Moldoretard de Ziua Europei

Guvernanţii au refuzat să marcheze Ziua Europei împreună cu întreaga Europă

Sâmbătă, 15 mai, la Chişinău s-a marcat cu mult fast şi pentru prima data Ziua Europei. Intenţia a fost bună, însă doar intenţia, pentru că evenimentul în sine s-a transformat într-o scamatorie. În primul rând, cei care şi-au mai păstrat facultatea de a pune întrebări în ţara asta s-au întrebat: de ce 15 mai, dar nu 9 mai, când de fapt este Ziua Europei? Toată Europa a sărbătorit Ziua Europei pe 9 mai. Mulţi dintre compatrioţii noştri au sărbătorit această zi fără concursul autorităţilor. Şi numai guvernanţii de la Chişinău, nişte europeni întârziaţi (sinonim cu retardaţi) s-au trezit peste o săptămână şi hai să sărbătorească.

În al doilea rând, cei care mai au un minimum de gust estetic s-au mai întrebat de ce spectacolul din Piaţă Marii Adunări Naţionale dedicat Zilei Europei, în loc să fie o manifestare a culturii, a fost, de fapt, expresia inculturii, ţipate cu aroganţă de la microfon. Nu mă refer la diplomaţii străini, care au avut un comportament corect şi onest din punct de vedere politic şi diplomatic, contrastând izbitor cu fauna autohtonă, şi nici măcar la prestanţa artiştilor sau pseudoartiştilor care au evoluat pe scenă, ci la atmosfera generală de la acel eveniment, impusă de un prezentator superficial şi tupeist, care numai româneşte nu vorbea şi care, prin maimuţăreala lui de pe scenă, a confirmat justeţea celebrei zicale: „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”. Cu tot regretul trebuie să constat că din aceiaşi categorie cu acest personaj au făcut parte şi liderii AIE, care au participat la eveniment şi care au transformat „Ziua Europei” într-un spectacol electoral dezgustător.

Ziua Europei transformată în bâlci electoral la Chişinău

Dintre toţi cei care au vorbit acolo, cel mai caraghios a fost primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă. Iată ce prostie a trântit tânărul primar general: „Putem spune cu toată tăria că astăzi, 15 mai 2010, aici la Chişinău, începe numărătoarea inversă a integrării europene a Republicii Moldova. Nimic nu ne poate uni mai tare decât un proiect comun – proiectul integrării europene”. Doamne, ce tâmpenie! Cum începe numărătoare inversă a integrării europene a Republicii Moldova dacă nu este fixat, nu ziua, nu anul, ci nici măcar deceniul, secolul în care Republica Moldova ar putea să devină membră a UE şi, în general, nimeni nu poate să afirme cu certitudine dacă ţara noastră va ajunge vreodată să fie acceptată în Uniunea Europeană.

De dragul adevărului, trebuie să remarcăm că ceilalţi lideri ai AIE nu au fost mai breji decât Chirtoacă. Spre exemplu, nimic nu a fost de reţinut din ceea ce a spus Marian Lupu în limba sa de lemn, pe care a moştenit-o de la nomenclatura comunistă din perioada sovietică, pe care însă fostul pretendent la fotoliul prezidenţial, care a făcut studii economice la Bucureşti, o răsteşte cu un scremut accent de Ferentari. Tot aşa a fost imposibil să fi înţeles ce a vrut să spună Serafim Urechean. În schimb, Filat şi Ghimpu au rostit răspicat câteva prostii monumentale.

Să începem cu premierul Vladimir Filat. Acesta a declarat sentenţios: „Republica Moldova este o ţară mică, însă Republica Moldova are un viitor mare. Şi acest viitor este unul european. Închei în a spune: la mulţi ani … Europa şi aşteptaţi-ne că noi venim”. Este culmea cinismului ca cel care a adus ţara în prag de faliment în mai puţin de un an de guvernare să vorbească despre viitorul mare al Republicii Moldova. Filat crede că poporul acestei ţări este chiar idiot. Cum poate vorbi premierul despre „viitorul mare şi european” dacă în fiecare zi a guvernării sale falimentează tot mai multe afaceri private, dacă preţurile şi tarifele cresc zi de zi, iar salariile şi celelalte venituri se diminuează dramatic? „Aşteptaţi-ne că noi venim”, îi spune Filat Europei. Cine „noi” şi cum „venim”? Poate Filat, Urechean, Ghimpu, Chirtoacă, Lupu, ei se duc una – două prin Occident ca să-şi verifice conturile pe care le au în băncile europene? Aşa da. Dar oamenii de rând – nu. Ei rămân acasă cu sărăcia lor, pe dânşii nimeni nu-i aşteaptă în Europa. S-au dacă îi aşteaptă, atunci doar la munci murdare şi grele, pe post de braţe de muncă ieftine, de slugi docile.

Şi mai deocheate au fost afirmaţiile doctorului onorific în drept Mihai Ghimpu, cel mai periculos intelectual din Republica Moldova. Iată ce a debitat acesta: „Vreau să mulţumesc tuturor celor care cred că prin reforme noi putem să ajungem în familia europeană, doar prin reforme. Şi vă rog să înţelegeţi că ele sunt dureroase, dar fără ele nu avem drum spre Uniunea Europeană.

Noi nu avem dreptul, în numele copiilor noştri, nepoţilor noştri, să pierdem şansa pe care ne-a dat-o Dumnezeu după 20 de anin de chin, în lupta aceasta pentru integrarea în familia europeană. Noi purtăm răspundere în faţa Domnului şi-n faţa viitorului nostru”.

Ghimpu a pronunţat cuvântul „reforme”. Dar nu vrea să ne spună câte reforme concrete a iniţiat şi a desfăşurat el în perioada în care deţine două dintre cele mai importante funcţii în stat: preşedinte al Legislativului şi preşedinte interimar al ţării? Nici una. Mihai Ghimpu a umblat cu asul în mânecă, încercând să găsească un tertip juridic pentru a îndepărta cât mai mult data alegerilor parlamentare anticipate, adică ziua în care va trebui să renunţe la cele două fotolii pe care le deţine.

Ghimpu ne spune că „reformele sunt dureroase”. Ne imaginăm şi noi cât de dureroase pot fi reformele lui Ghimpu şi compania dacă din momentul din care a venit AIE la putere nu s-a înfăptuit nici o reformă, dar viaţa a devenit mult mai grea. Vă imaginaţi cum va fi traiul oamenilor din Republica Moldova dacă lui Ghimpu o să-i treacă cumva prin cap să realizeze vreo reformă. Doamne, fereşte!

Modul în care a fost marcată Zilei Europei pe 15 mai la Chişinău ne arată, de fapt, cât de departe suntem de Europa, de ipotetica zi în care şi Republica Moldova ar putea deveni membră a Uniunii Europene. Poate că dacă am avea o altă clasă politică ar fi altfel… Poate …

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Publicitate