Rocada favoriţilor sau cine este favoritul cel mai favorit

Deşi mulţi erau tentaţi să creadă că Filat a fost convocat, în regim de urgenţă, la Iaşi, de către preşedintele român Traian Băsescu, pentru a fi convins să-şi tempereze veleităţile prezidenţiale în favoarea protejatului Mihai Ghimpu, s-ar putea totuşi să fi greşit cu toţii. Se pare că, mai degrabă, Băsescu a fost convins să-şi schimbe miza şi simpatiile, Occidentul punându-i în braţe propriul favorit, Vladimir Filat. Iar vizita „particulară”, dar sub auspicii prezidenţiale, a lui Ghimpu în România ar putea să însemne doar o consolare şi o recompensă pentru susţinerea pe care i-a oferit-o acesta preşedintelui român în propria campanie.

O dovadă a faptului că Băsescu „s-a lepădat” de Ghimpu ar fi şi nervozitatea cu care a reacţionat interimarul, în cadrul unei emisiuni televizate, la întrebările unor ziarişti care vroiau să ştie dacă va beneficia de susţinere din partea preşedintelui din ţara vecină. Ghimpu a spus că nu are nevoie de sprijin pentru că „s-a odihnit şi este în plină forţă”, precizând că ar trebui să ne mulţumim cu susţinerea pe care le-a oferit-o România celor sinistraţi. „Eu niciodată nu am căutat susţinere, idei, sprijin din altă parte. Eu ştiu calea mea”, a accentuat, plin de sine, preşedintele liberal. „Ce sfat nu mi-ar da mie, oricare preşedinte, dacă nu corespund viziunilor mele şi principiilor mele, eu nu promovez. Nu mă poate influenţa pe mine nimeni”, a adăugat el.

Ghimpu a fost vizibil iritat atunci când i s-a spus că mulţi analişti înclină să creadă că Băsescu şi-ar fi reorientat susţinerea către un candidat cu şanse reale, care ar fi Vladimir Filat, sugerând că anume PLDM-ul lansează astfel de „analize”. Cei care lansează fel de fel de presupuneri după întâlnirea lui Filat cu Băsescu, fac, de fapt, propagandă electorală, a mai spus Ghimpu. „De unde ştiţi dumneavoastră care a fost motivul întâlnirii? Important este că România susţine Republica Moldova. Azi e Băsescu, mâine o să fie alt preşedinte şi tot aşa o să fie”, le-a zis el ziariştilor.

Pe de altă parte, şi premierul Filat reacţionează cu iritare şi nervozitate atunci când i se spune că nu ar trebui să candideze la şefia statului, considerând, de fapt, că el este cel mai meritoriu şi cel mai în drept să deţină această funcţie.

Cu modestia-i caracteristică, el a asigurat poporul că va fi un preşedinte şi mai bun decât este în funcţia de premier.

Mai mult, preşedintele liberal-democrat vrea cu disperare să convingă şi administraţia de la Moscova, şi pe cea de la Tiraspol că este un candidat bun de sprijinit. Iar faptul că a alergat pe data de 23 august cu flori la Memorial (reuşind să-l devanseze chiar şi pe Lupu), că i-a cerşit o lojă la stadion lui Smirnov, denotă nu doar o dorinţă, aproape patologică, de a deţine puterea absolută. Pentru că, de fapt, asta râvnesc cei care au pus la cale referendumul din 5 septembrie – puterea absolută, fiecare având convingerea că anume el va fi fericitul posesor al lozului câştigător. Toate aceste manevre vorbesc despre o strategie electorală bine pusă la punct, poate de mai multe minţi luminate de pe cine ştie ce meleaguri. Dar s-ar putea la fel de bine să dea greş aceste strategii de import pe terenul nostru autohton, atât de imprevizibil şi plin de surprize.

Ioana FLOREA, FLUX

Publicitate