Un altfel de Eminescu. Presa din ţară mai liberă în gândire decât cea din Capitală

Marţi, 15 iunie 2010, a trecut cu încă o comemorare a poetului Mihai Eminescu, împlinindu-se 121 de ani de la decesul său în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti. La 17 iunie, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti, iar 59 de ani mai târziu, la 28 octombrie 1948, a fost ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

Cu resursele puţine pe care le avem, dedicăm aceste rânduri „poetului naţional”, sintagmă perimată cu care este etichetat Mihai Eminescu şi desuetă pentru noua intelectualitate românească. În pofida vremurilor, Eminescu rămâne însă „Poetul” care ne priveşte din olimpul culturii româneşti „nemuritor şi rece”, epigoni zadarnici ai încercării de demitizare.

„Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnare politică a diferitelor grupări care-şi dispută puterea statului. Din momentul în care interesul material de a ajunge la putere precumpăneşte, o spunem cu părere de rău: votul universal în ţară şi în Parlament nu mai e decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat!” (Mihai Eminescu).

Publicitate

Victimele deportărilor comuniste şi fariseismul guvernării liberale

Interviu cu istoricul Mihai ADAUGE, consilier municipal Chişinău PPCD, realizat de Sergiu PRAPORŞCIC în studioul FLUX TV

– La 13 iunie s-au împlinit 69 de ani de la deportările din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Acum suntem în perioada în care comemorăm victimele acelor tragice evenimente, dar şi a deportărilor care au urmat în perioada de ocupaţie sovietică, în special cele din 1949.

– În 1941 a avut loc primul val masiv de deportări, care făceau parte din politica de stat promovată de bolşevici, din ceea ce numeau ei „lupta de clasă”. Această luptă de clasă era aplicată pentru a realiza „transformările socialiste”, în special colectivizarea. Deportările reprezentau cea mai simplă metodă de a-i „convinge” pe ţărani să intre în colhozuri: ţăranii erau deportaţi, iar averile lor deveneau proprietatea gospodăriilor colective.

Instanţele de judecată favorizează guvernanţii

Interviu cu Radu BUŞILĂ, preşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi

– Domnule Radu Buşilă, aveţi un litigiu cu primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă. De ce vă judecaţi cu primarul capitalei?

– Noi ne judecăm cu Primăria municipiului Chişinău, iar primarul, ca principal reprezentant al Primăriei, este invitat în instanţa de judecată pentru că a refuzat să ne furnizeze informaţia privind mărimea salariilor pe care le primesc funcţionarii publici, angajaţii Primăriei Chişinău, în mod special, şefii de direcţii.

Ilie Cazac, arestat de KGB-iştii transnistreni

Părinţii lui Ilie Cazac ţin greva foamei în faţa Ambasadei Rusiei

Părinţii lui Ilie Cazac, arestat la Bender de separatişti sub acuzaţia de înaltă trădare, consideră că Rusia este responsabilă de acţiunile structurilor de putere de la Tiraspol şi poate determina eliberarea fiului lor din detenţia ilegală

Părinţii lui Ilie Cazac, arestat de structurile regiunii separatiste pentru înaltă trădare şi spionaj, au declarat sâmbătă, 12 iunie 2010, greva foamei în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse de la Chişinău în încercarea de a determina această ţară să intervină pe lângă autorităţile separatiste de la Tiraspol pentru eliberarea fiului lor. Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, le-a recomandat părinţilor celui arestat să se adreseze autoritarilor din regiunea transnistreană, şi nu celor internaţionale, deoarece, „republica moldovenească nistreană este un stat nerecunoscut, dar, de facto, în acest teritoriu există organe de stat”. Greviştii sunt hotărâţi însă să continue protestul.

Ghimpu, cu mâna pe roata istoriei

Miercuri, 16 iunie, s-a împlinit un an de la dizolvarea fostului Legislativ. Astfel că, începând cu această zi, actualul Parlament, care nu a reuşit să aleagă şeful statului la finele anului trecut, poate fi dizolvat.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, care a susţinut miercuri o conferinţă de presă, a recunoscut că, potrivit Constituţiei, preşedintele Republicii poate dizolva Parlamentul şi stabili data alegerilor anticipate. Totodată, el a precizat că este obligat să ţină cont de unele circumstanţe noi, cum ar fi organizarea referendumului de modificare a Constituţiei, preconizat pentru luna septembrie. Astfel, a spus el, până la desfăşurarea referendumului, Parlamentul nu va fi dizolvat.

Iurie Roşca: Aveţi puţintică răbdare, nu e mult până departe

Omul cu cea mai bogată şi mai lungă biografie politică din Moldova, Iurie Roşca, pune întrebări şi dă răspunsuri într-un interviu fără prejudecăţi. De la cazul Pasat la situaţia financiară a familiei Roşca, citiţi în materialul care urmează.

– Unii înclină să scoată din calculele politice PPCD-ul ca pe un partid fără şanse de revenire în Parlament. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?

– E simplu. Anul trecut PPCD a acumulat un scor foarte modest, ceea ce a alimentat iluzia că PPCD-ul poate fi scos din calcul pentru viitor. Anul trecut a câştigat contrastul: pe de o parte, guvernarea comunistă, pe de altă parte, opoziţia ireconciliabilă, reprezentată de cele 4 formaţiuni care se află astăzi la guvernare. Acest contrast a creat dezavantajul electoral pentru PPCD. În acel război politic mesajul echilibrat, pozitiv, nu a fost auzit. Cred că atunci când cineva încearcă să scoată PPCD din calculele viitoare, acesta ori face estimări greşite, ori prezintă dezirabilul drept realitate.