Scandalagiul Ghimpu, fundamentalistul Voronin şi ipocritul Lupu

Regimul autoritar comunist nu va fi condamnat în Republica Moldova. Acest lucru a devenit evident după ce luni, 28 iunie 2010, atunci când s-au împlinit 70 de ani de la anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, liderii AIE s-au divizat în două tabere: una a comemorat demonstrativ această dată istorică, iar alta s-a abţinut de la acest lucru. De asemenea, tot luni, coaliţia parlamentară de guvernământ, Alianţa pentru Integrare Europeană, a amânat audierea şi dezbaterile pe marginea raportului Comisiei Cojocaru, prin care urma să se ia atitudine oficială faţă de atrocităţile comise de regimul totalitar comunist în timpul URSS.

Să vedem mai întâi ce s-a întâmplat. Săptămâna trecută, preşedintele interimar al statului, Mihai Ghimpu, a semnat un decret prin care a declarat ziua de 28 iunie 1940 drept „Zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist”. Dar nu doar atât. Mihai Ghimpu, prin acelaşi decret prezidenţial, îi cere în mod imperativ Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele din Republica Moldova. Potrivit serviciului de presă al Preşedinţiei, „decretul prezidenţial stipulează ca Federaţia Rusă, în calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, să-şi retragă necondiţionat, urgent şi transparent trupele şi armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova”. Acest decret, şi, mai ales, cererea adresată Federaţiei Ruse, i-a nemulţumit pe aliaţii de guvernare ai lui Ghimpu: Marian Lupu, Serafim Urechean şi Vladimir Filat.

Lupu şi Urechean au refuzat să comemoreze victimele ocupaţiei sovietice

Pentru a se desolidariza de gestul lui Ghimpu, cei trei refuză să participe, alături de preşedintele interimar, la ceremonia de inaugurare a pietrei de temelie a monumentului victimelor ocupaţiei sovietice, instalată de primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, în faţa clădirii Guvernului la indicaţia moşului său, Mihai Ghimpu. Astfel, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă au „marcat” Ziua ocupaţiei sovietice în faţa Guvernului, iar premierul Filat s-a dus la piatra de temelie a preconizatului monument închinat victimelor deportărilor sovietice de la Gară, instalată de acelaşi Chirtoacă (Chirtoacă inaugurează doar pietre de temelie, fără să fi înălţat însă vreodată şi vreun monument).

Ceilalţi doi lideri ai componentelor AIE, Lupu şi Urechean, în general au refuzat să comemoreze victimele ocupaţiei sovietice.

Ca urmare a divergenţelor apărute în cadrul AIE, majoritatea parlamentară a amânat luni şi audierea raportului Comisiei Cojocaru. Acest raport, pe lângă faptul că ar fi trebuit să dea o apreciere regimului totalitar comunist, cuprinde şi recomandarea adresată Parlamentului să interzică simbolurile comuniste. Ceea ce ar scoate în afara cadrului legal cea mai importantă formaţiune politică de opoziţie, Partidul Comuniştilor, chiar în ajunul alegerilor parlamentare anticipate.

Nu încape îndoială că Mihai Ghimpu a restabilit adevărul istoric instituind prin decret ziua de 28 iunie drept Zi a comemorării victimelor ocupaţiei sovietice. Problema pe care o vedem este cu totul alta, şi anume: care vor fi consecinţele practice ale gestului său. Deocamdată, singura consecinţă este că a iritat în mod gratuit Federaţia Rusă, de care Republica Moldova este dependentă energetic şi economic. Mihai Ghimpu trebuia mai întâi să pregătească terenul pentru acest pas, să se asigure că ruşii, drept răspuns, nu vor majora la iarnă preţul la gazele naturale, că nu vor bloca din nou accesul mărfurilor moldoveneşti pe piaţa lor. Judecând după modul în care a reacţionat Moscova la decretul lui Ghimpu, este evident că preşedintele interimar al statului a improvizat neinspirat. Ghimpu încă nu a înţeles că el nu mai este liderul unui partid de opoziţie, ci preşedintele statului şi al Parlamentului şi nu-şi poate permite să expună unor riscuri soarta Republicii Moldova chiar şi de dragul afirmării unui adevăr istoric. Nu mai vorbim despre prevederea din decretul lui Ghimpu privind retragerea trupelor armate ruse. El este chiar ridicol dacă a crezut că emiţând acest decret îi va determina pe ruşi să-şi retragă trupele şi armamentul din Transnistria, de vreme ce nici OSCE, nici Consiliul Europei şi nici ONU nu au reuşit aceasta.

Semnând decretul privind instituirea zilei de 28 iunie drept Zi a ocupaţiei sovietice, Mihai Ghimpu a urmărit două scopuri electorale în ajunul alegerilor parlamentare anticipate: consolidarea electoratului liberal şi punerea într-o situaţie dificilă a aliaţilor săi din AIE. Putem admite că el şi-a atins ambele scopuri, doar că, totodată, Ghimpu a determinat şi înrăutăţirea gratuită a relaţiilor Republicii Moldova cu Federaţia Rusă. Deci, Ghimpu şi-a realizat interesul său îngust de partid în detrimentul celui naţional.

Exact la fel Ghimpu a procedat şi atunci când a instituit Comisia Cojocaru. În loc ca rezultatul activităţii acestei Comisii să fie condamnarea publică, la nivel oficial, a regimului totalitar comunist, ea nu va avea nici o finalitate. Şi asta doar pentru că în raportul Comisiei este conţinută şi propunerea privind interzicerea simbolurilor Partidului Comuniştilor. Ghimpu ştie că nici deputaţii lui Lupu şi nici deputaţii lui Filat nu vor putea vota pentru această propunere, Lupu – pentru că speră să guverneze împreună cu Voronin într-un viitor nu chiar îndepărtat, iar Filat – pentru că nu-şi poate permite să scoată în afara legii cel mai important partid din opoziţie în ajunul alegerilor parlamentare. Deci, Ghimpu nu urmăreşte sincer condamnarea comunismului totalitarist, ci doar provocarea unui scandal pe această temă din care să culeagă ceva voturi. Un argument în susţinerea acestei afirmaţii este şi faptul că Ghimpu nu a propus şi adoptarea concomitentă a legii lustraţiei. Deci, efectele practice ale activităţii Comisiei Cojocaru vor fi nule.

Ghimpu îi ridică mingea la plasă lui Voronin

Din toată zarva provocată de Ghimpu va avea de câştigat doar Voronin. Acesta este ajutat de Ghimpu să-şi consolideze electoratul nostalgic, care în ultima perioadă se cam îndepărtase de PCRM. „În 1918 România burgheză a cucerit aceste teritorii, care nu i-au aparţinut niciodată. Acesta este adevărul istoric. Toate celelalte sunt speculaţii”, a declarat Voronin, comentând decretul lui Ghimpu.

Dincolo de efectele electorale urmărite de Voronin la lansarea acestei declaraţii, este evident că ex-preşedintele Republicii Moldova nu va abandona prea curând ideologia comunistă şi nici retorica românofobă. Pe termen mediu şi lung, asta înseamnă că PCRM riscă să ajungă un partid marginal, extremist, votat de un grup electoral de minoritari nostalgici, fără şansa de a ajunge un partid naţional de orientare social-democrată.

Voronin – un comunist consecvent

Dar Vladimir Voronin este cel care este – un comunist consecvent. El, spre deosebire de Marian Lupu, nu poate fi acuzat de ipocrizie. Fostul exponent de frunte al curentului comunist, actualul lider al Partidului Democrat, Marian Lupu, solicitat să se pronunţe asupra decretului lui Ghimpu, a făcut o declaraţie halucinantă. Lupu a spus că statul Republica Moldova (sic!) a fost ocupat şi în 1812, şi în 1918. “Se priveşte doar dintr-o singură latură, că 28 iunie (1940 – n.r.) este ocupaţie. Pentru mine ocupaţia statului Republica Moldova este şi anul 1918, şi 1812, categoric, tot ce a dus la excluderea sau lichidarea statului Republica Moldova sub diferite denumiri“, a spus Lupu.

Lupu probabil că a uitat că Republica Moldova a apărut ca stat doar acum 19 ani, la 27 august 1991. Respectiv, nu putea să fie ocupată în 1812 şi în 1918, căci atunci nu exista ca subiect al dreptului internaţional.

Schizofrenia politică a Lupului

Marian Lupu este pasibil de a fi bănuit de ipocrizie atunci când afirmă că actualul teritoriu al Republicii Moldova ar fi fost ocupat în 1918. În 1918 a avut loc Unirea Basarabiei cu România. Înţelegem că Lupu consideră, ca şi Voronin, că în 1918, Basarabia a fost ocupată de către România. Este adevărat că în 1812, Basarabia a fost anexată de către Imperiul Ţarist. Dar, dacă recunoşti acest fapt, nu poţi să numeşti tot „ocupaţie” şi eliberarea de sub regimul ţarist a acestui teritoriu în 1918. Altfel rişti să fii bănuit că suferi de schizofrenie politică.

Hărmălaia provocată, de decretul lui Mihai Ghimpu nu se va sfârşi prea curând. Ea scoate în evidenţă lipsa de unitate în AIE, cel puţin, în chestiunea condamnării oficiale a comunismului totalitarist. Nu mai vorbim de legea lustraţiei. Unii susţin că aceasta ar putea însemna chiar începutul sfârşitului AIE.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Publicitate