Politicienii şi sosiile lor

Fiecare om îşi alege nişte modele în viaţă, după chipul şi asemănarea sa, în funcţie de gradul de cultură, inteligenţă, bun simţ, veleităţi şi complexele de care este măcinat. Şi dacă în campania electorală toţi potentaţii de astăzi l-au blamat pe Voronin pentru maniera sa mai „slobodă” de a discuta cu jurnaliştii, numindu-l vulgar, incult, pe alocuri chiar obscen, ajunşi la putere aceştia lasă impresia că ar vrea chiar să-l depăşească.

Politicienii se întrec în a face glume de prost gust, în a spune bădărănii, crezând că astfel vor trece drept oameni spirituali şi „de-ai noştri”. Neîntrecut la acest capitol este Mihai Ghimpu, care nici nu trebuie să depună prea mare efort ca să pară incult: ofense de mitocan la adresa oponenţilor, schimonosirea numelor, cu pretenţia de a face umor, limbajul de baltă, gen „mai bine mă înec”. Iar imaginea plastică a acestuia despre mulsul ţânţarului iată că a fost preluată recent şi de către mai „elevatul” şi spilcuitul ministru al justiţiei, gelos, probabil, pe succesul de imagine al interimarului nostru.

De cele mai multe ori, comportamentul unor politicieni, mai ales al celor care au stat ceva timp pe necarosabil, se bazează pe mimetism, aceştia neavând nici suficientă cultură politică, nici cunoştinţe, nici fer-play pentru a-şi forma propriul model de conduită, într-un spaţiu mai puţin familiar. Şi, probabil, nici anturajul acestora nu le dă sfaturile cele mai bune. Aşa ori altfel, vedem distinct la politicienii aflaţi astăzi la guvernare, dacă nu ne-au spus-o chiar ei înşişi, modelul pe care-l urmează şi care consideră că-i va menţine pe culmile puterii.
Ghimpu, clar, a preluat modelul Băsescu, considerându-l unul de succes. La fel ca şi preşedintele român, acesta este avid de putere, ia decizii populiste care-i convin doar lui şi-l avantajează doar pe el, trişează în relaţiile cu partenerii de guvernare, nu-şi respectă cuvântul, este cinic, arogant, semidoct şi nu are nici un fel de limite atunci când merge către scopul pe care şi l-a propus. Ofensează şi îşi etalează vulgaritatea cu aere de om spiritual.

Pe de altă parte, premierul Vladimir Filat a şi declarat pentru presă că şeful guvernului rus şi tizul său, Vladimir Putin, este pentru el un model printre politicienii din lume, până şi la purtatul ceasului pe mâna dreaptă. Filat vrea să facă pe durul, aşa cum a văzut el că este Putin. Lucru mai greu de realizat, cu expresia de bebeluş îmbufnat şi încruntat ori de „câine bătut”, cum scria mai deunăzi un blogher, sau poate, mai degrabă, de câine care cerşeşte mila stăpânului. Ne întrebăm dacă în acest caz este vorba despre complexe, nesiguranţă sau conştiinţa propriilor limite.

Sigur, Filat imită, dar păstrând proporţiile. Premierul de la Chişinău nu poate face o demonstraţie de judo şi nu are centura neagră, ca Putin, dar uite că a probat şi el o pereche de mănuşi de box şi şi-a agitat un pic pumnii, cât să aibă ce scrie presa. Mai faci nişte genuflexiuni, în sala de forţă, mai dai cu tacul în sala de biliard şi ieşti, iată, aproape ca Putin.

Sigur că Moldova este o ţară mică şi Filat nu are un Baikal ca să facă scufundări la mare adâncime, nu avem avioane de luptă, ca să i le dăm premierului să le piloteze, mai ales că, mioritici fiind, avionul tot colibă dacică ni se pare, vorba lui Ghimpu. În schimb, un tanc în care să urce premierul tot găsim noi. Ba şi o şalupă i-au dat grănicerii, ca să facă, în mare viteză, cu vântul în faţă şi părul în bătaia vântului (scuzaţi figura de stil), o plimbare pe Prut şi să inspecteze barajul de la Costesti-Stânca.

Apoi, am văzut un premier cu „faţă umană” care a salvat de la înec un câne, în unul din satele inundate. Păcat doar că bietul şi nepriceputul animal nu a fost în stare să conştientizeze importanţa momentului. Sigur că un amărât de câine de pe la Cotul Morii nu se compară cu tigrul siberian tranchilizat de premierul rus, dar, repet, trebuie păstrate proporţiile, folosind recuzita de care dispune omul.
Dacă suntem atenţi, Filat imită şi felul de a vorbi a lui Putin. Nu, nu vorbeşte ruseşte, dar afişează în permanenţă o expresie de om neliniştit şi apăsat de grijile ţării, face pauze şi priveşte cu subînţelesuri, vorbeşte în sentinţe, ca omul care le ştie pe toate, încearcă să facă un gen de umor mai dur (dar îi iese aşa cum îi iese). Încercând să pară, firesc, degajat şi lipsit de complexe, Filat adoptă un stil vestimentar mai neoficial, mai occidental, dar, până la urmă, îmbrăcat după toate regulile PR-ului, tot anchilozat şi crispat rămâne.

Şi rămâne de văzut dacă Filat se va limita la nişte imitaţii de exterior. Mai grav ar fi dacă acesta-i va imita şi comportamentul de „mic dictator” – intolerant cu oponenţii, autoritar, răzbunător, care excelează în ceea ce înseamnă îngrădirea libertăţii de exprimare, anihilarea persoanelor incomode etc.

Ioana FLOREA, FLUX

Publicitate