AJCD: Acţiunile ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, afectează prestigiul şi independenţa puterii judecătoreşti

POZIŢIA
Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi

În legătură cu declaraţia Ministrului Justiţiei dl Alexandru Tănase, făcută la 13 mai 2010, cu referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea sancţiunii disciplinare Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu

Ministrul Tănase susţine din nou, după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat univoc asupra neconstituţionalităţii hotărârii Parlamentului de demitere a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, că acesta ar fi fost demis legal, ceea ce reprezintă un atac deosebit de grav din partea unui demnitar reprezentând Guvernul asupra autorităţii Curţii Constituţionale, deciziile căreia sunt definitive şi urmează a fi executate din momentul pronunţării acestora, ele neputând fi nici măcar comentate.

Publicitate

Săracii demnitari cu maşini de lux

Ministerul Tehnologiilor Informaţionale a furnizat recent Centrului de Investigaţii Jurnalistice informaţia despre unităţile de transport pe care le au înregistrate demnitarii moldoveni, după ce a fost obligat de instanţa de judecată să facă publice aceste informaţii. Lista unităţilor de transport pe înregistrate în Registrul Transporturilor la MTI ne-a permis să verificăm cât de oneşti sunt aleşii poporului, dacă au inclus sau nu în declaraţia pe venit din 2009 sau cea depusă la CEC înaintea alegerilor parlamentare, toate unităţile de transport pe care le au în proprietate. Pe de altă parte, am încercat să facem un top al demnitarilor cu cele mai scumpe maşini. În cazul celor cu ani buni lucraţi în instituţiile de stat am încercat să vedem dacă veniturile agonisite sunt pe potriva procurării automobilelor pe care le au în proprietate. Sursele de informaţii pentru acest material au servit declaraţiile pe venit depuse de către actualii demnitari la Comisia Electorală Centrală înaintea alegerilor parlamentare din 2009, declaraţiile pe venit pentru anul 2009 şi informaţia de la MTI.

Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU!

Angajată şi subordonată politic, Mitropolia Chişinăului nu mai pridideşte de câteva luni încoace să se jure înfocat şi public cât de mult susţine „iniţiativa curajoasă” a fostului securist nr. 1, Valeriu Pasat, privind desfăşurarea unui referendum consultativ naţional în problema predării religiei în şcolile de stat. FLUX a mai scris despre acest subiect, arătând această ciudată la prima vedere inversare de roluri: în loc ca Pasat şi alţii să susţină Biserica într-o chestiune sau alta, Biserica îl susţine pe Pasat, aşternându-i-se la picioare şi punându-i la dispoziţie, pentru uz politic, toate structurile sale (eparhii, protopopiate, parohii) cu tot cu clerici şi credincioşi.

Urechean chemat în instanţă pentru a face lumină în relaţia sa cu KGB

MOTO: „Dacă deschidem dosarele Securităţii, vom rămâne fără intelectualitate” (Petru Lucinschi)

Vicepreşedintele Parlamentului, liderul AMN, Serafim Urechean, a fost citat pentru ziua de marţi, 4 aprilie, să se prezinte la Curtea de Apel pentru a declara public dacă a colaborat sau nu cu serviciile secrete ale fostei URSS, dar şi cu cele ale Republicii Moldova. Portalul publika.md anunţă că Serafim Urechean a refuzat să se prezinte în instanţă pentru a face lumină în relaţiile sale cu KGB-ul sovietic, Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova şi cu actualul Serviciul de Informaţii şi Securitate. De asemenea, nu s-a prezentat în faţa instanţei, deşi a fost citat, nici deputatul PCRM, Iurie Stoicov, fost preşedinte al Comisiei parlamentare pentru securitate.

17 teze despre 7 aprilie

Igor Dodon

17 teze despre 7 aprilie – anume în aşa formulă voi prezenta părerea mea personală despre evenimentele de acum un an. Am decis să fac această prezentare la solicitarea unor vizitatori ai blogului meu, care au insistat în repetate rânduri să mă expun în această privinţă. Am lăsat să se potolească puţin zgomotul ridicat de propaganda liberal-democrată, prilejuită aniversării evenimentului, am aşteptat până se mai calmează spiritele fierbinţi şi eroice ale liderilor din alianţa de guvernare şi iată că le răspund cititorilor abia acum.

Şi poate că nici nu m-aş fi lăsat convins de insistenţele voastre, stimaţi vizitatori ai blogului, dacă nu aş fi înţeles la un moment dat că 7 aprilie nu e doar o dramă umilitoare a trecutului recent, nu e doar o provocare a prezentului, dar e şi o posibilă stafie a viitorului.

VI. LAŞITATEA CA REGULĂ A SUPRAVIEŢUIRII IMPOSTORILOR ÎN POLITICĂ SAU CUM VLADIMIR FILAT ŞI-A TRĂDAT ADEPŢII

Iurie Roşca

Adevărul despre tragedia din 7 aprilie 2009

Revin la subiectul zilei de 7 aprilie 2009. Asta pentru că am intrat în posesia câtorva documente, necunoscute până acum opiniei publice, care se păstrează la primăria Chişinău şi care demonstrează în mod univoc faptul că Vladimir Filat este nu doar principalul responsabil de tragedia de acum un an, dar şi persoana care, după ce a instigat sistematic, de-a lungul întregii campanii electorale, adepţii săi, provocându-i să iasă în stradă şi să distrugă totul în calea lor, i-a trădat în cel mai cinic şi primitiv cu putinţă mod.
Aşadar, este vorba de câteva documente depuse de Partidul Liberal-Democrat din Moldova, al cărui preşedinte este actualul premier Vladimir Filat, la primărie acum un an.

Logica revoluţionară ca substitut al supremaţiei legii

• Post Scriptum la comentarille asupra tragicei zile de 7 aprilie 2009

• Mitul fondator al neobolşevicilor liberali în plină ofensivă

Prima aniversare a evenimentelor de acum un an a accentuat în mod flagrant preocuparea vârfurilor actualei puteri de a sacraliza tragedia de atunci prin repartizarea de roluri pentru forţele politice din Republica Moldova şi pentru participanţii la conflictul de proporţii din acea zi.

Aşadar, regimul liberal şi-a rezervat postura de erou colectiv, de făptuitor al justiţiei istorice, de mesia aducător de schimbare. În interpretarea lor, toţi demonstranţii reprezintă, după modelul cunoscut al interpretărilor de tip bolşevic, forţa motrice a istoriei, adică un fel de substitut al proletariatului, care croieşte „viitorul luminos” cu metode revoluţionare. Rolul negativ îi revine fostei guvernări comuniste, poliţiei în ansamblu, ca şi tuturor celor care nu sunt cu ei, cu actuala putere şi care – nu-i aşa?-, nefiind cu ei, sunt împotriva lor. Prin urmare, aceştia, inamicii Revoluţiei, trebuie nimiciţi, striviţi, stigmatizaţi şi băgaţi la puşcărie.  Ei nu recunosc dreptul altora de a exista în viaţa publică, de a-şi menţine dezacordul cu actuala putere fără a fi etichetaţi ca duşmani ai poporului şi ai „Revoluţiei din 7 aprilie”.

Urechean şi Pleşca, doi „săraci lipiţi pământului”

Potrivit legii, până pe data de 3 martie toţi demnitarii erau obligaţi să-şi facă publice averile. Însă, doar câţiva dintre ei şi le-au declarat, restul preferând să ascundă de ochii opiniei publice bunurile pe care le posedă. Dar nu asta este cel mai grav, ci faptul că unii dintre demnitari se declară săraci lipiţi pământului, deşi toată lumea cunoaşte că aceştia au deţinut ani buni şi mai deţin şi astăzi funcţii importante şi au ajuns a fi persoane foarte bogate.

Iată, de exemplu, ce a declarat prim-vicepreşedintele Parlamentului, liderul AMN, Serafim Urechean, la o întrebare a reporterului Radio Europa Liberă care a dorit să afle de ce acest înalt demnitar şi opulent personaj nu a respectat prevederile legale şi nu şi-a declarat averea: „Este o chestiune benevolă, dar eu nu am ce publica. Nu s-a schimbat nimic faţă de anul trecut. Ce să public? Că trăiesc la etajul 6 într-un apartament cu trei odăi, că venituri am doar din salariul de parlamentar? Ce trebuie să public?”.

Mult stimate domnule Serafim Urechean, chiar credeţi cu adevărat că cineva va lua în serios această declaraţie a dumneavoastră? Chiar credeţi că electoratul, poporul, o să înghită o asemenea minciună gogonată? Pe cine vreţi să minţiţi? Ieşiţi în stradă, domnule Urechean, şi întrebaţi lumea la întâmplare dacă este posibil ca o persoană care a fost timp de 8 ani primarul municipiului Chişinău, care şi-a pus semnătura pe sute, mii sau poate zeci de mii de aprobări privind alocarea, privatizarea, darea în arendă, în concesiune a terenurilor, a imobilelor, nu are nici un bun pe care să-l declare şi trăieşte doar din salariu? Mă îndoiesc că veţi găsi cel puţin o persoană care să vă creadă.

„Republica Palanca”, o provocare ordinară

Mare-i grădina Ta, Doamne! Tupeul ucrainean şi poftele unora de la Kiev nu mai au margini. O televiziune din Ucraina a lansat zilele acestea o şopârlă de presă: locuitorii satului Palanca ar dori desprinderea localităţii lor de Republica Moldova şi aderarea ei la Ucraina! Provocarea e mare şi deloc întâmplătoare. Ea are menirea de a testa starea de spirit din Palanca şi reacţia autorităţilor de la Chişinău. Nici presa proguvernamentală, nici reprezentanţii Guvernului, nici Ministerul Afacerilor Externe şi nici Ambasada Republicii Moldova la Kiev nu au avut vreo cât de mică reacţie. Nimeni nu a auzit, nu a văzut şi nu a înţeles nimic.

1,9 miliarde de euro sau adoptarea noii constituţii

Reprezentaţii Guvernului Republicii Moldova şi cei ai Uniunii Europene au semnat miercuri şa Bruxelles Programul de Asistenţă pentru Moldova pentru anii 2011-2013 în valoare de 1,9 miliarde de euro. Documentul a fost semnat de către premierul Vladimir Filat şi de comisarul Uniunii Europene pentru Extindere şi Politica de Vecinătate, Stefan Fule. Potrivit unui comunicat de presă al Guvernului de la Chişinău, acest document, care în 2011 va deschide calea finanţării Republicii Moldova de către Uniunea Europeană, a fost semnat ca urmare a lucrărilor Şedinţei Grupului Consultativ „Forumul „Parteneriat pentru Moldova”, co-prezidată şi găzduită de Comisia Europeană şi de Banca Mondială, la care au participat 32 de instituţii bilaterale şi 10 organizaţii multilaterale de dezvoltare.

Limba şi naţiunea „moldovenească” în Legea cu privire la guvern şi de 10 ori MD pe paginile autorităţilor publice centrale

În ultima jumătate de an FLUX a abordat în mod repetat chestiunea limbii române pe paginile oficiale ale administraţiei şi autorităţilor centrale de stat. Ca urmare a campaniei noastre de presă, unele autorităţi şi instituţii au acceptat într-un târziu înlocuirea pictogramei MD cu RO pe paginile lor de internet. Întrucât multe dintre instituţiile vizate de noi stăruie asupra formulei de LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ, refuzând cu obstinaţie denumirea corectă de LIMBA ROMÂNĂ, revenim la subiect şi le prezentăm cititorilor noştri situaţia la zi.

Calea sinuoasă spre o reformă constituţională în Republica Moldova. Cronologie, factologie, concluzii

La 5 iulie 2000 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege constituţională, prin care a revizuit o serie de norme din Legea supremă. Prin reforma respectivă, Republica Moldova a fost transformată în republică parlamentară. Modificările operate în Constituţie la acea dată nu au fost de natură să clarifice într-un mod satisfăcător rolul fiecărei instituţii politice. Distribuţia prerogativelor, sarcinilor şi competentelor nu s-a făcut în deplină concordanţă cu ideea de republică parlamentară. Neajunsurile sistemului constituţional moldovenesc au ieşit la suprafaţă în anii 2000 şi 2009. Aceste neajunsuri, precum s-a văzut, se manifestă în momentele când majoritatea şi opoziţia din Parlament nu au capacitatea de a colabora în vederea atingerii unui compromis rezonabil la etapa alegerii de către Parlament a şefului statului. Criza în care s-a pomenit Parlamentul moldovenesc după cele două scrutine parlamentare a provocat discuţii şi căutări de soluţii pentru depăşirea actualei stări de blocaj. Principala cauză, care a determinat incapaitatea legislativului de a aleg şeful statului, rezidă în norma constituţională atipică pentru o republică parlamementară, potrivit căreia şeful statului poate fi ales doar cu cel puţin3/5 din numărul total al mandatelor de deputat, adică cu nu mai puţin de 61 de voturi din numărul total de 101 deputaţi. La fel de atipică şi contraproductivă apare şi prevederea care stabileşte dizolvarea Parlamentului în cazul consumării celor două tentative de alegere a Preşedintelui republicii de către Parlament.

Kakaia Constituţia?

“Dizolvarea Parlamentului este în detrimentul stabilităţii, dar dacă acesta nu reuşeşte să aleagă un preşedinte, legislativul trebuie să fie dizolvat”.
(Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei, 12 martie 2010)

Comisia de la Veneţia a recomandat?

Şi iarăşi despre Constituţie. Comisia de la Veneţia a pus punctul pe „i” şi a interpretat pe înţelesul TUTUROR dispoziţiile art. 78 alin. (5) din Constituţia Republicii Moldova. Mulţi analişti s-au şi grăbit să dezbată poziţia Comisiei, afirmând că este vorba doar de o „recomandare”. Nimic mai fals. Nu poţi să recomanzi ceva ce scrie deja în Constituţie. De exemplu, dacă un document al Comisiei de la Veneţia statuează că potrivit art. 14 din Constituţie, Capitala Republicii Moldova este municipiul Chişinău, putem sa venim a doua zi şi să afirmam cu voce tare că aceasta este o „recomandare” ? Ar fi absurd.

România liberă: Cine sunt miliardarii din spatele relatiei Romania-Moldova?

Fostul premier Ion Sturza, omul lui Dinu Patriciu

Un alt personaj-cheie in economia Republicii Moldova este fostul premier Ion Sturza. Descendent al unei familii care a dat Moldovei mai multi domnitori, Ion Sturza a facut o avere impresionanta ca urmare a relatiilor pe care le-a cultivat in spatiul fostei URSS. Omul de afaceri a pastrat puternice conexiuni in mediul politic de azi de la Chisinau. El a fost asociat cu magnatul roman Dinu Patriciu in holdingul Rompetrol, unde a detinut functia de vicepresedinte.

În Republica Moldova se instaurează un nou tip de dictatură

Teoretic, jurnaliştii selectează evenimentele în funcţie de importanţa fiecărui subiect. Să fie chiar aşa? Să vedem ce subiecte „importante” au fost prezentate publicului zilele acestea: „Două fete au dansat pe mormântul bunicii”, „Mihai Ghimpu şi-a uitat mobilul la hotel”, „Documente secrete ale lui Voronin”, „Cruci mistice la Drochia” etc.

Patru falsuri şi patru adevăruri despre problema teritoriului de la Palanca

FALS: Moldova are de câştigat din cedarea terenului de la Palanca, în schimb primind acces la Dunăre prin Giurgiuleşti

ADEVĂRAT: La Giurgiuleşti Moldova nu a primit nimic de la ucraineni, deoarece moşia satului avea întotdeauna acces la Dunăre în lungime de 2000 de metri. În anii ‘90 grănicerii ucraineni au ocupat abuziv pământurile satului. Ceea ce „au cedat” ucrainenii în schimbul satului Palanca, este teritoriul Moldovei.

Guvernul Filat nu suflă o vorbă despre cazul de contrabandă cu ţigări de la Albiţa-Leuşeni

La 5 martie 2010, poliţiştii români din Punctul de Trecere a Frontierei „Albiţa” şi lucrătorii vamali din Biroul Vamal „Albiţa” au descoperit într-un autocamion ce venea din Republica Moldova 694 370 de pachete de ţigări („Doina“, „Plugarul“ şi „MT“), având o valoare în vamă de 1 488 185 de lei (380 000 de euro), preţul de piaţă al acestora fiind de 800 de mii euro. Potrivit autorităţilor vamale române, captură de ţigări de la Albiţa este cea mai mare din acest an şi, foarte probabil, din ultimii 10 ani în acest punct vamal.

TEHNICA LOVITURII DE STAT: de la Vladimir LENIN la Vladimir FILAT

Un an de la tragicele evenimente din 7 aprilie 2009

Iurie Roşca, preşedinte PPCD

În curând se va împlini un an de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Adică e tocmai timpul bilanţurilor. Să recapitulăm filmul evenimentelor. Mai întâi au fost alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Opozanţii radicali, în frunte cu V. Filat şi gruparea lui, au anticipat rezultatul electoral din 5 aprilie cu o vastă operaţiune propagandistică, menită să pregătească opinia publică internă şi instituţiile internaţionale, operaţiune a cărei esenţă se reducea la următoarea teză: comuniştii pregătesc fraudarea alegerilor. Altfel zis, campania respectivă avea o ţintă precisă: dacă rezultatul alegerilor nu va fi unul satisfăcător pentru Filat şi aliaţii săi, aceştia le vor contesta, vor declara că s-au comis fraude de proporţii, care ar fi distorsionat rezultatul final, şi vor ieşi în stradă ca să ceară alegeri repetate. Iar dacă aceştia ies învingători, lozinca despre fraudare este dată uitării. Anume aşa s-a şi întâmplat. Alegerile din 5 aprilie au fost contestate de opoziţia radicală, iar cele repetate, din 29 iulie, care i-au adus un rezultat ce depăşea pe cel al guvernanţilor, nu au mai fost contestate de aceea;i opoziţie în faţa aceleiaşi guvernări. De fapt, nici alegerile locale din 2007, în urma cărora partidele de opoziţie au obţinut rezultate bune, nu au fost contestate. Aşadar, logica respectivă este foarte simplă: dacă „ai noştri câştigă” – totul e ok, dacă pierd – zicem că ni s-a furat victoria.

Procuratura ca bâtă politică în mâinile pseudodemocraţilor

Protestatarii paşnici din 2002 sunt persecutaţi de protestatarii violenţi din 2009

Iurie Roşca şi Sergiu Praporşcic în studioul FLUX TV

Liderul creştin-democrat Iurie Roşca este din nou anchetat de Procuratură pentru protestele anticomuniste din 2002. Amintim că pe 16 februarie 2010 Iurie Roşca a fost citat la Procuratură, unde i s-a adus la cunoştinţă că împotriva lui au fost repuse pe rol două dosare penale. În primul dosar, Iurie Roşca este acuzat că în timpul unui concert în aer liber organizat de PPCD ar fi maltratat un poliţist. Acest dosar a fost fabricat în 2002 de comunişti şi apoi suspendat tot de ei la insistenţele Consiliului Europei. Iată însă că, la o distanţă de aproape opt ani, dosarul a fost repus pe rol, dar nu de comunişti, ci de guvernarea democrat-liberală, care a acces anul trecut la putere în urma a două scrutine electorale, dar şi ca rezultat al confruntărilor stradale violente cu „regimul dictatorial comunist al lui Vladimir Voronin”. Este un paradox. Cei care anul trecut manifestau zgomotos şi violent împotriva „dictaturii comuniste”, astăzi, ajunşi la putere, îi persecută pe demonstraţii anticomunişti din 2002, care protestau împotriva aceluiaşi regim, cu singura diferenţă că acum opt ani opoziţia creştin-democrată nu a recurs la violenţe, a protestat paşnic, spre deosebire de opoziţia liberală, care a provocat ciocnirile între poliţie şi protestatari, care, la rândul lor, s-au soldat cu sute de răniţi în rândurile apărătorilor ordinei publice (mai puţin în rândurile demonstranţilor), dar şi cu incendierea şi devastarea edificiilor Parlamentului şi a Preşedinţiei.

Iurie Rosca si PPCD vor continua sa dea lectii de istorie

„Nu mor caii cind vor ciinii”!

Incepe sa le expire timpul celor care credeau ca il vor inmorminta politic pe Iurie Rosca si PPCD. Trecerea temporara pe linie moarta a partidului condus de Rosca a fost bine planuita, s-au facut investitii serioase si au fost aplicate cele mai diabolice tehnologii de compromitere a PPCD.

Comuniştii de azi despre comuniştii de ieri sau Mark Tkaciuk versus Comisia Cojocaru

Mark Tkaciuk

Aşa cum era de aşteptat, reacţiile adverse faţă de Comisia Cojocaru, pentru alte motive decât cele de fond, nu au întârziat să apară. Primul care a ieşit în scenă este o persoană cu vederi comuniste, unul dintre liderii Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Mark Tkaciuk.

Acesta i-a acordat un amplu interviu unui canal de televiziune din Chişinău, concentrându-şi reproşurile şi ironia asupra unor membri ai Comisiei pentru studierea şi aprecierea crimelor regimului totalitar comunist din Republica Moldova.

Leul comun sau despre o posibilă uniune monetară moldo-română

Vlad Cubreacov

Ateptând cu mult interes şi speranţă vizita preşedintelui Băsescu dincoace de Prut, un vechi prieten m-a întrebat săptămâna trecută ce cred despre posibilitatea ca Republica Moldova să adopte leul românesc ca monedă naţională, semnând cu Bucureştiul un aranjament bilateral, o Convenţie de uniune monetară. Aş fi considerat întrebarea ca fiind una banală dacă nu ar fi fost formulată cu acel soi de candoare şi maximalism tipic basarabean care, la limita dintre frustrările istorice şi speranţa într-o minune, împinge abordările dincolo de realism, hrănindu-le cu dulci iluzii. Vechiul meu prieten (între altele fie spus, de mare bună credinţă) m-a asigurat că această chestiune ar figura pe agenda discuţiilor dintre preşedintele interimar Ghimpu şi omologul său de la Bucureşti, fapt de care mi-am permis să mă îndoiesc, cu toate că subiectul în sine mi s-a părut demn de reţinut. Pe cât erau cele susţinute de prietenul meu urmarea unei bune informări sau rodul imaginaţiei şi al visării sale romantice, mi-a venit greu să spun în momentul receptării întrebării.

De ce şi pentru cine se modifică Codul de Procedură Civilă?

Radu Buşilă

Recent am luat cunoştinţă de proiectul de modificare şi completare a Codului de Procedură Civilă, a Legii cu privire la avocatură şi a Codului contravenţional, iniţiate şi prezentate de ministrul Justiţiei Al. Tănase în cadrul uneia dintre şedinţele Guvernului, cu care nu sunt de acord, deoarece acestea pot aduce o atingere gravă drepturilor cetăţenilor la o justiţie eficientă şi echitabilă. Se propune modificarea articolului 75 al Codului de procedură civilă: la alineatul 1, cuvintele „reprezentanţi” şi „reprezentant” se substituie în ambele cazuri cu cuvântul „avocat”; la alineatul 2, cuvintele„reprezentanţii lor” se substituie cu cuvintele „alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice sau de avocaţi”.

Din nou despre Afacerea Palanca

Vlad CUBREACOV, FLUX

„Acum ceea ce ţine de situaţia de la Palanca, de această porţiune de drum. Avem aceste documente internaţionale care obligă Republica Moldova. Nu vreau să fac trimitere la cei care au semnat, cei care au ratificat în Parlament şi cei care au pus în aplicare acest acord” (premierul Vladimir Filat în faţa locuitorilor comunei Palanca, 6 decembrie 2009).

Declaraţiile premierului Vladimir Filat din 23 noiembrie privind graba de a duce la îndeplinire o cedare teritorială către Ucraina, la care consimţiseră regimurile Lucinschi şi Voronin, au alertat opinia publică, provocând dezbateri în presă. Mediile chişinăuiene s-au împărţit în două: susţinătorii cedării teritoriale şi „opozanţii”. Săptămânalul FLUX a fost prima publicaţie care a abordat pe larg subiectul, contextualizându-l istoric şi politic, spre iritarea evidentă a premierului Filat şi a prim-vicepremierului Leancă.

Nişaliu, pământ înstrăinat

Nistrul este al cincilea fluviu în Europa, o importantă resursă de apă dulce şi o arteră acvatică navigabilă din Marea Neagră până mai sus de Soroca, ultimul port în amonte. Pe fluviul Nistru există peste 300 de insule. Cea mai mare dintre acestea este Nişaliu, insula cu o suprafaţă de 107,7 hectare, în cursul inferior al Nistrului, în vechile margini ale localităţii Crocmaz din raionul Ştefan Vodă. Insula Nişaliu are o poziţionare şi funcţii strategice, întrucât acestea îi permit deţinătorului să aibă controlul întregii navigaţii pe Nistru, nu doar în cursul inferior. Insula este înconjurată de apele Nistrului Mare şi cele ale Nistrului Chior. În perioada interbelică pe insula Nişaliu a funcţionat un pichet românesc de grăniceri. În perioada ocupaţiei sovietice insula Nişaliu a făcut parte din suprafeţele gospodăriei agricole din Crocmaz.

APROPO DE GIURGIULEŞTI sau despre „cedările” teritoriale ucrainene din capul gânditorilor suficienţi

„Apropo de Giurgiuleşti. În urma acelui Acord şi în cadrul căruia s-a reglementat situaţia acelei porţiuni de drum – 7 kilometri în regiunea satului Palanca – am primit acel teritoriu în zona Giurgiuleşti, care ne-a permis să avem ieşire prin Dunăre la Mare”. „Republica Moldova are un Acord cu Ucraina, prin care ţara vecină ne-a oferit 430 de metri din teritoriul său pentru ca prin portul de la Giurgiuleşti să avem ieşire la Dunăre, iar ţara noastră, încă, nu şi-a îndeplinit angajamentul asumat în 1999 privind porţiunea de 7 km de drum de lângă Palanca”. „Şi ucrainenii pot să spună acum că au făcut o cedare atunci când ne-au oferit cei 430 de metri ieşire la Dunăre. Ucraina şi-a respectat angajamentele, dar Republica Moldova – încă nu.” “Nu trebuie să ne gândim foarte mult. Noi avem gânditori în ţara asta suficienţi.” (premierul moldovean Vladimir Filat, conferinţa de presă privind totalurile întâlnirii cu premierul ucrainean Iulia Timoşenko, 23 noiembrie 2009).

Lupta dintre RO şi MD pe paginile oficiale de internet

În sfârşit, după aproape o lună de dezbatere în presă despre „limba moldovenească” pe paginile oficiale de internet ale principalelor autorităţi publice şi instituţii centrale de stat, site-ul guvernului ne anunţă că are versiunea în limba română (vezi aici: http://www.gov.md/). Ce-i drept, guvernul Filat a decis înlocuirea butonului MD cu butonul RO cu oareşicare întârziere faţă de mai multe site-uri ale separatiştilor din Transnistria (vezi cazul agenţiei „Lenta PMR” de la Tiraspol: http://www.tiras.ru/ro/). În afară de guvern, nici o altă instituţie centrală de stat sau autoritate publică nu a riscat săptămâna trecută să substituie pictograma MD cu RO.

VLAD CUBREACOV: Apropo de DA şi NU

Vals în doi. Cine-i la pupitrul orchestrei?

Trebuie să recunosc că de multă vreme nu mai citesc ziare ca „Timpul”. Ieri însă, cineva dintre prieteni mi-a atras atenţia că în numărul din 19 octombrie al gazetei respective, Gheorghe Budeanu comite un atac la persoana mea. Simpla curiozitate m-a făcut să-i citesc scriitura, adevărat cam lăbărţată şi – cum altfel? –  plină de venin.