Iurie Roşca: Aveţi puţintică răbdare, nu e mult până departe

Omul cu cea mai bogată şi mai lungă biografie politică din Moldova, Iurie Roşca, pune întrebări şi dă răspunsuri într-un interviu fără prejudecăţi. De la cazul Pasat la situaţia financiară a familiei Roşca, citiţi în materialul care urmează.

– Unii înclină să scoată din calculele politice PPCD-ul ca pe un partid fără şanse de revenire în Parlament. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?

– E simplu. Anul trecut PPCD a acumulat un scor foarte modest, ceea ce a alimentat iluzia că PPCD-ul poate fi scos din calcul pentru viitor. Anul trecut a câştigat contrastul: pe de o parte, guvernarea comunistă, pe de altă parte, opoziţia ireconciliabilă, reprezentată de cele 4 formaţiuni care se află astăzi la guvernare. Acest contrast a creat dezavantajul electoral pentru PPCD. În acel război politic mesajul echilibrat, pozitiv, nu a fost auzit. Cred că atunci când cineva încearcă să scoată PPCD din calculele viitoare, acesta ori face estimări greşite, ori prezintă dezirabilul drept realitate.

Afluxul masiv al unor oameni noi în partidul nostru, din categorii sociale diferite, profesionişti, oameni de afaceri, tineri, dar şi cetăţeni de diferite etnii, sunt dovada vitalităţii şi a vigurozităţii PPCD. În scurt timp, punând în aplicare întreaga noastră capacitate de comunicare, vom reuşi să depăşim deficitul de imagine şi să ne facem auziţi şi înţeleşi de oameni. Vrem să construim o ţară creştină, guvernată de oameni morali, responsabili şi eficienţi şi să dezvoltăm economia. Lupta pentru valori şi principii, proiectată asupra fiecărei probleme de importanţă majoră devine din ce în ce mai atractivă pentru cetăţeni. Iar dacă mai punem la socoteală prezenţa energică a exponenţilor Noii Generaţii în echipa partidului nostru, mă face să fiu optimist. „Cei şapte magnifici”, care s-au prezentat în campania de anul trecut, sunt, de fapt, câteva mii, iar dintre ei – câteva zeci de tineri manageri politici, cu şcoli înalte şi cu experienţă internaţională, sunt copţi pentru a se avânta în luptă şi a demonstra competenţă şi voinţă. Iar foarte curând opinia publică va avea surpriza să redescopere PPCD şi să îşi concentreze atenţia asupra noastră, să îşi lege de PPCD speranţa de schimbare în bine. Aveţi puţintică răbdare, nu e mult până departe.

PPCD-ul, la ora actuală, se poziţionează între stânga comunistă şi dreapta liberală, venind cu mesajul democraţiei creştine, cu mesajul curentului popular, astfel încât să explice opiniei publice ce înseamnă economia socială de piaţă, construcţia unui stat de drept, realizarea unor transformări rapide care să scoată Moldova din impasul instituţional şi din degradarea economică.

– Aţi fost blamat pentru colaborarea cu PCRM şi sunteţi singurul, cred, care nu şi-a turnat cenuşă pe cap ulterior pentru această cooperare. Nu regretaţi? Ceilalţi sunt în Parlament şi la guvernare astăzi.

– Aici este o chestie de conflict între convingerile morale şi imaginea publică. Eu am făcut un pas conştient şi nu am cum să-l regret doar pentru a lăsa o impresie bună alegătorilor. Eu cred că un om politic are responsabilitatea să-şi explice acţiunile, deciziile, nu neapărat să caute să trişeze, pentru a impresiona mulţimea. Eu cred că stabilitatea politică pe care a asigurat-o sau la care a contribuit în mod substanţial PPCD-ul pe parcursul celor 4 ani, din 2005 până în 2009, a avantajat Republica Moldova. Este adevărat că această situaţie, în mod simetric, a dezavantajat PPCD-ul din cauza imaginii pe care au indus-o concurenţii noştri politici prin mass-media. Tot ce pot să regret este faptul ca nu am reuşit să-l determin mai mult pe domnul Voronin să aprofundeze reformele. Sunt nişte limite peste care dânsul nu a dori să treacă. Dar totuşi, orice s-ar spune, 4 aprilie 2005 a permis evitarea unui 7 aprilie, care s-a produs în 2009.

Sigur că aş fi vrut să reuşim mai mult, dar întotdeauna un om politic trebuie să ţină cont de circumstanţele concrete existente într-un moment de timp concret şi să ia decizii rapide asupra faptului cum poate să contribuie la nişte transformări pozitive. Marea mea părere de rău este că mulţi dintre adepţii noştri s-au arătat dezamăgiţi de schimbarea tactică neaşteptată, pe care am întreprins-o atunci. I-am dezamăgit cumva, iar acum am obligaţia să demonstrez, împreună cu echipa, că suntem altfel decât s-a părut la un moment dat.

– Ce face astăzi Iurie Roşca sau, ca să fiu mai exact, din ce îşi câştigă existenţa?

– Drept să vă spun, nu sunt în cea mai strălucită formă financiară … dar asta, mă rog, e o situaţie provizorie, cred eu. În general, lucrez foarte mult de dimineaţă până seara la partid: atât activităţile de construcţie de partid, cât şi cu scrierea unor texte. Eu nu am un speachwriter: luările mele de cuvânt publice, articolele de presă sau elaborările unor documente politice le fac personal. Mă ocup şi de comunicarea internaţională, comunicarea internă şi deplasările în teritoriu, încercând să menţin alura dinamică a PPCD. Cât priveşte situaţia mea personală, în afară de poziţia de preşedinte a partidului, nu am alte îndeletniciri, nu sunt angajat în altă parte, nici în sectorul public, nici în cel privat. Dar PPCD are prieteni şi în mediul de afaceri, iar ei îşi manifestă solidaritatea prin sprijinirea financiară a PPCD. Aşadar, sponsorii, care sunt poate mai puţini decât ne-ar plăcea nouă, au grija să îşi susţină prietenii din familia noastră politică. Şi apoi am doi copii care lucrează, şi nevasta la fel. Nu am de ce mă plânge.

– Sunteţi deja o personalitate legendară şi, oricare ar fi contextul de moment, oamenii fac şi vor face referinţă la persoana dvs. şi la activitatea PPCD. Nu vă gândiţi să scrieţi nişte memorii?

– Da, m-am gândit de multe ori. Sper să am timp peste câteva decenii să scriu nişte memorii. Cred că acum este încă devreme, pentru că memoriile presupun un ritm de viaţă mai relaxat, o perioadă de recapitulare, o carieră politică încheiată. Eu însă, cred că la ora actuală trebuie să mă ocup mai mult de sistematizarea textelor pe care le-am scris şi le scriu în fiecare zi. Ele sunt mai utile acum, cred.

– De ce „dosarele corupţiei” nu au prins la public?

– Este o chestie într-adevăr mai specială. Acum nu au prins la public, dar în urma cu câţiva ani prindeau. Atunci, demersurile noastre anticorupţie au avut efect şi, de asemenea, efect electoral. Vreau să vă spun că în toată lumea, nu numai în societatea noastră, la ora actuală instituţiile mass-media şi internetul devin din ce în ce mai importante, dar televiziunile rămân primele în topul celor care influenţează opinia publică. Se ştie foarte bine că partidele politice care au înregistrat un succes remarcabil, au reuşit inclusiv datorită relaţiilor speciale pe care le au în mass-media. Dar şi pentru că unele partide, pline de corupţi, au împărţit banii cu sacul către oameni şi astfel şi-au acoperit ruşinea cu bani gheaţă.

Aşa sau altfel a existat totuşi o dezbatere pe acest subiect, am primit şi replici de la cei care au fost vizaţi într-un fel sau altul. Dar să analizăm alt aspect: cum arată electoratul nostru în zona rurală? Majoritatea oamenilor sunt în etate, într-o condiţie materială mizerabilă, care în perioada electorală se bucură de pomenile pe care le aduc partidele cu mulţi bani.

– Ce părere aveţi despre proiectul Pasat?

– Este extrem de regretabil şi chiar surprinzător faptul că şeful celei mai numeroase Bisericii, Mitropolia Moldovei, s-a pomenit în relaţie de subordine cu cetăţeanul Valeriu Pasat. Să fim atenţi la formula pe care am auzit-o de la Înaltpreasfinţia Sa Vladimir, acum vreo două luni, la momentul de lansare a acestei iniţiative. Dumnealui a spus: “Biserica Ortodoxă din Moldova susţine iniţiativa lui Valeriu Pasat pentru a introduce religia în şcoală”. Dar poate viceversa? Valeriu Pasat, ca şi foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, susţine iniţiativa de a introduce religia sau Bazele Ortodoxiei, cum o numesc ei. Noi am spus de la început că este vorba de un proiect politic. Au urmat bâlbâieli din partea administraţiei Mitropoliei Moldovei, ca după aceasta să vedem oraşul plin de panouri publicitare cu imaginea Mitropolitului Vladimir şi a lui Valeriu Pasat.

Trebuie să spunem că este o chestie fără precedent care aduce prejudicii grave Ortodoxiei în Republica Moldova şi Bisericii în general. Este un caz fără precedent. Niciodată până acum Biserica nu s-a angajat într-un partizanat politic atât de evident şi atât de agresiv. Eu cunosc atmosfera din interiorul Mitropoliei Moldovei şi regret foarte mult faptul că o multitudine de feţe bisericeşti sunt extrem de nemulţumite de comportamentul propriului ierarh. Există riscul de destrămare a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Noi vrem ca Biserica să fie locul unde merge orice cetăţean al Republicii Moldova, indiferent de convingerile lui politice. Şi regret foarte mult că Înaltpreasfinţia Sa, Mitropolitul Vladimir, constrânge oamenii să încalce canoanele bisericeşti şi să îl critice pentru o iniţiativă nesăbuită. Asta pentru că potrivit învăţăturii ortodoxe nu este bine să aduci critici feţelor bisericeşti, şi, cu atât mai puţin, ierarhiilor bisericeşti.

Dar până la urmă eu nu îl văd pe Valeriu Pasat un lider politic de viitor şi cu perspectivă, indiferent de faptul câţi bani va investi în acest proiect. Şi, în general, este cazul să formulăm o întrebare publică: care este natura relaţiilor dintre domnul Pasat şi Mitropolitul Vladimir? Ce îi leagă pe ei? Pentru că ei sunt într-o legătură specială de foarte mulţi ani. Are Pasat nişte documente compromiţătoare împotriva Mitropolitului? Sau natura relaţiilor este una de prietenie sau de alt gen? Trebuie de văzut şi de clarificat aceste întrebări.

– Veţi candida la funcţia de preşedinte al ţării în cazul în care se va decide că şeful statului să fie ales prin vot direct?

– Nu exclud o astfel de perspectivă. Cred că am destulă experienţă politică şi abilităţi profesionale pentru a fi de folos societăţii şi în această funcţie. Eu sunt adeptul concepţiei despre un conducător care în engleză sunăTHE SERVANT LEADER, LIDERUL CARE SERVEŞTE. Adică se pune la dispoziţia celor care l-au promovat şi nu devine bossul lor, ci expresia aşteptărilor acestora. Dar rămâne să vedem, avem mai mute personalităţi care ar putea să se prezinte în această postură. Însă totuşi sper ca Legea Supremă să nu fie modificată, deoarece hipercentralizarea puterii este periculoasă, iar rezolvarea problemelor statului nu ţine de forma de alegere a preşedintelui. Observaţi că nimeni din liderii AIE-ului şi nici ai PCRM-ului nu vorbesc despre aspectele tehnice ce ţin de modificările constituţionale şi instituţionale, care să adapteze modelul constituţional al Moldovei la democraţiile consacrate. Eu am mai adus acest exemplu şi vreau să-l citez şi pentru dumneavoastră: Germania, Franţa, Marea Britanie. Care dintre ele este cea mai democratică? Bineînţeles că toate trei, chiar dacă în Germania şeful statului e ales de Parlament, în Franţa – în mod direct, iar în Marea Britanie nu e ales deloc, deoarece e monarhie constituţională. Prin urmare, nu în aceasta constau problemele Moldovei, ci în funcţionalitatea şi eficienţa puterii. Întrebaţi-i pe cei care se văd preşedinţi ai Republicii Moldova, pe cei care au iniţiat această aventură politică: cum văd ei construcţia constituţională, reechilibrarea puterilor în stat, în special între prim-ministru şi preşedinte?! Şi vă veţi convinge că ei nu se gândesc la altceva decât la concentrarea de o manieră autoritară a puterii de stat în mâinile preşedintelui, în defavoarea Parlamentului şi a Guvernului, prin urmare a democraţiei.

– Dacă ar fi să uitaţi pentru o clipă că sunteţi un politician şi să spuneţi sincer, fără a încerca să flataţi oamenii, cum este alegatorul din Moldova şi de ce fel de administraţie are nevoie?

– Alegatorul din Republica Moldova este unul vulnerabil economic şi social. De aceea, preferinţele lui electorale sunt în funcţie de nivelul veniturilor. Alegatorul din Republica Moldova nu este suficient de familiarizat cu ceea ce este cultura politică. De fapt, această stare domină întregul spaţiu postsovietic. Alegătorul din Republica Moldova nu întotdeauna înţelege că democraţia este un sistem participativ, că puterea trebuie mereu hărţuită prin petiţii, presiuni, dezbateri în presă şi aşa mai departe, astfel încât cei aleşi să înţeleagă că ei sunt responsabili pentru acţiunile lor şi să nu se simtă actori care trebuie să producă doar impresie bună şi să culeagă aplauze.

Ion Toma

Sursa: allmoldova.md

Publicitate