Mitropolitul căutat în coarne nu renunţă la privilegii

Răsfăţatul şi boieritul mitropolit Vladimir Cantarean, căruia i-au căutat în coarne toate cele 10 guverne de până acum, nu vrea să renunţe nici în ruptul capului la privilegiile acordate de regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin. Aspectul a ieşit la iveală de îndată ce ministrul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, Alexandru Oleinic, a pus problema retragerii numerelor speciale de înmatriculare, deţinute ilegal, în cazul a 44 de automobile, dintre care 7 ale mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”. Propunerea ministrului Oleinic zace pe masa Guvernului.

Faptul în sine nu înseamnă nici pe departe că Guvernul Filat, aflat în strânse legături cu mitropolia „întregii” Moldove, ar fi pornit o campanie de retragere a multiplelor privilegii de care are parte alintatul vlădică în grad de colonel. Pur şi simplu, mitropolitul-polcovnic a nimerit din întâmplare în toată această tărăşenie, care îi viza mai mult pe ceilalţi 37 de deţinători de numere speciale de înmatriculare.

Proteveul profilat în bune şi în rele a şi alergat, pentru a-i lua părerea, la capul albit al structurii puse acum, pentru motive strict politice, la dispoziţia securistului Pasat, căruia vlădica i-a fost şi-i rămâne fidel trup şi suflet. Bisericescul cap Vladimir a bâlbâit, oţărât, în româna lui aproximativă, următoarele: „Noi, pănă a veni la putere Partidul Comuniştilor, am avut numere spiciale a noastre, adică era RM M – Mitropolia. Şi pe urmă domnul Vladimir Voronin a spus că nu este bine, cum şi altele numere care au fost, au fost anulate şi ni s-a propus mie ca conducător al Bisericii să am număr guvernamental şi pentru episcopi – număru administraţiei Guvernului. Am rugat ca să rămână. Totuşi este o stimă faţă de Biserica noastră ortodoxă din Moldova şi eu cred că stima aceasta trebuie să rămână şi pentru viitor, dacă stimăm. Noi toţi spunem că suntem credincioşi, facem cruce, batem mătanii.” E clar? Clar! Şi nu mai e nimic de adăugat.

Dacă Guvernul Filat ar fi intenţionat pe-adevăratelea să-i retragă mitropolitului Vladimir privilegiile şi onorurile „spiciale”, ar fi mers pe o altă cale.

Întâi de toate ar fi iniţiat modificarea legii nr. 273-XIII, din 9 noiembrie 1994, privind actele de identitate şi sistemul naţional de paşapoarte, pentru a-i retrage paşaportul şi imunităţile diplomatice răzgâiatului ierarh. Această lege, amendată la rugămintea mitropolitului Vladimir şi la propunerea unui alt evlavios creştin, făcător de cruci mari şi bătător de „mătanii” adânci ca Victor Stepaniuc, prevede în alineatul 3, litera g) din articolul 2 că paşaportul diplomatic li se eliberează: „Preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale, Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General, Preşedintelui Curţii de Conturi, Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove”.

Mai apoi, Guvernul ar fi răspuns cererii oficiale a Mitropoliei Basarabiei de anulare a Hotărârii de guvern nr. 740, din 11 iunie 2002, cu privire la edificiile şi locaşurile de cult, document care discriminează Mitropolia Basarabiei şi îi oferă avantaje structurii în frunte cu mitropolitul din subordinea piosului întru toate securist şi bătător de „mătanii” Pasat. Guvernul Filat însă a sfidat cererea Mitropoliei Basarabiei, nu a prezentat nici un răspuns pe durata a 7 luni de zile şi-i caută în continuare mitropolitului Vladimir în coarne, menţinând situaţia pe placul lui.

Se ridică rumori de la o vreme că vlădicescul scaun al mitropolitului Vladimir se clatină. Că alţi păstori, de pe paralele ceva mai nordice, mai ortomani, cu oi sufleteşti nu neapărat mai multe, dar mai cornute, vânează acel scaun şi nu pregetă nimic pentru a-l câştiga. Dacă între aceste rumori şi decizia de retragere a numerelor „spiciale” ar fi vreo legătură, este însă greu de spus.

Ca simpli credincioşi ne întrebăm însă la ce i-or fi trebuit până acum şi la ce i-ar putea servi de acum încolo aceste numere speciale unui călugăr şi ierarh ortodox chemat să-L urmeze pe Hristos şi pe sfinţii apostoli în modestie, în simplitate, în mulţumirea cu cele sfinte şi vrednica lor slujire? Cum ajută oare la mântuirea sufletului creştinesc drăcoveniile astea de numere „spiciale”, de stat şi guvernamentale, la ce foloseşte împolcovnicirea călugărilor sau care este rolul, locul şi funcţia securiştilor în Biserică?

Oricât de multe şi preasmerite răspunsuri ne-ar veni din fastuoasa reşedinţă mitropolitană din strada Bucureşti nr. 119, nimeni nu ne va putea convinge că bunul simţ creştinesc poate converti vreodată expresia consacrată „per pedes apostolorum” în „per numerus speciali governorum”. Aici şi acum un lucru e cert: Guvernul nu trebuie să-i mai caute în coarne mitropolitului ţinut strâns în mâna fostei căpetenii securistice Pasat. Să vedem dacă are curajul.

FLUX