Mitropolia Basarabiei ca test (II)

Chiar dacă nu-mi stă în obicei să mă autocitez, voi readuce în atenţie ceea ce spuneam acum un an în acest subiect: „Cel de-al patrulea regim politic din Republica Moldova, oricum se va numi acesta, dar şi guvernul sau guvernele pe care le va instala vor trebui să facă faţă unor cereri legitime ale Mitropoliei Basarabiei, o instituţie victimă a regimului sovietic încă nereabilitată complet. Aceste cereri privesc două chestiuni deocamdată nesoluţionate: restituirea arhivelor Mitropoliei Basarabiei, arhive deţinute abuziv de către stat prin incorporarea lor în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, şi retrocedarea bunurilor imobile ale Mitropoliei Basarabiei deţinute în prezent de către stat. Aceste bunuri imobile alcătuiesc un vast şi valoros patrimoniu care, o dată retrocedate, i-ar putea asigura Mitropoliei baza economică necesară dezvoltării ei în continuare. Un alt aspect relevant ţine de deblocarea procesului de înregistrare a parohiilor Mitropoliei Basarabiei, proces blocat în anul 2007. În funcţie de felul în care aceste probleme vor fi soluţionate va putea fi judecată viitoarea guvernare şi viitorul regim”.
A trecut aproape un an. Ce avem acum? Şapte sunt, deocamdată, lucrurile de constatat.
1. Mitropolia Basarabiei i-a cerut oficial Guvernului Filat restituirea arhivelor ei confiscate abuziv de regimul sovietic de ocupaţie. Aceeaşi cerere i-a fost adresată preşedintelui interimar Mihai Ghimpu. Rezultatul acestor demersuri este nul. Prim-ministrul Filat (deţinător al „Diplomei de vrednicie” a Mitropoliei Basarabiei), ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, preşedintele interimar Mihai Ghimpu (deţinător al ordinului „Steaua României”, acordat de preşedintele Traian Băsescu, al ordinului „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, acordat de Mitropolia Basarabiei) nu au urnit un deget pentru rezolvarea problemei.
2. Mitropolia le-a cerut oficial premierului Vladimir Filat şi preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, încă acum câteva luni de zile, să se implice personal pentru a debloca restituirea bunurilor imobile ale Mitropoliei Basarabiei confiscate de URSS şi deţinute de Republica Moldova ca succesoare juridică în parte a statului sovietic. Preşedintele interimar nu a catadixit să facă ceva nici de această dată, iar premierul Filat i-a delegat dreptul de răspuns ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, care, prin două scrisori oficiale, i-a tăiat Mitropoliei Basarabiei orice poftă de a-şi mai obţine bunurile luate cu hapca de către regimul sovietic, chiar dacă altor culte guvernul Republicii Moldova le-a restituit bunurile confiscate în 1940 şi după.
3. Guvernul Vladimir Filat a refuzat oficial să anuleze Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi lăcaşele de cult, adoptată de guvernul Tarlev la 11 iunie 2002 împotriva Mitropoliei Basarabiei şi în favoarea structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Guvernul Filat şi majoritatea parlamentară a AIE au refuzat să opereze modificări şi la alte legi prin care mitropolia Chişinăului a primit privilegii (Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente, Legea cu privire la sistemul naţional de paşapoarte etc.).
4. Ca şi celelalte 10 guverne anterioare, Guvernul Filat refuză să recunoască succesiunea de drept a Mitropoliei Basarabiei în raport cu instituţia omonimă de până la 1940 şi 1944.
5. Guvernul şi-a avut avocaţi buni în persoana juristului Alexandru Postică de la „Promo Lex”, care a fost până deunăzi şi avocatul lui Ernest Vardanian arestat la Tiraspol ca agent al Serviciului de Informaţii şi Securitate, dar şi în persoana preotului Ianec Cosoi, un partizan înflăcărat al guvernului, astfel încât, spre surpriza generală şi în mod paradoxal, prin lucrarea coordonată a celor doi, Mitropolia Basarabiei şi-a retras brusc toate plângerile şi, astfel, s-a lipsit singură de protecţia internaţională pe care i-o acorda monitorizarea cazului său de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Trebuie să recunoaştem că Guvernul Filat, fără a schimba pe fond tratamentul aplicat Mitropoliei Basarabiei, a repurtat o victorie asupra ei, întrucât a lucrat eficient prin simpatizanţii săi strecuraţi în administraţia mitropoliei şi a vulnerabilizat Biserica în raporturile sale cu Statul.
6. Mitropolia Basarabiei a fost exclusă de autorităţi, în favoarea mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”, de la manifestaţiile publice de primă importanţă. A se vedea în acest sens manifestaţiile de ultimă oră organizate de autorităţi cu ocazia comemorării victimelor deportărilor staliniste. Acest fel de situaţii jenante sunt posibile pentru simplul motiv că peste 90 % din membrii coaliţiei de guvernământ (grupuri parlamentare şi guvern) sunt credincioşi ai Patriarhiei Moscovei şi evită, pe cât pot, orice contact public cu Mitropolia Basarabiei, pe care o dispreţuiesc sincer. Acest detaliu semnificativ este, nu ştim de ce, uşor şi complice, trecut cu vederea la Bucureşti de către fanii naivi (oare?) şi sprijinitorii regimului de la Chişinău.
7. Premierul Filat i-a adresat Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Kirill Gundiaev invitaţia de a vizita Republica Moldova şi a purtat negocieri punctuale în acest subiect, la 21 februarie 2010, cu mitropolitul Ilarion Alfeev, şef al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti de la Moscova, aflat în vizită oficială la Chişinău, ca trimis special al Patriarhului Kirill. Discuţiile de lucru purtate de premierul Filat cu mitropolitul Ilarion Alfeev şi cu mitropolitul Vladimir Cantarean în iarna şi primăvara anului curent pe teme de interes comun denotă, dincolo de gesticulaţia publică, un anumit grad de complementaritate între partidul premierului şi proiectul politic Pasat-Cantarean care de câteva zile are şi un nume: Partidul Umanist din Moldova. Evoluţiile ulterioare vor confirma această complementaritate care se înscrie în logica unor scenarii geospirituale şi geopolitice mai largi, având ca miză întreaga regiune în care este situată Republica Moldova.
Pentru tot mai multă lume a devenit clar că cel de-al 11-lea guvern şi cel de-al patrulea regim politic din 1992 încoace tratează Mitropolia Basarabiei nu ca pe una dintre victimele regimului totalitar sovietic de ocupaţie, ci ca pe o structură oarecare, inferioară ca importanţă structurii implantate aici de Patriarhia din preajma Kremlinului. Motivele unui asemenea tratament nu sunt doar de imagine sau electorale, ci relevă conexiuni şi reflexe mai vechi pe care unii, la Chişinău şi Bucureşti, luaţi de valul „revoluţiilor”, n-au avut destulă atenţie şi nici interes real ca să le poată observa la timp.
Mitropolia Basarabiei rămâne, aşadar, un test pentru întreaga clasă politică. Regimul Ghimpu şi Guvernul Filat nu l-au trecut şi nici nu vor să-l treacă. Vom reveni la acest subiect, care numai pentru unii şi doar la prima vedere pare lipsit de importanţă în marele joc geopolitic al zonei noastre.
Vlad CUBREACOV, FLUX
Comentarii recente