Prima pagină > Uncategorized > „Arbitrul eleganţei” către Filat: Incendiază şi ucide, privatizează şi fură, dar nu declama versuri

„Arbitrul eleganţei” către Filat: Incendiază şi ucide, privatizează şi fură, dar nu declama versuri

 

 

Luni, 14 februarie, clasa politică moldovenească s-a întrecut nu doar în a face declaraţii de dragoste, dar şi în a-şi manifesta public şi agasant dragostea faţă de regretatul poet Grigore Vieru, Dumnezeu să-l odihnească în pace cu cei drepţi. Mai bine zis, folosindu-se de momentul că luni s-au împlinit 76 de ani din ziua naşterii poetului, două grupări politice au încercat să materializeze „ataşamentul lor sincer” sau faţă de poet, manifestat în faţa camerelor de luat vederi, în simpatii electorale.

După ce Filat l-a alungat din PLDM, Călin Vieru se lipeşte de PL

Una dintre aceste formaţiuni politice a fost Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu. În dimineaţa zilei, administraţia municipiului Chişinău, în frunte cu nepotul lui Ghimpu, primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, a depus, în mod oficial, flori la bustul poetului de pe Aleea Clasicilor.

De menţionat că de data aceasta membrii familiei poetului, soţia Raisa Vieru şi fiul Călin Vieru, au participat la manifestaţia organizată de liberali, deşi până de curând, cel puţin Călin Vieru, cinstea memoria tatălui său alături de echipa liberal-democraţilor, adică alături de Filat. Dar iată că după ce la ultimele alegeri parlamentare, Vladimir Filat l-a scos pe Călin Vieru din lista electorală, spunându-i că este „un mâncău”, acesta s-a lipit de partidul lui Ghimpu. S-ar putea ca în curând fostul deputat PLDM, Călin Vieru, să adere la Partidul Liberal, mai ales că el şi-a anunţat public intenţia de a-şi continua cariera politică.

Filat defineşte semnificaţiile lui Grigore Vieru

Premierul Filat, însă, chiar dacă „s-a descotorosit” de fiul poetului, nu a avut nici o reţinere în a mai ieşi o dată în public pentru a-i spune ţării întregi cât de mult îl iubeşte el pe regretatul tată al celui pe care el l-a dat afară din propriul partid, ca pe ultimul „mâncău”. Ajuns în preajma monumentului lui Grigore Vieru şi în faţa camerelor de luat vederi, Filat a ţinut un spici alambicat despre „semnificaţiile” operei şi vieţii poetului, vrând să-l întreacă chiar şi pe preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu. Iată ce a declarat Filat, făcând o mină de premier cu faţă umană: „Grigore Vieru … Este greu să-i definim sau să-i expunem prin cuvinte semnificaţia pe care o are, nu doar pentru mine, dar pentru noi toţi. S-a născut în ziua în care sărbătorim dragostea. Pe parcursul vieţii, a emanat numai dragoste faţă de mamă, faţă de ţară, faţă de limbă, faţă de oameni, în general. Şi după plecarea lui în lumea celor drepţi, prin ceea ce a creat el, în continuare emană dragoste. De aceea, este mult mai mult decât un poet, este mult mai mult decât ceva căruia putem să-i dăm aprecieri, pur şi simplu”.

Filat a spus că Grigore Vieru a lăsat o amprentă puternică în modul în care percepe el lucrurile. Şi, ca să impresioneze cu adevărat publicul, dar şi pentru că a fost solicitat de jurnalişti, Vladimir Filat s-a apucat să declame din opera lui Vieru, ca o veritabilă vedetă de teatru sau de cinema. Tare frumos a mai declamat premierul! Plânge Hollywoodul după un actor atât de înzestrat! Vai, ce talent actoricesc se pierde, putrezeşte în fotoliul de prim-ministru! Dacă nu ar avea de salvat ţara de comunism şi, mai nou, de sărăcie, premierul s-ar deda artei teatrale şi ar face o carieră strălucită în acest domeniu. Ar aduna bani mulţi, cu lopata, cu sacul. Ce-ar mai conta veniturile obţinute din tot felul de activităţi prozaice ca gestionarea banului public, eliberarea licenţelor, nişte business? Nu, Filat-actorul ar deveni mai celebru şi mai bogat decât Arnold Schwarzenegger.

Filat, Apollo întruchipat

Deci, premierul a recitat, satisfăcut, poezia „Iese tata la balcon”, menţionând că aceasta „este o poezie simplă şi, în acelaşi timp, profund umană”. Iată cum a declamat-o Filat:

„Iese tata la balcon
Şi mă strigă „Băi, Ion!”
Dacă n-aş fi făcut nimică,
Mă strigă ”Băi, Ionică!””.

Premierul n-are ţinere de minte

Este evident că premierul nu prea are ţinere de minte pentru că varianta corectă şi integrală a aceste poezii este următoarea:

”Iese tata la balcon
Şi mă strigă: „Măi, Ion!”
Cred că am făcut ceva,
Dacă m-a strigat aşa…
Dacă nu făceam nimică,
Mă striga: „Mai, Ionică!”.

Deci, Filat a trunchiat poezia celui care a lăsat o amprentă puternică în modul în care percepe premierul lucrurile, eliminând două versuri. În plus, a schimbat apelativul popular „măi” cu argoticul suburban „băi”, altfel spus a adaptat niţel poezia lui Vieru la limbajul care îi este mai familiar premierului, unul, totuşi, atât de periferic.

Totodată trebuie să constatăm cu regret că marele nostru critic literar şi premier are o percepţie infantilă a fenomenului poetic. Filat nu a înţeles că Grigore Vierul a scris acest text pentru copiii preşcolari, că, de fapt, nu e o poezie, ci un text ritmat pe care poetul l-a scris pentru copiii care încep să recite poezii sau învaţă să citească. Unui copil de 3-4 ani îi stă bine să recite în faţa camerelor de luat vederi poezia „Iese tata la balcon”, dar nu şi unui matur, nu şi unui cogeamite premier ca Vladimir Filat. Opera lui Grigore Vieru este atât de mare, atât de diversă, încât conţine nu una, ci sute de poezii pe care premierul unei ţări ar putea să le recite dacă, bineînţeles, are şi talentul necesar pentru asta. Premierul nostru însă, din toată opera lui Vieru, nu a găsit nimic mai potrivit decât o poezie scrisă pentru picii de la grădiniţă, care încă nu cunosc toate literele alfabetului.

E comic, dar, mai ales, trist. Manifestarea infantilă a premierului ca declamator şi critic literar îmi aminteşte de celebrul roman al polonezului Henryk Sienkiewicz „Quo Vadis?”. Romanul, care i-a adus autorului Premiul Nobil în 1905, evocă persecuţiile sălbatice la care au fost supuşi creştinii din Roma antică în perioada împăratului Nero. În romanul lui Sienkiewicz, Nero este o fire despotică, criminală şi rudimentară, care însă avea iluzia că ar fi un mare artist. Un alt personaj al romanului este esteticianul Petronius, unul dintre favoriţii împăratului Nero, care este supranumit Arbitrul Eleganţei (în latină – Elegantiae Arbiter) pentru gustul său rafinat şi capacităţile sale de a distinge, de a aprecia frumosul atât în artă, cât şi în viaţa de zi cu zi. Dar iată că Petronius, în pofida faptului că îl linguşea pe cezar, intră în dizgraţiile acestuia, dat fiind că l-a criticat pe împărat pentru că acesta a incendiat Roma şi i-a făcut responsabili de crima comisă de el pe creştini. Petronius este nevoit să se sinucidă pentru a scăpa de represiunile din partea împăratului, dar înainte de asta îi trimite un ultim mesaj fostului său prieten.

Arbitrul Eleganţei către Nero

Iată scrisoarea trimisă împăratului Nero de Petronius, din romanul lui Henryk Sienkiewicz:

„Oh, să nu-ţi închipui că m-ai scârbit asasinându-ţi mama, soţia şi fratele, incendiind Roma şi trimiţând în Ereb pe toţi oamenii cinstiţi din împărăţia ta. Nu, drag strănepot al lui Cronus. Moartea-i un lucru omenesc, dar din partea ta nu ne puteam aştepta la o altă comportare.

Dar să-mi chinuiesc urechile ani la rând ascultând cântecul tău, să văd picioarele tale subţiri, domiţiene, frământându-se într-un dans pirrheic, să te ascult cântând la instrumente şi declamându-ţi poemele, o, biet poet de mahala!, iată ce mi-a slăbit puterile, trezind în mine dorinţa morţii.

Roma îşi astupă urechile când te aude, lumea râde, iar eu nu vreau să roşesc de ruşinea ta. Nu pot. Urletul Cerberului (câinele iadului în mitologia antică – n.n.), dragul meu, deşi nu se deosebeşte de cântecul tău, va fi mai puţin supărător pentru mine, căci lui nu i-am fost niciodată prieten şi pentru vocea lui nu-s obligat să mă ruşinez.

Fii sănătos, dar nu cânta, ucide, dar nu scrie versuri, otrăveşte, dar nu dansa, incendiază, dar nu cânta din citeră, asta îţi urează şi acest ultim sfat prietenesc ţi-l trimite Arbiter Elegantiae”.

Arbitrul Eleganţei către Filat

Vedem că există o mare asemănarea între „capacităţile artistice” ale lui Filat şi cele ale lui Nero. De aceea, vă propun următorul exerciţiu: să ne imaginăm că Filat ar avea şi el un Arbitru al eleganţei al lui, aşa cum are Nero în romanul lui Sienkiewicz. Haideţi să vedem împreună cam ce ar conţine ultima scrisoare, adresată de Arbitrul Eleganţei, înainte de moarte, premierului său Filat.

„Oh, să nu-ţi închipui că m-ai scârbit incendiind la 7 aprilie 2009 palatele Parlamentului şi Preşedinţiei, că în cadrul evenimentelor pe care le-ai organizat în scopul vădit al răsturnării puterii de stat au murit oameni, iar alţii au fost schilodiţi. Să nu-ţi închipui că m-ai scârbit majorând preţurile, lăsându-i pe oamenii ţării tale să moară de frig, de boli şi de foame sau să plece cu sutele de mii în ţări străine după o bucată amară de pâine, în timp ce tu încropeşti averi de miliarde făcând contrabandă cu ţigări peste Prut. Nu, drag strănepot al jupânilor de Lăpuşna. Moartea şi cinismul sunt lucruri omeneşti, dar din partea ta nu ne puteam aştepta la o altă comportare.

Dar să-mi chinuiesc urechile în continuare, ascultând cum declami versuri în public, în faţa a zeci de camere de luat vederi, cum defineşti prin cuvinte semnificaţiile operei maestrului Vieru, dar mai ales a marelui Eminescu, o, biet critic literar de mahala!, iată ce mi-a slăbit puterile, trezind în mine dorinţa morţii.

Chişinăul (şi Bucureştiul) îşi astupă urechile când te aude, lumea râde, iar eu nu vreau să roşesc de ruşinea ta. Nu pot.

Propaganda roşie a comuniştilor, dragul meu, deşi nu se deosebeşte de demagogia ta verde şi făţarnică, este mai puţin supărătoare pentru mine, căci comuniştii nu pretind că ar îmbrăţişa o doctrină politică de esenţă creştin-democrată şi populară.

Incendiază şi ucide, privatizează şi fură, dar nu declama versuri, fă contrabandă cu ţigări, dar nu comenta operele poetice, asta îţi urează şi acest ultim sfat prietenesc ţi-l trimite Arbitrul eleganţei”.

Aşa i-ar scrie Arbitrul eleganţei lui Filat. Nu sunt convins însă că Filat ar ţine cont de el, căci Filat, asemenea lui Nero, are impresia că este un mare artist. Aşa că, deocamdată, vom fi nevoiţi să mai suportăm scamatoriile teatrale ale farmazonului din Palatul Guvernului.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: