Prima pagină > Uncategorized > Referendumul şi Calea a Treia, între liberali şi comunişti

Referendumul şi Calea a Treia, între liberali şi comunişti

Cele două valenţe ale referendumului din 5 septembrie: afirmarea electorală a Căii a Treia şi reconfirmarea republicii parlamentare

Electoratul moldovean nu-şi doreşte un regim prezidenţial, aceasta este prima concluzie a rezultatelor referendumului de duminică, 5 septembrie 2010. Oamenii îşi doresc un regim parlamentar în Republica Moldova. Se poate crea impresia că cei care au organizat sondaje de opinie, susţinând că 50 sau 70 la sută dintre concetăţenii noştri vor revenirea la republica prezidenţială au minţit neruşinat, au măsluit rezultatele sondajelor în interesul guvernanţilor.

A doua concluzie, nu mai puţin importantă, a plebiscitului de duminică este că alianţa de guvernământ cu cele patru componente ale ei, PLDM, PL, PD, AMN, nu mai reprezintă electoratul moldovenesc. Neparticiparea la referendum este un vot de blam dat de alegători lui Filat, Ghimpu, Lupu şi Urechean, întregii guvernări liberale. Deşi au pus în funcţiune toată maşinăria propagandistică de stat, deşi au aruncat în vânt zeci de milioane de euro, deşi au utilizat în mod nedemocratic şi abuziv instituţiile mass-media de stat şi private, deşi au recurs la tot felul de abuzuri şi tertipuri legislative, la tot felul de infracţiuni politice, oricum electoratul nu s-a lăsat prostit de guvernanţii liberali, care, doar pentru a se menţine la putere, au încercat să împingă Republica Moldova într-o nouă aventură politică cu urmări imprevizibile. Electoratul a optat pentru republica parlamentară şi împotriva guvernării liberale care a demonstrat că este una nedemocratică, autoritară, abuzivă şi coruptă.

Guvernanţii liberali – în cădere liberă

Să facem puţină matematică. La referendumul de duminică a participat (conform datelor preliminare, care însă nu au cum să difere în mod esenţial de cele definitive) aproximativ 780 000 de cetăţeni. Dintre aceştia, doar 686 de mii s-au pronunţat în favoarea iniţiativei liberalilor de a amenda Constituţiei. Deci, acesta este astăzi electoratul lui Filat, Lupu, Ghimpu şi Urechean. În timp ce la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 pentru componentele actualei alianţe de guvernământ au votat aproximativ 808 000 de alegători. Deci, electoratul lui Filat, Lupu, Ghimpu şi Urechean este în scădere cu 122 de mii de alegători. Dacă ţinem cont că aproximativ 14 000 de voturi sunt necesare pentru acumularea unui procent în cadrul alegerilor parlamentare, atunci putem face următoarea constatare: dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, atunci partidele alianţei de guvernământ ar lua cu vreo 8 mandate mai puţin şi s-ar pomeni în opoziţie. S-ar putea ca perspectivele lor de a constitui o nouă coaliţie democrat-liberală să fie şi mai sumbre dacă ţinem cont de faptul că partidul lui Urechean, după toate probabilităţile, nu va mai accede în Parlament, acumulând mai puţin de 4 la sută.

Comuniştii se îmbată cu apă de ploaie

Înfrângerea zdrobitoare a guvernanţilor liberali în cadrul acestui referendum nu semnifică sub nici o formă victoria opoziţiei comuniste. Liderii comunişti se iluzionează gratuit crezând că cele 70 la sută din electorat care nu au participat la referendum constituie votanţii lor. Cea mai mare parte dintre cei care nu s-au prezentat la urne au făcut-o nu pentru că îi iubesc pe comunişti, ci pentru că îi detestă pe liberali, pe cei care au promis să guverneze mai bine decât comuniştii, dar care le-au preluat metodele şi practicile autoritare, abuzive şi infracţionale. La următoarele alegeri parlamentare anticipate, comuniştii vor acumula 20, cel mult 25 de procente din sufragii. Nu mai mult. Ei nu mai constituie o alternativă pentru guvernarea liberală, aşa cum aceasta a demonstrat într-o an că nu poate oferi societăţii nimic nou faţă de ceea ce i-au oferit comuniştii în 8 ani de guvernare roşie. Întrebaţi-i pe oamenii de rând, întrebaţi-i pe oamenii de afaceri, pe angajaţii din sectorul privat sau cel bugetar dacă în ultimul an de guvernare „liberală” şi „democratică” s-a schimbat măcar ceva în mai bine faţă de cei 8 ani de guvernare comunistă. Toţi vor răspunde că nimic nu s-a schimbat, că totul a rămas a fi, în cel mai bun caz, la fel de rău, la fel de prost ca şi pe timpul comuniştilor.

Prima afirmare electorală a opţiunii Calea a Treia

Acum toţi discută despre două categorii ale electoratului care au participat la referendum: cei aproximativ 29 la sută care s-au prezentat la urnele de vot şi cei peste 70 la sută de alegători care au boicotat referendumul. Unii se fac a nu observa că mai există o categorie de alegători care au participant la referendum dar au votat împotriva iniţiativei guvernanţilor de a alege şeful statului în cadrul alegerilor generale, optând pentru republica parlamentară. Şi numărul lor este unul impresionant: peste 12 procente dintre cei 30 la sută care au participat la referendum s-au pronunţat „împotrivă”, acestea constituind aproximativ 4 la sută din tot electoratul ţării (2,7 milioane) sau 7% din electorii care se prezintă la vot, dacă ar fi să socotim după rata de participare la ultimile alegeri parlamentare din 29 iulie 2009. Adică, 94 de mii de alegători au urmat îndemnul Partidului Populat Creştin Democrat, au manifestat activism politic şi s-a pronunţat împotriva instituirii sistemului prezidenţial autoritar de guvernare, dar şi împotriva boicotului la care au chemat comuniştii. Aceste patru procente de alegători constituie nucleul electoral al unui nou curent politic, care trebuie să devină unul dominant dacă societatea noastră nu mai vrea să fie guvernată şi de acum încolo fie de comunişti, fie de liberali, adică dacă doreşte să schimbe actuala stare de fapt care durează deja mai bine de 9 ani.

Ar fi nedrept să afirmăm că toţi cei 94 de mii de alegători care au participat la referendum şi au votat contra constituie electoratul creştin-democraţilor, tot aşa cum este evident că mulţi dintre membrii şi simpatizanţii PPCD, care votează constant cu această formaţiune, nu s-au mai ostenit să meargă duminică la vot, dat fiind faptul că oricum urmau să voteze împotrivă. Dar putem afirma cu certitudine că aceşti peste 90 de mii de alegători care au urmat apelul PPCD nu doresc să mai fie guvernanţi nici de liberali şi nici de comunişti. Astfel, referendumul din 5 aprilie are dubla calitate de a fi respins tentativa impunerii unui regim autoritar prezidenţial, dar şi de afirmare electorală a Căii a Treia.

SERGIU PRAPORŞCIC, FLUX

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: