Prima pagină > Analiză > AJCD: Acţiunile ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, afectează prestigiul şi independenţa puterii judecătoreşti

AJCD: Acţiunile ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, afectează prestigiul şi independenţa puterii judecătoreşti

POZIŢIA
Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi

În legătură cu declaraţia Ministrului Justiţiei dl Alexandru Tănase, făcută la 13 mai 2010, cu referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea sancţiunii disciplinare Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu

Ministrul Tănase susţine din nou, după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat univoc asupra neconstituţionalităţii hotărârii Parlamentului de demitere a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, că acesta ar fi fost demis legal, ceea ce reprezintă un atac deosebit de grav din partea unui demnitar reprezentând Guvernul asupra autorităţii Curţii Constituţionale, deciziile căreia sunt definitive şi urmează a fi executate din momentul pronunţării acestora, ele neputând fi nici măcar comentate.

Dl Alexandru Tănase caută să justifice repetat respectivul act ilegal al Parlamentului prin faptul că majoritatea parlamentară l-ar fi sancţionat pe Ion Muruianu pentru declaraţiile dure ale acestuia care au vizat presa. Oricât de regretabile şi criticabile ar fi declaraţiile preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, acesta nu putea fi demis pentru nişte opinii exprimate. Republica Moldova este un stat democratic, care asigură libertatea opiniei şi a exprimării prin articolul 32 al Constituţiei. Alineatul (2) al acestuia, precum şi codurile respective stabilesc limitările şi sancţiunile respective în cazurile când o persoană prejudiciază onoarea şi demnitatea altei persoane. În cazul dat, Ion Muruianu nu a vizat nici un nume concret de jurnalist, prin urmare, nici măcar nu putea fi tras la răspundere în baza Codului Civil sau al Codului Contravenţional, iar Parlamentul nu avea nici un drept să îl demită pentru un pretins delict de opinie. Aşa cum ziariştii sunt liberi să critice pe oricine oricât de dur, la fel şi alţi membri ai societăţii sunt în drept să facă declaraţii şi aprecieri pe proprie răspundere, fără a fi intimidaţi sau constrânşi în exercitarea acestui drept.

Amintim şi faptul că Parlamentul a inclus în ordinea de zi în mod ilegal chestiunea demiterii Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, în primul rând, deoarece nu a existat o decizie prealabilă a Consiliului Suprem al Magistraturii, care să se adreseze Legislativului cu solicitarea expresă de destituire a acestuia din funcţie. Prin urmare, Parlamentul a comis un abuz şi o ingerinţă politică în competenţele justiţiei, ceea ce a adus o atingere gravă principiului separaţiei puterilor în stat şi independenţei puterii judecătoreşti. Faptul că Parlamentul şi-a depăşit în mod evident atribuţiile şi a comis o imixtiune în activitatea puterii judecătoreşti reiese clar şi din articolul 123 (1) al Constituţiei, care prevede următoarele: „Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicare de măsuri disciplinare faţă de judecători”. Prin urmare, demiterea Preşedintelui CSJ din proprie iniţiativă de către Parlament ca măsură disciplinară este în contradicţie flagrantă cu Legea Fundamentală.

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii Nr. 947 din  19.07.1996, articolul 1 stabileşte: Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti şi este unica autoritate care exercită autoadministrarea judecătorească”.

Conform art. 4 alin. (3) lit. (c) din Legea privire la Consiliul Superior al Magistraturii Nr. 947 din  19.07.1996 doar Consiliul Superior al Magistraturii este competent de a aplica sancţiuni disciplinare faţă de judecători, de unde rezultă că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie nu sunt subordonaţi nimănui, sunt independenţi, iar pentru încălcările admise ale legislaţiei pot fi traşi la răspundere disciplinară doar de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Afirmaţiile ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, precum că examinarea cazului Muruianu de către un judecător – vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, adică de un subaltern al lui Muruianu, nu corespund normelor legale şi reprezintă o interpretare tendenţioasă a situaţiei juridice respective.

În conformitate cu LEGEA Nr. 789 din  26.03.1996, cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, art. 4 Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte, trei vicepreşedinţi, care sunt concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ, Colegiului  Economic şi, respectiv, Colegiului Penal, şi 45 judecători (dintre care trei judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului.

Articole 7 şi 8 ale legii menţionate delimitează competenţele atribuite preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie. Din prevederile legale ce delimitează competenţele stabilite pentru preşedintele Curţii Supreme de Justiţie de cele ale vicepreşedinţilor Curţii – preşedinţi de Colegii rezultă clar şi fără echivoc că vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie, dar şi oricare altul dintre cei 45 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, nu se află în raporturi de subordonare faţă de preşedintele Curţii.

Pot fi numite persoane subordonate preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie doar cele din cadrul aparatului Curţii, deoarece, conform art. 7 lit. (i) din Legea menţionată, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie are competenţa de a numi şi elibera din funcţie angajaţii aparatului Curţii, asigură respectarea disciplinei de către aceştia şi aplică, după caz, sancţiuni disciplinare faţă de ei.

Faptul că iniţiativele de tragere la răspundere disciplinară a judecătorului Muruianu, parvenite de la membrul Consiliului Superior al Magistraturii din oficiu nu s-au finalizat cu sancţiuni disciplinare, nu înseamnă că ministrul Justiţiei, dl Alexandru Tănase, este în drept să atenteze la independenţa justiţiei şi la statutul inamovibil al judecătorilor, care, de fapt, reprezintă o formă de imixtiune şi intimidare faţă de puterea judecătorească din partea puterii executive.

Aluziile pe care le face ministrul Tănase asupra corupţiei existente în Justiţie, acestea vizându-l şi pe Preşedintele CSJ, Ion Muruianu, trebuie probate cu dovezi concludente în conformitate cu normele statului de drept, care asigură fiecărui cetăţean dreptul la prezumţia nevinovăţiei. Puterea executivă dispune de toate pârghiile legale să a efectua anchete şi cercetări, în colaborare cu Procuratura, pentru a astabili şi a cere sancţionarea judecătorilor care se fac vinovaţi de încălcarea legislaţiei, dar fără a aduce atingere prestigiului şi independenţei puterii judecătoreşti în ansamblu.

Igor ŢURCANU,

Vicepreşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: