Prima pagină > Părerea mea > Guvernul Filat şi zestrea lui de tancuri

Guvernul Filat şi zestrea lui de tancuri

Un grup de tineri entuziaşti, în frunte cu Dan Nicu şi Petru Sârghi, au lansat pe internet o iniţiativă lăudabilă. Grupul despre care vorbim se numeşte „Antitanc” şi numără în prezent 1984 de membri.

După cum declară ei înşişi, membrii grupului şi-au propus să sensibilizeze opinia publică în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea noastră, şi anume „prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriul Republicii Moldova”.

Grupul Antitanc le-a propus autorităţilor competente ale Republicii Moldova să purceadă la „demontarea imediată a acestor vestigii de tristă faimă ale epocii sovietice care, împreună cu sârma ghimpată de la Prut, constituie un element al ocupaţiei străine a teritoriului nostru naţional”. Această propunere a îmbrăcat haina unei petiţii on-line adresate primului ministru Vladimir Filat (PLDM), preşedintelui Parlamentului, tot el preşedinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu (PL), ministrului Culturii, Boris Focşa (PD), ministrului Educaţiei, Leonid Bujor (AMN), preşedintelui Comisiei parlamentare pentru Cultură, Educaţie, Cercetare, Tineret, Sport şi Mass-media, Corina Fusu (PL).

Prin această petiţie, grupul Antitanc formulează o singură cerinţă: „Facem apel către autorităţile competente să întreprindă acţiunile necesare pentru demontarea tancurilor sovietice şi amplasarea acestora în cadrul unui muzeu dedicat memoriei victimelor regimului sovietic inuman care a provocat moartea a milioane de fiinţe umane”.

Din păcate, pe parcursul ultimelor opt luni, nici măcar un sfert dintre membrii grupului Antitanc nu au semnat această petiţie on-line, numărul celor care şi-au asumat textul ei fiind de aproximativ 400 de persoane dintr-un total de 1984 de membri. Valul iniţial de optimism tineresc s-a lovit de indiferenţa autorităţilor în exerciţiu. Din ianuarie şi până acum situaţia tancurilor cocoţate pe postamente nu s-a schimbat deloc. Nici unul dintre factorii politici şi administrativi citaţi mai sus nu s-au autosesizat în chestiune şi o trec uşor cu vederea.

Slăbiciunea premierului Filat şi a interimarului Ghimpu pentru tancuri este de notorietate. Filat, care şi-a satisfăcut serviciul militar în termen în trupele sovietice de grăniceri din subordinea fostului KGB, nu s-a abţinut să urce, cu ocazia ultimei campanii de recrutare, într-o tanchetă sovietică, pe care un post de televiziune s-a şi grăbit să ne-o prezinte ca fiind ditamai tancul! Nici chiar maiorul Filat nu a făcut deosebirea dintre o blindată şi un tanc, dându-se mare şi tare, bucurând opinia publică din ţară cu o perlă a gândirii sale, spunând literalmente: „În tanc îi ca în tanc!” şi zâmbind satisfăcut într-un dinte. Trebuie să precizăm că dacă Republica Moldova este foarte bogată în tancuri-monument, Armata noastră Naţională nu are în dotare absolut nici un tanc. Observăm însă, mai nou, că, la 23 august, premierul nostru tanchist cu chica deasă, a depus, îndurerat şi pios de-ţi venea a plânge, flori la memorialul gloriei militare sovietice în cinstea „ostaşilor sovietici eliberatori” care au participat la operaţiunea Iaşi-Chişinău în 1944.

Nici interimarul Ghimpu nu s-a lăsat mai prejos în problema tancurilor. După ce şi-a concretizat unul dintre capriciile infantile în expresia de acum doi ani: „dacă vreau îmi cumpăr şi un Mercedes, şi un tanc!” expresie pe seama căreia presa a făcut băşcălie vreme de un an bun, interimarul a tras şi el filozofic, anul acesta, cum îi stă bine unui preşedinte şi intelectual de rasă, concluzia că „Tancul… este… (pauză lungă) …tanc!”. Şi cum pe lângă problema tancurilor şi tunurilor-monument o mai avem şi pe cea a avioanelor militare sovietice aterizate de câteva decenii pe postamente ţâşnind din solul moldav, este bine să amintim în context că interimarul nostru rafinat şi subtil, după ce a urcat în cabina unei aeronave MIG, a ţinut cu tot dinadinsul să scoată la lumină, din adâncul neuronilor săi prezidenţiali, un răspuns destul de înaripat, într-atât de înaripat încât a zburat departe, acoperind orizontul larg al câtorva milenii bune de istorie şi mai multe straturi de cultură amestecată cu agricultură: „Cum să vă spun cum e în avion? Cum a-i intra într-o colibă, care, cum e la noi, ca în perioada dacilor, multe butoane, usturoi, ceapă, porumb aninat”! Clar? Clar!

Probabil că această febleţe prezidenţială şi ministerială a lui Ghimpu şi Filat pentru tancurile sovietice (căci moldoveneşti nu au existat niciodată!), dar şi pentru avioanele militare, vine să explice de ce aceşti doi granguri ai vremii aşezaţi în trei fotolii, după ce au făcut pe bravii anticomunişti şi revoluţionari la 7 aprilie, nu dau nici cel mai mic semn că ar vrea să dea jos de pe postamente tancurile şi tunurile de la Brejnev moştenire. Nimeni nu-i împiedică să o facă, de altfel. Depinde exclusiv de ei dacă Republica Moldova va rămâne sau nu şi pe mai departe o adevărată ţară a tancurilor, tunurilor şi avioanelor sovietice, menite să glorifice „faptele vitejeşti” ale „soldatului sovietic eliberator”. Este, dacă vreţi (vorba parazitară a premierului tancofil), un examen de europenitate şi patriotism.

Pentru a încheia pe o notă ceva mai sobră, se cuvine să amintim că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei le-a cerut statelor membre ale organizaţiei, deci şi Republicii Moldova, să sustragă din uz şi din circulaţie toate materialele de propagandă vizuală cu caracter ideologic comunist, fiind vizate şi monumentele, inclusiv cele cu caracter militar. Este vorba de Rezoluţiile APCE nr. 1096 (1996) şi nr. 1481 (2006).

Observăm însă că Guvernul premierului grănicer, care, în faţa camerelor de luat vederi, se joacă de-a tanchistul, la încheierea primului an al ministeriatului său, nici nu s-a gândit să adopte o Hotărâre privind punerea în practică a acestor rezoluţii ale APCE. Nici interimarul nostru „de la avioane”, grabnic semnător de decrete, nu şi-a dat silinţa până acum să-şi pună autograful pe vreun decret de implementare a celor două documente internaţionale privind demolarea moştenirii regimurilor totalitare comuniste din Europa. Şi nici „revoluţionarii” noştri nu mai au parcă strop de chef să se plângă forului de la Strasbourg că practicile regimului sovietic în materie de propagandă vizuală îşi au o neclintită continuitate sub guvernarea unei coaliţii pestriţe intitulate orgolios „pentru integrare europeană”. Cum dai, cum nu dai, dar e greu să te integrezi în Europa cu… tancul.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: