Filat deplânge cu lacrimi de crocodil victimele ocupaţiei sovietice

Premierul Filat a depus flori la monumentului victimelor regimului sovietic. Dar cine va depune flori la monumentul victimelor actualului regim?

În dimineaţa zilei de 28 iunie 2010, premierul Vladimir Filat a depus flori la piatra de temelie a monumentului consacrat victimelor represiunilor staliniste, amplasată în scuarul Gării Chişinău.

Potrivit unui comunicat al serviciului de presă al Guvernului, la depunerea de flori au participat membri ai Cabinetului de Miniştri şi parlamentari. Conform comunicatului, Filat a declarat presei că, acum 70 de ani, teritoriul actual al Republicii Moldova a fost ocupat forţat de către fosta Uniune Sovietică, ca şi consecinţă a Pactului Molotov-Ribbentrop, act condamnat de nenumărate ori în Republica Moldova. „Şi aici aş vrea să enunţ prevederile Declaraţiei de Independenţă, în care, într-o manieră exhaustivă, sunt condamnate evenimentele ce au avut loc acum 70 de ani”, a spus Filat. Totodată, el a mai menţionat: „Monumentul din scuarul Gării Feroviare este un simbol care marchează acea dramă a concetăţenilor noştri. Este un omagiu adus celor care au avut de suferit din cauza regimului instaurat atunci”.

Cine va depune flori la monumentul victimelor regimului Filat?

Dar cine va depune flori la monumentul victimelor actualului regim, adică a regimului Filat? – asta este întrebarea pe care o adresăm în mod legitim. Din păcate, în Republica Moldova nu se ţine statistica celor care mor de boli pentru că suferă de subnutriţie sau pentru că nu au acces la serviciile medicale, acestea fiind extrem de costisitoare, iar salariile – extrem de mici. Nu este nici măcar o instituţie în ţara noastră care să calculeze câţi bătrâni au murit iarna trecută de frig pentru că nu au avut bani să-şi procure o remorcă de lemne. Însă dacă nu i-a numărat nimeni pe aceşti morţi, asta nu înseamnă că ei nu există. Mergeţi şi întrebaţi lumea prin satele noastre, care au ajuns aproape pustii, şi veţi constata că astăzi, în Republica Moldova se moare de foame, de boli şi de frig.

În general, tot spectacolul acesta organizat de guvernanţi, care depun flori la monumentele victimelor ocupaţiei sovietice, este ridicol. Este bine că s-au depus flori, dar de ce s-a făcut doar atât, căci depunerea de flori şi organizarea unor mitinguri sunt doar gesturi simbolice? Ghimpu şi Filat au în mâini frâiele puterii, ei trebuie să realizeze lucruri concrete, inclusiv pentru cei care au avut de suferit din urma ocupaţiei sovietice. De ce, spre exemplu, actualii guvernanţi nu le-ar restitui averile celor care au fost deportaţi şi urmaşilor lor. A-a-a-a! E mult mai simplu să depui flori şi să verşi lacrimi de crocodil de jalea celor care au fost deportaţi de regimul sovietic decât să faci ceva concret pentru ei. Însă situaţia acestei categorii de persoane este gravă, este dramatică. Pe lângă faptul că li s-au confiscat averile, ei s-au întors (cei care au putut să se întoarcă acasă) plini de boli strânse prin frigurile Siberiei. Ei suferă astăzi de tot felul de reumatisme, de boli pulmonare şi cardiovasculare. S-a interesat premierul Filat sau preşedintele interimar Ghimpu cum reuşesc aceşti oameni să-şi procure medicamente dintr-o pensie de 600 de lei?

Şi nu este vorba doar despre cei deportaţi, ci de aproape întreaga populaţie a Republicii Moldova.

Am spus că nu avem o statistică a celor care mor cu zile în ţara noastră în timpul regimului Ghimpu–Filat, dar, cel puţin, există nişte sondaje de opinie care ne permit să ne dăm seama pe cât de dramatică este situaţia. Unul dintre acestea este „Sondajul Naţional – Moldova”, care a fost efectuat în perioada 24 mai – 11 iunie 2010, la comanda Institutului Republican Internaţional.

Potrivit rezultatelor acestui sondaj, veniturile mici şi lipsa locurilor de muncă este cea mai mare problemă cu care se confruntă populaţia Republicii Moldova. Însă nu doar atât, ci şi taxele, şi preţurile mari, problemele de sănătate. Iată de rezolvarea acestor probleme sunt direct responsabili Filat şi Ghimpu. Obligaţia lor directă este să deschidă locuri de muncă, care doar în ultimul an, adică pe parcursul guvernării Filat-Ghimpu, s-au redus cu aproximativ 100 000 (o sută de mii!), să micşoreze taxele şi impozitele, să crească veniturile celor care muncesc, ca să aibă şi aceştia parte de un trai decent, nu doar cei care fură, să demareze programe investiţionale care ar asigura tinerii cu locuinţe.

28 iunie 1940 – 28 iunie 2010

Dacă guvernanţii nu fac aceste lucruri, atunci cu ce sunt mai buni decât regimurile anterioare? Care este deosebirea dintre cei care acum 70 de ani ne-au împuşcat şi deportat părinţii, buneii şi străbuneii noştri şi cei care astăzi ne condamnă pe noi, pe fraţii şi surorile noastre, pe părinţii şi copiii noştri la sărăcie, la foame, frig şi boli? Oare ce se întâmplă astăzi nu tot crimă se numeşte? Deosebirea este doar că acele oribile crime de acum 70 de ani le-au săvârşit ocupanţii străini, iar crimele sociale de astăzi sunt săvârşite de ai noştri, de cei care au ajuns la putere pe cale democratică. Acesta este adevărul pe care l-a developat ziua de 28 iunie 2010.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Publicitate