Prima pagină > Uncategorized > Orizonturi în roşu şi verde pentru Moldova?

Orizonturi în roşu şi verde pentru Moldova?

Frunză verde de harbuzMultă lume glumea anul trecut, comparând PLDM-ul cu harbuzul, zis prin alte locuri şi pepene verde sau lubeniţă. E vorba de acea plantă cruciferă din familia curcubitaceelor târâtoare, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu, dulce şi foarte zemos, plantă care pre limba strămoşilor noştri latini se numea Citrullus vulgaris.

Şăgacii din presă sau internauţii cu haz spuneau că partidul premierului Filat este verde de din afară şi roşu pe dinăuntru, exact ca fructul respectivei târâtoare. Comparaţia cu harbuzul venea atunci din faptul că 10 din 13 (da, da, 10 din 13!) administraţii raionale alese pe listele Partidului Comuniştilor au trecut subit, cu arme şi bagaje, în ograda PLDM. Sute şi sute de funcţionari publici locali au schimbat într-o singură zi carnetul roşu de membru al PCRM pe carnetul verde de membru al PLDM. Şi totul s-a întâmplat, fireşte, din îndemnul inimii. Numai gurile răuvoitoare pot ridica acum glas acuzator împotriva acestor soldaţi pilduitori ai democraţiei raionale moldoveneşti care, singuri şi nesiliţi de nimeni, au pus disciplinat şi europeneşte mâna pe bidinea şi s-au dat cu verde proaspăt demo-liberal peste roşul lor cel vechi şi comunist de câteva decenii. Alte guri, încă şi mai răuvoitoare, pornind de la cazul marii migraţii politice din cele 10 raioane ex-comuniste, acum peledemiste, pot spune, în maliţiozitatea lor invidioasă, că Partida Lichelelor Din Moldova îşi îngroaşă rândurile. Aşa sau altfel, este clar că familia demo-liberală s-a mărit pe seama familiei comuniste. ADN-ul roşu comunist a penetrat genele verzi peledemiste şi, astfel, încrucişarea şi înrudirea celor două specii politice s-a produs paşnic, prin consimţire reciprocă.

Odată acumulată cantitatea critică de element comunist sub coaja verde a PLDM, era şi timpul, şi cazul ca această cantitate, potrivit legilor dialecticii, să se transforme în calitate. O nouă calitate. Cea care să-i asigure partidului verde pe din afară şi roşu pe dinăuntru o disponibilitate de dialog şi cooperare cu partidul încuscrit, roşu şi pe din afară, şi pe dinăuntru.

Tot filatul cu tkaciukul lui

Aceleaşi guri rele, pe care noi, bineînţeles, nu le credem, spun că între PCRM şi PLDM există o legătură mai veche, încă dinainte ca Vladimir Filat să-l părăsească pe Diacov pentru a-şi forma propriul partid verde ca pelinul. Desprinderea actualului premier de bătrânul şi lunecosul Dumitru Diacov s-ar fi făcut, subit şi ca la comandă, la sugestia binevoitoare a prietenilor săi din PCRM. De aici gurile rele au şi scos vorba răutăcioasă „tot filatul cu tkaciukul lui”. Au venit apoi alţii şi au răstălmăcit această vorbă, printr-un procedeu numit metateză, şi au spus invers: tot tkaciukul cu filatul lui… Hmmm, interesantă ipoteză, chiar dacă noi nu-i dăm crezare.

Torpila verde şi torpila roşie

Pe când Filat, acest mare politician mare de stânga, era vicepreşedinte al PD, singurul partid moldovean membru în Internaţionala Socialistă şi în Partidul Socialist European, iar PLDM era făt-logofăt verde nenăscut, între eminenţa cenuşie a comuniştilor şi actualul premier într-adevăr a avut loc un dialog pe care unii l-ar putea califica drept „constructiv”. Dumitru Diacov, dacă vă mai amintiţi, a şi făcut declaraţii în acest sens, înţelegând că fostul partid de guvernământ i-a rezervat domnului Filat rolul de torpilă. Cuvântul „trădător” nu a întârziat atunci să răsune la tribuna Parlamentului. Şi iată că torpila verde a fost lansată, ambarcaţiunea lui Diacov s-a clătinat, s-a fisurat, a intrat la apă şi nu a mai trecut pragul Legislativului în aprilie 2009.

Abia după asta anumite minţi cu drag de politichia moldovenească au început a se gândi, în replică, la o altă torpilă, roşie de data aceasta şi orientată spre corabia politică, avându-l căpitan pe domnul Voronin, iar pe domnul Tkaciuk la timonă. Şi numele torpilei roşii a fost Marian Lupu. Acest episod nu este din altă poveste. Povestea e aceeaşi şi i-am putea spune: Povestea cu torpila verde şi torpila roşie. Important este să reţinem că torpila verde a fost lansată acum trei ani, fiind bine ghidată din tabăra roşie. Cu timpul, lumea va înţelege, de la mic la mare, mecanismul acestei operaţiuni. Ar mai fi de spus că, după jocul de-a torpilele verzi şi roşii, Lupu a mers la Diacov, iar Filat vedem că merge, pentru consultări şi tocmeli, la comunişti.

Consecvenţa verde: 1. Cu Voronin! 2. Fără Voronin! 3. Cu Voronin!

Vă mai amintiţi (desigur că vă amintiţi!) câtă monedă calpă a bătut propaganda verde pe seama votului condiţionat al PPCD din 4 aprilie 2005 pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului? Păi, atunci a votat şi Filat! Atunci încă nu se trezise anticomunistul din el. Şi dacă PPCD şi-a argumentat punctul de vedere, de altfel în consens cu cel al Occidentului, şi a pus cele 10 condiţii (dintre care doar 9 au fost îndeplinite, fiind complet neglijată cea de-a 10-a. privind reforma Procuraturii), falnicul Filat de votat a votat, dar şi de tăcut a tăcut mâlc. Pentru el riscul de imagine pe care şi-l asuma conştient PPCD era paravanul ideal în spatele căruia să poată ridica mâna neobservat pentru instalarea lui Vladimir Voronin în fotoliul de preşedinte. Cu PPCD sau fără, Filat totuna ar fi votat, căci la asta obligau epoleţii săi (evident, verzi) de soldat de grăniceri în trupele KGB. Şi aici nu venim cu insinuări, căci omul s-a lăudat recent că ţine acei epoleţi verzi, împreună cu uniforma kaki, la loc de cinste în casa sa. Parcă vedem că în dimineaţa zilei de 4 aprilie 2005, înainte de a pleca de acasă, actualul nostru premier şi-a deschis garderoba, a trecut uşor cu mâna peste uniforma kaki, şi-a mângâiat epoleţii verzi, oftând nostalgic şi spunându-şi în sinea sa: eh, dacă trebuie, trebuie! Şi, iată că a stat Filat aşa, pitulat în buruienele când verzi, când uscate ale patriei, până în 2008, când, după întâlnirile sale „constructive” cu timonierul PCRM, s-a sculat anticomunistul în fostul soldat de grăniceri KGB! Şi dăi atunci, exaltat până la ameţeală, duminică de duminică, cu lozinca aia care suna parca aşa: „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”

Visul (din motive cromatice nu putem spune de aur, dar de smarald verde vom spune) capului PLDM a devenit realitate. A ajuns omul premier în 2009! Premier o dată, premier a doua oară! Acum ce-i mai rămâne de făcut? Să se menţină în funcţie, iar, dacă se poate, să urce şi mai sus. Şi cum poţi realiza un asemenea plan? Ia nişte tatonări, ia nişte discuţii confidenţiale colea… Aşa a revenit Filat în ograda domnilor Voronin şi Tkaciuk. Partenerii săi de guvernare, Ghimpu şi Lupu, nu au ştiut nici cu spatele că premierul îi înşală cu opoziţia. I-a înşelat o dată, i-a înşelat de două, de trei, de patru ori, până s-a răsuflat treaba şi s-a dus vestea-n toată ţara. Ba chiar a ajuns şi în Europa.

Roşu împărat, Craiul de Verde şi „schimbarea de opinii”

Luat la bani mărunţi de jurnalişti, Filat nici nu a negat că se întâlneşte periodic cu liderul comuniştilor, Vladimir Voronin. „Noi nu ne-am întâlnit prin păduri”, a ţinut să se justifice Filat. El a început chiar să dea detalii, spunând că a stat la sfat cu Voronin, de mai multe ori, „la sediul PLDM, la Guvern şi o singură dată la sediul PCRM”, unde au vorbit şi au tot vorbit, ca doi vechi prieteni, „şi despre buget, şi despre relaţiile cu Federaţia Rusă, despre vizita mea la Bruxelles. A fost un schimb de opinii, dar poziţiile au rămas aceleaşi”. Că opiniile s-au schimbat, e clar. Dar că poziţiile au rămas aceleaşi, este interesant. Nu e nimic de făcut când omului îi plac anumite poziţii şi vrea ca ele să rămână aceleaşi!

Filat ne-a spus că s-a întâlnit cu Voronin sâmbătă, 4 februarie, iar Voronin ne-a spus că s-au întâlnit şi duminică, 5 februarie. Chiar dacă se văd aproape zilnic, cei doi preferă ca poziţiile să rămână aceleaşi. Fără a fi luat prin surprindere, veşnicul prezidenţiabil Lupu, tot el vechea torpilă roşie lansată de Diacov în replică la vechea torpilă verde lansată de comunişti, s-a dat vajnic cu părerea: „Sper că toate componentele alianţei sunt suficient de inteligente ca să înţeleagă care este scopul acestui joc al PCRM. Scopul este unul – de a-l face pe dracu în patru, numai să ajungă la putere”.

Vladimir Voronin a fost mai tranşant şi mai limpede în explicaţii. El a recunoscut că a discutat cu Filat despre alegerea şefului statului, precizând că Filat nu a încercat să-l convingă să-l susţină pe Marian Lupu în funcţia supremă în stat. Cei doi au vorbit despre un alt candidat, „neafiliat politic”. În scurt timp, am putea afla şi numele candidatului (sau al candidatei) comun(e) demo-liberal (e) şi comunist (e) dintr-o dată. Poziţia comună a celor doi, Voronin şi Filat, este că negocierile cu alte partide nu-şi au rostul, de vreme ce PCRM-ul roşu şi harbuzul verde-roşu al PLDM dispun împreună de 74 de mandate, cu mult peste majoritatea constituţională. Cu o asemenea majoritate alegi nu doar şeful statului, ci schimbi şi Constituţia, şi cursul politic al ţării. Într-un cuvânt, poţi face orice.

Europarlamentarii ştiu mai mult(e)…

Totuşi, ce mică este lumea! Confirmarea faptului că Filat se laudă deja cu planurile lui în verde şi roşu vine şi din afară. Ne-o dă europarlamentarul britanic Graham Watson în publicaţia „Peoples Republic of South Devon” din 12 februarie. Graham Watson este deputat în Parlamentul UE din 1994, fiind ales în circumscripţia Anglia de Sud-Vest şi Gibraltar. El a condus între 2001 şi 2009 Grupul Liberalilor şi Democraţilor din Parlamentul de la Bruxelles. Recent, acesta s-a întâlnit şi a discutat între patru ochi cu Filat. Ne interesează doar un pasaj din cele declarate de Graham Watson, şi anume: „miercuri m-am întâlnit cu prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, pentru a discuta progresele înregistrate în ceea ce priveşte apropierea ţării sale de UE. El a reformat coaliţia sa democratică numită „Alianţa pentru Integrare Europeană”, nu dispune însă de suficiente voturi pentru a instala un preşedinte. Mă tem că el este tentat să-i aducă pe comunişti la guvernare, fapt care nu ar fi înţeles la Bruxelles”. Aşadar, deputatul Graham Watson, după ce a discutat îndelung cu Filat, a înţeles foarte clar că acesta este gata să voteze împreună cu partidul lui Voronin şi Tkaciuk pentru un candidat comun la funcţia de şef al statului. Graham Watson a mai înţeles că Filat este optimist în această privinţă şi că pretextul pe care va marşa este dorinţa de a evita alegerile anticipate.

Că anticomunismul de carton al lui Filat s-a răzmuiat la primii stropi, este evident. Că Filat nu mai este privit de comunişti ca „Regele contrabandei” este la fel de clar. Comuniştii nu au încredere în Lupu. Dar nici Filat nu are. Comuniştii nu-l agreează pe Ghimpu. Dar nici Filat nu-l agreează. Comuniştii discută însă cu Filat şi Filat discută cu ei. În mod repetat, pe la spatele opiniei publice. E semn că orizonturile (geo)politice ale Republicii Moldova treptat-treptat se colorează din nou în roşu şi verde. Şi când stai să te gândeşti că anume roşul şi verdele erau colorile drapelului fostei RSS Moldoveneşti care mai flutură şi azi la Tiraspol…

Emil CONSTANTINIU, FLUX

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: