată şi nu consider concubinajul o relaţie adevărată, care poate concura cu căsnicia. Propaganda în exces a practicilor homosexuale şi chiar legalizarea acestor practici în mai multe ţări contravine valorilor mele morale şi de asta sunt aici. Consider că mai multe persoane vor fi de acord cu mine, nu cred că e normal ca aceste practici să ne fie impuse, să ni se spună că aşa e firesc şi copiii noştri să fie educaţi în acest spirit. Şi apoi, Moldova şi Ucraina sunt state vecine şi ceea ce se întâmplă în Republica Moldova va avea impact şi asupra Ucrainei. Dacă homosexualilor li se va permite să organizeze şi să desfăşoare aici diferite activităţi în pieţe publice, toată Europa de Est va resimţi ceea ce se va întâmpla în Republica Moldova. De fapt, în această săptămână, la Chişinău, au loc evenimente istorice: tema marşului minorităţilor sexuale a fost una foarte aprinsă şi consider că decizia Curţii de Apel de a nu le permite să mărşăluiască în Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost una istorică. În realitate, ceea ce se întâmplă acum în Moldova e similar cu ceea ce s-a întâmplat cândva în Europa, iar acum în Europa nu ai voie să spui niciun cuvânt împotriva homosexualităţii ca stil de viaţă sau să te pronunţi împotriva propagandei pe care o desfăşoară aceştia. Desigur, fiecare om e în drept să-şi aleagă stilul de viaţă, drumul lui, şi fiecare în particular va răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru faptele sale. Însă consider că nu este corect să faci propagandă asupra unui stil anume de viaţă, să-l impui şi altora.

„Nu consider concubinajul o relaţie adevărată, care poate concura cu căsnicia”

– Cum percep semenii, colegii tăi activitatea pe care o desfăşori? Valorile pe care le propui nu corespund tendinţelor, năzuinţelor noii generaţii, care este mai nonconformistă, mai libertină. Astfel de percepte sunt proprii, mai degrabă, generaţiilor mai în vârstă.

– Pornesc de la exemplul întâlnirilor pe care le-am avut cu studenţii moldoveni. În pofida faptului că principiile morale acum sunt, cum aţi spus, demodate, şi acest lucru e valabil în toată lumea, oamenii din Moldova, aşa cum este, de fapt, în Europa de Est, mai cinstesc încă valorile morale şi creştine. Am adus cu mine, spre exemplificare, unele cărţi pentru copii promovate în Europa, în care se vorbeşte că e normal ca un copil să aibă două mame şi nu neapărat o mamă şi un tată, sau doi taţi, şi acestea sunt cărţi pentru copii cu vârste de 5-9 ani şi în care susţine că aşa arată o familie normală. Mie acest lucru nu mi se pare firesc. Aceste cărţi i-au revoltat şi pe tinerii de aici, care, la fel ca şi mine, nu concep să-şi educe copiii în astfel de condiţii.

– Poate pentru că societăţile din Est sunt mai conservatoare?

– Eu nu i-aş spune „conservatism”, cred că e vorba de normalitate. Şi slavă Domnului că aşa ceva mai există, că mai persistă valori morale. În genere, discut foarte mult despre moralitate cu tinerii. De multe ori, de ochii lumii, tinerii vor să arate că sunt „ca toţi” şi nu vor să iasă prin ceva în evidenţă. Dar dacă priveşti cu mai multă atenţie, îţi dai seama că, de fapt, sunt doar aparenţe, ei se ascund după măşti. Şi nu rare au fost momentele când astfel de tinere mi-au destăinuit că, de fapt, au remuşcări de conştiinţă, că sunt conştiente că au săvârşit ceva grav şi asta le macină. O domnişoară mi-a spus că suferă foarte mult alături de prietena ei, care a făcut două avorturi şi medicii au anunţat-o că probabilitatea de a avea copii este foarte redusă. Şi când, în toiul discuţiilor, după mai multe tentative de a se ascunde după aparenţe, se ridică unii tineri care recunosc, în faţa semenilor lor, că un mod amoral de viaţă se face vinovat de problemele cu care se confruntă ei, familiile lor sau ale prietenilor, atunci subiectul principiilor morale nu mai pare a fi un subiect depăşit. De fapt, tinerii noştri sunt foarte vulnerabili şi conştienţi de pericolele pe care le atrage după sine un mod de viaţă decadent, dar ei nu vor să fie consideraţi altfel decât ceilalţi. Le e ruşine să fie altfel, chiar şi cu riscul de a suporta consecinţe grave.

– Vrei să spui că se creează artificial anumite modele de viaţă care le sunt impuse tinerilor?

– Da, spre exemplu, la Hollywood sunt câteva persoane care, prin prisma show-biz-ului, propagă un mod decadent de viaţă. E vorba de un grup restrâns care se complace în a influenţa viaţa a milioane de persoane. Pentru a rămâne în centrul atenţiei, anumite persoane se comportă mai puţin civilizat, amoral şi acest stil de viaţă devine, instantaneu, un model de urmat pentru tineri din toată lumea. Sau se fac filme în care se propagă concubinajul drept ceva mai raţional şi mai profund decât căsnicia, şi, iarăşi, aceste practici, prin promovarea lor excesivă, devin modele pentru tinerii de astăzi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu peliculele în care homosexualismul este ridicat la rang de normalitate şi uneori plasat într-o lumină mai favorabilă decât heterosexualismul. Sunt nişte păreri subiective care însă, mediatizate în exces, devin subiecte la modă şi, pe neaşteptate, devin ceva obişnuit, ne sunt impuse ca fireşti, şi orice încercare de a protesta împotriva lor e privită drept ceva perimat. Aceste practici nu constituie altceva decât părerile unui grup restrâns care, prin anumite strategii de promovare, reuşesc să se plaseze asupra majorităţii. Dar să fim sinceri, majoritatea dintre noi visează la o familie normală, la relaţii normale şi curate. Poate majoritatea dintre noi nici nu conştientizează gravitatea evenimentelor care se întâmplă acum în societate. Dacă încercăm să ne apărăm valorile şi principiile morale, ni se reproşează că suntem opresivi, discriminanţi şi suntem îndemnaţi să fim toleranţi, dar suntem criticaţi pentru convingerile noastre morale şi religioase. Despre ce toleranţă poate fi vorba aici? Nu cred că tineretul nostru este într-atât de libertin. Eu aş spune chiar că există anumite interese de a-i face pe tineri să creadă că ei trebuie să fie libertini şi că e normal să fie aşa. Consider însă că nu e totul pierdut şi oamenii raţionali conştientizează că, de fapt, cineva vrea să hotărască în locul nostru. În Marea Britanie deja e dificil să spui că eşti împotriva homosexualităţii şi nici nu poţi să ceri ca la şcoală copilului tău să nu i se spună ceva de genul: tu eşti sigur că eşti băiat, poate eşti fată? Dar gândiţi-vă că astăzi noi încă putem spune deschis că suntem împotriva acestor practici distructive. Este într-adevăr o problemă stringentă, căreia trebuie să-i acordăm atenţia cuvenită.

„Aceste practici nu constituie altceva decât părerile unui grup restrâns care, prin anumite strategii de promovare, reuşesc să se plaseze asupra majorităţii”

– La Chişinău au fost şi tineri care nu ţi-au împărtăşit convingerile? Care te-au contrazis?

– Nu a fost cineva care să mă contrazică radical. Mi s-au adresat foarte multe întrebări când am vorbit despre curăţenia relaţiilor înainte de căsătorie, dar când am atins subiectul homosexualităţii, nu a fost nimeni care să mă contrazică, să încerce să mă convingă că homosexualitatea este ceva firesc într-o societate modernă, care să fie de acord cu propagarea acestor practici sau cu aprobarea de către autorităţi a paradelor gay. Repet, nimeni nu e în drept să dicteze cuiva ce stil de viaţă să abordeze, dar nu e normal nici să încerci să impui altora stilul tău de viaţă, şi, mai cu seamă, folosind modalităţi subtile şi, aparent, inofensive, cum ar fi cărţile pentru copii despre care v-am spus deja. Şi cred că acesta e doar începutul.

– Ne-ai spus că pledezi şi împotriva relaţiilor sexuale înainte de căsătorie şi a fidelităţii. Pare ceva ireal, cred că azi nu mai întâlnim aşa ceva.

– De cele mai dese ori, când ating acest subiect, lumea încearcă să mă convingă de contrariul. Mai mult chiar, lumea nu se aşteaptă să audă astfel de convingeri din partea unei domnişoare care a cucerit titlul miss Ucraina.

– Pentru că, fără supărare, dar show-biz-ul, în general, şi concursurile de miss sau meseria de fotomodel sunt percepute a fi lipsite de moralitate şi sunt asociate cu sex, droguri, scandaluri, decadenţă.

– E un stereotip care, iar, a fost alimentat de industria de divertisment. În realitate, fiecare are de ales pentru sine cum vrea să trăiască. Eu ştiu că modul meu de viaţă poate fi un exemplu pentru mulţi tineri. Şi viaţa mea nu e plictisitoare, din contra, e foarte interesantă. Astăzi, la Chişinău, s-a apropiat după lecţii de mine o domnişoară şi mi-a spus: „Ştii, m-am simţit întotdeauna cioara cea albă, deoarece nu vreau să am relaţii sexuale înainte de căsătorie, pentru că toţi în jurul meu vorbesc despre asta, se dau cu părerea. Eu nu vreau s-o fac pentru a vedea cum e sau pentru a intra într-o anumită gaşcă. Dar azi m-am convins că, în realitate, nu sunt singura care gândesc aşa”. În timpul întâ lnirilor le spun studenţilor să nu creadă că dacă au făcut anumite greşeli, gata, e totul pierdut şi nu mai pot îndrepta nimic. Eu cred în puterea lui Dumnezeu şi cred că El ne poate curăţi. Trebuie doar să luăm o decizie corectă, să spunem că nu mai vrem să greşim. Nu cred că virginitatea şi valorile morale sunt doar principii fizice, consider că, în acelaşi timp, ele sunt valori morale. Noi simţim în interior ceea ce facem cu exteriorul. Cred că trebuie să ne cerem iertare de la Dumnezeu, să ne pocăim. Şi aceste teme au impact la tineri, ele sunt actuale, dar, din păcate, despre asta azi nimeni nu le vorbeşte.

„Noi simţim în interior ceea ce facem cu exteriorul”

A fost un caz, în Ucraina, într-o şcoală privată unde studiază doar copiii unor persoane influente şi îndestulate, s-a apropiat de mine un băiat din clasa a IX-a, care mi-a spus: „Am vizitat foarte multe ţări, dar lucrurile pe care mi le-ai spus astăzi, atât de simplu şi argumentat, încă nu mi le-a spus nimeni. Şi eu îmi doresc o viaţă adevărată, cu relaţii sincere şi curate”. Ştiţi, eu mă învârt în sfera show-biz-ului şi o să vă spun cu toată sinceritatea că multe dintre vedete îşi doresc, cu adevărat, o viaţă curată. Ar vrea să trăiască astfel, ar vrea să aibă curajul pentru o viaţă adevărată. Pentru că un om care se respectă nu va îmbrăca o haină murdară, ponosită, neadecvată, iată de ce, oamenilor le plac, de fapt, relaţiile sincere, curate, vor o viaţă adevărată, dar de multe ori, prin declaraţiile şi gesturile pe care le fac, spun contrariul.

– Cad pradă tendinţelor, că şi în sexualitate se poartă tendinţe.

– Dacă e să vorbim despre tendinţe, ele sunt doar o modă şi, ca şi moda, sunt trecătoare şi nu au impact devastator. Dar consider că tema homosexualităţii în prezent este similară cu revoluţia sexuală din anii ’60, care va lăsa amprente. Dacă e să analizăm mai bine şi să consultăm statisticile, atunci ne vom convinge că anii’60 au favorizat apariţia şi dezvoltarea a foarte multe boli, probleme sociale, şi răspândirea în proporţii mari a HIV/SIDA. Şi apoi, homosexualitatea nu este o modă, este ceva distructiv, cum distructivă, spre exemplu, este şi acţiunea drogurilor „uşoare”. Mulţi afirmă că drogurile uşoare nu dăunează sănătăţii. Dar, statistic, 80 la sută dintre persoanele care utilizează droguri uşoare care, chipurile, nu afectează sănătatea, ajung să utilizeze droguri injectabile. Câţi tineri credeţi că devin alcoolici, fiind dependenţi de acest viciu? Ei declară că au început de la o bere sau băuturi slab alcoolice şi treptat au ajuns la dependenţă. Totul porneşte de la lucruri, aparent, inofensive. De asta sunt aici. Să le spun oamenilor că nu trebuie să tacă, pentru că tăcerea e o formă de încuviinţare.

„Oare nu vom regreta toată viaţă că, din cauza comportamentului nostru inadecvat, vom naşte copii cu handicap?”

Dacă spunem că anumite lucruri nu ne privesc şi preferăm să păstrăm tăcere asupra subiectului respectiv, trebuie să înţelegem că va veni un moment când aceste lucruri ne vor afecta şi pe noi, pentru că vom avea copii şi ei vor merge la şcoală. Şi ne putem pomeni şi noi în situaţia părinţilor unei fetiţe din Marea Britanie care a venit acasă şi a spus mamei sale că la şcoală li s-a povestit despre relaţiile homosexuale, le-au arătat şi imagini. Mama, revoltată, a cerut explicaţii de la administraţia şcolii. În consecinţă, copilul ei a fost suspendat pentru două zile de la şcoală, iar când a revenit în clasă a început să fie tratată ca o paria. Evident, tinerii au tendinţa să trăiască în pas cu timpul, e normal aşa, dar ei trebuie să ia singuri decizii. Le vorbesc, de multe ori, tinerilor că personalităţile şi nu masele au fost cele care au scris istoria. Că li s-au ridicat monumente unor personalităţi, şi nu turmelor. În realitate, dacă ai nişte convingeri, dacă ai principii şi valori la care ţii şi în care crezi, nu trebuie să-ţi fie frică să fii „cioara albă”. Trebuie să lupţi pentru valorile tale, pentru că poţi contribui la crearea unei lumi mai bune. Începutul e mai greu. Eu activez într-un domeniu în care e cel mai greu să-ţi păstrezi principiile morale şi religioase. Când mă auzeau colegii, colegele îmi spuneau: nu-i nimic, va vorbi ea cât va vorbi, dar va ajunge să trăiască asemeni nouă, nu va avea încotro, se va frânge, se va da cu lumea. A mai trecut ceva timp şi lumea a înţeles că eu trăiesc conform convingerilor morale pe care le am. Mă bucur că azi mulţi dintre ei îmi respectă valorile şi principiile. Şi apoi, lumea vede viaţa mea şi a altor persoane din show-biz şi îşi fac singuri concluziile. Măştile sunt provizorii, dar fiecare dintre noi îşi doreşte o familie sănătoasă, copii sănătoşi. Pentru că în viaţă există destule probleme, de ce să ne-o complicăm şi noi prin relaţii dubioase şi tendinţe distructive? Oare nu vom regreta toată viaţă că, din cauza comportamentului nostru inadecvat, vom naşte copii cu handicap?

– Care sunt planurile tale de viitor?

– Mă aflu într-o perioadă în care trebuie să decid. Posibil că voi continua la televiziune tema pe care o propag acum. Ştiu că nu va fi genul de emisiune la modă, astfel de tematici nu sunt tocmai comerciale şi, din acest motiv, şi mai puţin populare, dar îmi doresc să propag tinerilor valorile pentru o familie sănătoasă. Asta e ceea la ce mă gândesc acum privitor la activitatea mea de mai departe. Şi, desigur, visez să mă căsătoresc şi să am copii.

„Dacă într-un cuplu nu coincid viziunile şi principiile morale, atunci ambii pornesc în direcţii diferite”

– Există un bărbat în viaţa ta care îţi împărtăşeşte convingerile?

– Acum nu, dar ştiu că soţul meu îmi va respecta valorile şi principiile morale. Altfel nici nu se poate, dacă într-un cuplu nu coincid viziunile şi principiile morale, atunci ambii pornesc în direcţii diferite. Valorile sunt cele care ne stabilesc drumul în viaţă. De asta sunt convinsă că vom împărtăşi cu soţul meu aceleaşi principii de viaţă. Şi îl rog pe Dumnezeu să se întâmple anume aşa.

– Doamne ajută!

– Vă mulţumesc.

Liliana POPUŞOI, FLUX

Publicitate