Condamnând comunismul, Ghimpu îi aduce pe comunişti la guvernare

S-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple: Comisia pentru aprecierea regimului comunist a recomandat interzicerea simbolurilor comuniste în Republica Moldova. Dacă această recomandare s-ar fi făcut în alt context, dacă asta nu ar fi presupus implicit şi interzicerea, scoaterea în afara legii a singurului partid de opoziţie din Parlament şi, totodată, a celei mai numeroase formaţiuni politice din Republica Moldova – Partidului Comuniştilor, atunci nu ar fi existat nici o problemă. Aşa însă situaţia devine extrem de delicată sub aspectul respectării celor mai esenţiale norme democratice: libertatea conştiinţei, pluralismul politici, dreptul la asociere ş. a.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Comisia Cojocaru, creată prin decret de preşedintele interimar Mihai Ghimpu, trebuia să prezinte un studiu amplu şi un raport sintetic privind crimele şi atrocităţile comise pe teritoriul actualei Republici Moldova de către ocupanţii bolşevici sovietici, de regimul comunist totalitar. Aceste documente urmau să pună nu doar bazele condamnării comunismului, care a făcut sute de mii de victime între conaţionalii noştri, dar şi a decomunizării Republicii Moldova. Concluziile emise de comisie urmau să dea startul încetării divizării societăţii pornind de la modul diferit de a percepe trecutul istoric. Şi odată cu asta trebuiau să pună bazele unei concilieri naţionale în această problemă. Comisia Cojocaru trebuia să se ocupe cu cercetarea istorică, ceea ce, presupun, că a şi făcut (mai exact vom putea stabili acest lucru după ce această cercetare va fi făcută publică). Dar membrii Comisiei Cojocaru au greşit atunci când au mers mai departe decât cercetarea urmărilor regimului totalitar comunist şi au recomandat interzicerea simbolurilor comuniste, recomandare politică, nu ştiinţifică. O asemenea propunere putea să vină de la un politician, de la Mihai Ghimpu sau de la altcineva, dar nu de la nişte cercetători în istorie, care au obligaţia să fie imparţiali şi să se ocupe doar de adevărul ştiinţific. Dacă Comisia Cojocaru nu recomanda interzicerea simbolurilor comuniste, atunci existau toate şansele ca raportul, concluziile acestei să fie acceptate de întreaga societate. Acum însă propunerile făcute de membrii comisiei, ca să poată intra în vigoare, vor trebui supuse votului majorităţii parlamentare din Alianţa pentru Integrare Europeană. Mă tem că unele componentele ale alianţei de guvernământ nu vor putea să voteze. Mă refer la PD şi PLDM. Nu vreau să spun că membri acestor partide nutresc neapărat convingeri comuniste şi de aceea se vor opune aprobării raportului şi recomandărilor făcute (deşi printre ei pot fi găsiţi o mulţime de comunişti şi mai vechi, şi mai noi). Nu, pur şi simplu, Marian Lupu şi Dumitru Diacov nu vor să-şi strice relaţiile cu Vladimir Voronin şi Mark Tkaciuk, cu care s-ar putea ca într-un viitor nu prea îndepărtat să guverneze împreună. Şi apoi Marian Lupu pretinde că este un politician moderat, el a cerut doar „încetarea războiului politic”, aşa că nu va putea vota pentru interzicerea unui partid politic concurent.

Va vota PLDM recomandările Comisiei Cojocaru?

Cu atât mai greu le va fi deputaţilor PLDM să voteze propunerile Comisiei Cojocaru, deşi aceştia, cel puţin aşa se pare, nu intenţionează să coguverneze cu comuniştii. Să nu uităm că liderul acestei formaţiuni este Vladimir Filat care ocupă şi funcţia de prim-ministru şi este responsabil de actul guvernării. Dacă vor fi interzise simbolurile comuniste şi PCRM va fi scos, practic, în afara legii în ajunul alegerilor parlamentare anticipate, această decizie va fi, fără îndoială, calificată de comunitatea internaţională drept una nedemocratică. Putem fi siguri de asta. Şi comunitatea internaţională le va cere explicaţii celor care guvernează astăzi la Chişinău, premierului Filat, în primul rând. Acesta este motivul care îi va face pe deputaţii PLDM să se abţină de la vot. Bineînţeles că responsabilitatea va cădea şi pe umerii lui Ghimpu, care este preşedinte al Parlamentului şi şef interimar la statului, doar că acesta nu este capabil să conştientizeze rolul pe care îl are în statul Republica Moldova. Lui Mihai Ghimpu îi va fi în cot de ce va spune comunitatea internaţională, europenii, ruşii sau chinezii, aşa cum îi este în cot acum de recomandările Comisiei de la Veneţia în privinţa crizei politice din Republica Moldova şi de jurisprudenţa CEDO care, acum câţi ani, a condamnat Turcia pentru scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din Kurdistan (PKK).

La ce s-a gândit Ghimpu?

Bineînţeles că membrii Comisiei Cojocaru au recomandat interzicerea simbolurilor comuniste la indicaţia sau la insistenţa lui Mihai Ghimpu, cel care a constitut respectiva comisie. Trebuie să constatăm cu regret că, semnând decretul de constituire a acestei comisii, Mihai Ghimpu nu a intenţionat să organizeze un proces de condamnare morală a comunismului totalitar în Republica Moldova, ci doar la nişte avantaje politice, electorale egoiste, care ar fi în favoarea lui, a nepotului său Dorin Chirtoacă şi, eventual, dacă se mai poate, a celorlalţi membrii PL. Scandalul care se va isca pornind de la această iniţiativă îi convine doar lui şi, cât nu ar părea de straniu, Partidului Comuniştilor, în nici un caz însă asta nu va aduce nici un beneficiu oricât de mic cetăţeanului de rând.
Mihai Ghimpu se va bate cu pumnul în piept pretinzând că el este singurul luptător anticomunist veritabil, iar ceilalţi, în special concurenţii săi cei mai importanţi, Lupu şi Filat, nu sunt decât nişte trădători, care nu vor să voteze pentru interzicerea activităţii PCRM. În felul acesta Mihai Ghimpu se gândeşte să consolideze electoratul PL, tot mai rarefiat în ultima perioadă.

Iniţiativa lui Ghimpu le convine de minune lui Voronin şi Tkaciuk

Comuniştilor le convine de minune iniţiativa lui Ghimpu, pentru că ea le consolidează propriul lor electorat. Sondajele arată că deşi se află în opoziţie, de la ultimele alegeri parlamentare până în prezent, comuniştii nu au înregistrat o creştere a simpatizanţilor lor, ba dimpotrivă, numărul acestora a scăzut. Şi lucrul acesta are o explicaţie: un segment important din electoratul comunist s-a cam săturat ca timp de 8 ani să voteze această formaţiune politică fără ca situaţia acestor alegători să se fi schimbat în bine. Unii s-au săturat de promisiuni şi au zis: ajunge. Iată aceşti „unii” ar putea din nou să redevină votanţi comunişti. PCRM va apărea pe post de victimă, de partid politic de opoziţie persecutat de guvernare, de o guvernare care a cauzat atât de multe nemulţumiri în rândurile populaţiei (în special, în chestiuni sociale şi economice). Şi asta nu poate să nu le aducă voturi comuniştilor, poate chiar să-i readucă la putere.

Să admitem că Mihai Ghimpu reuşeşte să treacă prin Parlament legea privind interzicerea simbolurilor şi poate chiar a denumirii comuniste. Asta este iarăşi în avantajul comuniştilor. Ei vor renunţa la simbolurile şi titulatura lor fiind „forţaţi” de împrejurări, vor adopta o altă denumire fără ca să piardă voturile electoratului nostalgic care votează doctrina şi denumirea comunistă, care votează secera şi ciocanul. Dar fiţi siguri că până aici nu se va ajunge, pentru că imediat ce vor fi scoşi în afara legii, comuniştii vor merge în instanţele de judecată naţionale, vor merge la CEDO şi la Curtea Constituţională şi, în definitiv, vor câştiga şi vor obţine repunerea PCRM în cadrul legal.

Ce câştigă cetăţeanul de rând? Nimic. Comunismul ca sistem totalitar nu va fi condamnat, vom asista doar la nişte reglări de conturi politice. Dar cetăţeanul de rând nu va trăi mai bine. Se va diviza din nou clasa politică şi întreaga societate în două tabere beligerante şi agresive: comunişti şi anticomunişti. Respectiv, nu va exista nici o şansă pentru atingerea unui consens între opoziţie şi putere în vederea depăşirii crizei politice legate de alegerea şefului statului. Cetăţeanul de rând nu doar că nu va câştiga nimic, dar va şi pierde. Instabilitatea politică şi criza economică se vor aprofunda şi mai mult.

Nu încape îndoială că avem nevoie de un proces al comunismului în Republica Moldova, al comunismului totalitarist, că simbolurile şi titulaturile comuniste trebuie interzise. Şi lucrul acesta trebuia făcut cu mulţi ani în urmă. De fapt, el a fost făcut la puţin timp după proclamarea independenţei Republicii Moldova, însă până la urmă comunismul a biruit – la 7 septembrie 1993, prin decizia Prezidiului Parlamentului, Partidul Comunist a fost repus în legalitate (este de notat că acea decizie a fost adoptată şi prin votul unora care astăzi condamnă comunismul).

Cum trebuie condamnat regimului comunist totalitarist?

Ce ar însemna, de fapt, condamnarea regimului comunist totalitarist? În primul rând, investigarea crimelor şi condamnarea lor. Condamnarea celor care au săvârşit aceste crime este deja practic imposibil. Foştii călăi nu mai sunt astăzi în viaţă, dar dacă unii dintre ei s-ar întâmpla să mai trăiască, dovedirea culpabilităţii şi atragerea lor la răspundere penală este foarte dificilă, aproape imposibilă în virtutea unui şir de factori subiectivi şi obiectivi. Dar crimele săvârşite de comunism pot fi condamnate şi asta este cel mai important. Nu răzbunare, nu revanşe, ci condamnarea practicilor criminale comuniste (crimele împotriva umanităţii, genocidul, teroarea şi violenţa ca politică de stat) ca acestea să nu să se mai repete.

Procesul asupra comunismului trebuie să devină un act istoric reparatoriu care să ducă la conciliere în societatea noastră. Şi lucrul acesta ar fi fost posibil dacă s-ar fi procedat altfel, nu aşa cum a înţeles sau, mai bine zis, cum a fost sfătuit Mihai Ghimpu. În acest proces trebuia să fie implicaţi şi actualii comuniştii ca împreună cu ei să fie condamnate crimele comunismului totalitar. Şi asta era posibil pentru că actualii comunişti nu sunt responsabili de crimele săvârşite de comuniştii sovietici, ba chiar actualii lideri ai PCRM au condamnat acele crime, poate nu pe toate, poate nu în întregime, dar totuşi ei niciodată nu au spus că susţin deportările la care au recurs bolşevicii sau asasinatele în masă, lichidarea intelectualităţii ş.a.m.d.

Acum însă, după ce Comisia Cojocaru a cerut interzicerea simbolurilor comuniste şi Mihai Ghimpu a promis să prezinte această recomandare sub formă de iniţiativă legislativă în Parlament, toţi membrii PPCR, ca şi toţi votanţii şi simpatizanţii acestui partid (care reprezintă aproximativ a treia parte din electorat), vor percepe respectiva iniţiativă ca pe un proces înaintat împotriva lor. Aşa se va întâmpla pentru că liderii PCRM vor avea grijă, şi vă asigur că vor reuşi, să prezinte anume în acest mod propunerile Comisie Cojocaru. Despre ce fel de conciliere mai poate fi vorba în societatea moldoveană?

Întâmplarea a făcut că iată acum, la 19 ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, să apară o rarisima posibilitate de a condamna ideologia comunistă sovietică şi crimele săvârşite de regimul comunist de ocupaţie. Păcat însă că în acest moment în fruntea ţării se află o persoană cu un mare handicap, o persoană care suferă de un retard, de un infantilism istoric acut. Şi handicapul lui s-a transformat în neşansa noastră, în neşansa Republicii Moldova.

Publicitate