Marasm sau apucături dictatoriale?

Mai ţineţi minte acţiunile de solidarizare cu presa, organizate de Partidul Liberal Democrat, de pe timpul când acesta era partid de opoziţie? Vladimir Filat era atunci cel mai înflăcărat susţinător al ziariştilor şi apărător al dreptului la libera expresie. Şi lucrurile au ţinut-o tot aşa, atâta timp cât presa l-a adulat şi l-a ţinut în braţe, tirajându-i vorbele înţelepte, de la prima până la ultima literă. Dar a început să dea semne de nervozitate şi a renunţat la cochetăria cu mass-media, deîndată ce aceasta nu i-a mai arătat dragoste necondiţionată.

Schimbarea s-a produs chiar mai devreme decât accederea sa la putere, încă în campania electorală pentru alegerile repetate din iulie 2029. Nemulţumit de faptul cum au reflectat unele instituţii media o conferinţă de presă a formaţiunii, şeful PLDM, Vladimir Filat, a ameninţat că va sesiza Procuratura şi se va adresa instanţelor de judecată pentru a fi sancţionaţi „reprezentanţii mass-mediei care, fiind manipulaţi, nu transmit veridic informaţia”. Actualul premier, cu mare trecere pe la instituţiile democratice europene, a mai spus atunci că unii jurnalişti sunt nişte „călăi”. Şi vă atragem atenţia că în iulie 2009 mai era departe până la declaraţia de pomină a lui Muruianu despre „cânii turbaţi”, care a generat campanii de presă. Ce-i drept, calificativele respective au fost adresate reprezentanţilor unor segmente diferite ale mass-mediei, însă cu aceleaşi sentimente de dragoste şi consideraţie.

Prea multă libertate strică

Odată cu gustul pentru putere, au crescut şi pretenţiile celor veniţi la guvernare pe valul luptei pentru democraţie faţă de presă. Iniţial degajaţi şi zâmbitori, aceştia au început să apară tot mai des crispaţi şi supăraţi în conferinţele de presă. Tot mai frecvente au devenit nemulţumirile faţă de întrebările adresate de ziarişti, tot mai des presa era învinuită de eşecurile guvernării: de scumpiri, de corupţie, de derapaje antidemocratice. Pe la diverse emisiuni televizate, liderii AIE nu mai arătau la fel de binevoitori şi fericiţi ca odinioară, ci şi-au făcut un bun obicei din a le dau peste mână şi peste gură moderatorilor, a-i învaţă ce întrebări să pună, ce teme să abordeze, cum să le fie apreciată activitatea. Memorabile au fost apariţiile postreferendum ale capilor partidelor din Alianţă pe la televiziunile din Chişinău, probabil şi ultimele în componenţă deplină, când cei patru au ajuns la concluzia înţeleaptă că presa nu s-a implicat suficient de activ în campania de promovare a referendumului şi, deci, ar trebui să-şi asume o parte din vina pentru eşuarea acestuia.

Mihai Ghimpu şi Serafim Urechean au fost cei mai expliciţi, declarând că vina pentru invalidarea rezultatelor referendumului o poartă în mare măsură televiziunea publică, pentru că nu i-a mediatizat suficient pe cei patru, dar şi presa în general.

Cel mai supărat a fost, însă, tot premierul Vladimir Filat care şi-a dat seama la un moment dat că ne-a dat prea multă libertate, faţă de cât putem duce şi, potrivit lui, „ne-am pierdut în această libertate deplină”. Premierul a ameninţat că va lua unele decizii vizavi de modul în care presa îşi exercită dreptul de a-l informa liber pe cetăţean şi a promis sancţiuni pentru cei care nu vor informa corect opinia publică, corect însemnând, de fapt, favorabil guvernanţilor. Ulterior, premierul a precizat că atunci când s-a referit la anumite reglementări privind dreptul la libera exprimare, a avut în vedere postul de televiziune NIT, instituţie media care a criticat constant coaliţia aflată la guvernare. Aceste „reglementări” par să fie puse deja în aplicare, cu metode luate tot din arsenalul comuniştilor, şi încă a celor din perioada sovietică. Astfel, am văzut deja cum cetăţenii depun „cu sutele” cereri de acţionare în instanţă a postului de televiziune NIT şi a agenţiei „Omega”, pentru că nu i-au informat corect.

Regretele lui Ghimpu care a muncit degeaba

Pe de altă parte, preşedintele interimar, Mihai Ghimpu pare să fie mai puţin preocupat de dreptul la exprimare în general, şi mai mult de măsura şi felul în care este arătat el personal la televizor. Cât de rău ne-ar părea să spunem aceasta, interimarul nostru pare să fie bântuit de manii. Preocuparea obsesivă a lui Mihai Ghimpu de a fi prezent 24 de ore din 24 în relatările Televiziunii Naţionale, tânguielile că cei de la Moldova 1 nu-i reflectă, cu destulă perseverenţă, activitatea prezidenţială, dar şi suspiciunile că nu este arătat, în mod deliberat, suficient de frumos „pe sticlă”, pare să-i fi acaparat toate gândurile interimarului, ajuns într-o toamnă târzie şi irevocabilă.

Supărarea lui Ghimpu vine din conştientizarea faptului că a pierdut competiţia nedeclarată cu Filat în ceea ce priveşte exercitarea influenţei asupra postului naţional de televiziune. Învinuirile au fost reluate recent, când Mihai Ghimpu s-a plâns la un alt post de televiziune că jurnaliştii de la Compania Publică „ori sunt oamenii comuniştilor, ori se dau manipulaţi de către cineva din cei care sunt din Alianţă”. Interimarul a spus că are probe în acest sens…”prin ceea ce văd eu”. Preşedintele liberal este nemulţumit de „culoarea”, unghiul (aiurea, colţat) în care este prezentat. El a mai spus la Publica TV un lucru demn de toată atenţia. Cităm: „Mie-mi pare rău că eu am pledat şi am muncit pentru televiziune şi am lăsat să fie aleşi şi membrii Consiliului de observatori, şi conducerea”. „Contează cum mă prezintă pe mine”, a conchis în cele din urmă interimarul. În sinceritatea (eufemistic spus) lui dezarmantă, Ghimpu ne-a confirmat bănuielile, devenite aproape o certitudine, despre adevăratele intenţii de democratizare şi liberalizare ale celor care sunt şi se mai vor la putere. Până la urmă, ca şi fosta guvernare, aceştia sunt preocupaţi de interesul personal, de dorinţa de a exercita, în mod unilateral, o influenţă cât mai mare asupra structurilor statului, în propriul beneficiu. Şi, la o adică, Ghimpu putea să „nu lase” să fie aleşi membrii Consiliului şi conducerea TVM. Şi Filat putea să nu lase. Şi uite că nişte lucruri fireşti şi inerente oricărui stat democratic ne sunt prezentate drept daruri nemeritate care ne-au picat în cap exclusiv din bunăvoinţa unora care şi-au arogat titlul de democraţi şi proeuropeni. Iar toate derapajele antidemocratice şi ajustările legislative abuzive, dictate de interesele de moment ale celor patru şi menite să le asigure succesul electoral, sunt făcute, tot de dragul nostru, pentru că, păzea! ar putea reveni comuniştii la putere.

Jocul tembelilor virtuali şi grijile guvernării responsabile

Guvernanţii au în repertoriu câteva piese de rezistenţă pe care ni le repetă până la paroxism. Sperietoarea principală este: dacă ne criticaţi pe noi, vor reveni comuniştii la putere, fără a ne convinge, însă, că ei ar fi o opţiune mai bună. Justificarea principală este: comuniştii au procedat la fel sau şi mai rău. Atunci ne întrebăm, care este deosebirea între fosta şi actuala guvernare, dacă metodele sunt aceleaşi?

Însă tot cinismul şi aroganţa, dar şi desconsiderarea cu care suntem trataţi s-a văzut recent în intervenţia mai mult decât impertinentă a fruntaşului PLDM, Iulian Fruntaşu, care i-a criticat pe tinerii care-şi permit să scrie pe blogurile lor altceva decât osanale la adresa strălucitei noastre conduceri, apreciind activitatea acestora drept una extrem de nocivă pentru „situaţia noastră”. Iar situaţia noastră specifică este de aşa natură, încât ar trebui să le trecem cu vederea politicienilor de la putere toate mârlăniile, îngâmfarea, făţărnicia, minciuna, pentru că, fatalitate, nu avem nimic mai bun decât Filat (ceilalţi trei contează mai puţin). În încheiere, vicepreşedintele PLDM îi avertizează pe bloggeri şi bloggeriţe că jocul de-a tembelismul ar putea avea consecinţe grave asupra lor, pentru că, sub o altă guvernare, li s-ar putea lua piuitul. Dar, deocamdată, sugestia cu „ciocul mic” vine tocmai din partea celor cu vederi mai proeuropene. Şi dacă aceste lucruri se spun acum, când guvernarea AIE este marcată oarecum de provizorat, cum va fi tratată mass-media într-o eventuală „reeditare” a coaliţiei după alegerile din28 noiembrie?

Avertisment către „fundurile inteligente”

Ultima avertizare din partea bloggerului conştient şi conştiincios, Iulian Fruntaşu, este pe cât de insolentă, pe atât de simptomatică: „După câştigarea alegerilor de partidele democratice, veţi avea, scumpii mei smartasses (care, în traducere literară din engleză înseamnă „funduri inteligente” – nota noastră), suficient spaţiu pentru a vă manifesta calităţile intelectuale incontestabile, dar până atunci puţină înţelepciune nu strică, dimpotrivă, este necesară pentru a crea o masă critică, astfel încât cei indecişi, în special în mediul tinerilor, să iasă la vot şi să voteze partidele democratice”. Tradus în limbaj normal şi fără echivocuri, cele de mai sus ar însemna următoarele: Veţi face pe deştepţii după alegeri, când noi vom fi iarăşi la putere şi ne va durea în cot de ceea ce scrieţi, cum ne criticaţi şi ce credeţi despre noi! Veţi avea dreptul să scrieţi ce doriţi, cât doriţi, pentru că noi ne vom vedea de ale noastre până la următoarea campanie electorală.

Casa tu mi-ai „dimolat”/Noroc de domnul Filat…

Pe 16 noiembrie, un alt spectacol inedit desfăşurat la Guvern ne-a încântat auzul şi vederea. Premierul le-a înmânat unor sinistraţi actele de proprietate pentru casele procurate din banii statului. De ce au fost chemaţi aceştia la guvern? Păi altfel cum aveau să înţeleagă cine le este binefăcătorul şi cum era să se adune atâta mamă de presă. Şi oamenii au înţeles şi au compus un cântec despre Prutul cel rău care le-a demolat casele şi despre Filat cel bun care le-a dat case noi. Mare noroc şi cu Filat acesta! Dar cât de modest este, cât de tare s-a ruşinat şi ce frumos şi dulce şi-a aplecat el capul pe umărul unui ziarist care tocmai era în preajmă. Astfel că, după cum decurg lucrurile, „foarte curând” am putea ajunge la concluzia că toţi foştii conducători pe care i-a avut tânărul nostru stat până acum să fi fost întruchiparea modestiei şi decenţei, în comparaţie cu „domnul Filat, care case ne-a dat”.

Ioana FLOREA, FLUX

Publicitate