Ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase: „Guvernarea s-a transformat într-o şobolăneală”

Declaraţii fără precedent ale ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, făcute într-o emisiune la Radio Europa Liberă, care a fost plasată integral pe internet atât în variantă audio, cât şi în variantă scrisă, pe data de 3 aprilie 2011. În cadrul respectivei emisiuni, ministrul Tănase a fost solicitat să se pronunţe despre mersul reformelor în Justiţie sau, mai bine zis, despre lipsa oricărui progres în acest sens. Pentru că declaraţiile domnului Tănase constituie o premieră absolută, vom începe prin a reproduce aproape integral o parte din respectiva discuţie la microfonul Europei Libere. Deşi bucata este destul de mare, îi asigurăm pe cititorii noştri că totuşi merită făcut efortul de a o citi cu atenţie.

Publicitate

Autoritarismul lui Filat şi sinecura lui Tănase

 De ce şi cum a plecat Tănase de la Filat?

Aşa cum era de aşteptat, Alexandru Tănase a părăsit atât Guvernul Filat, în care deţinea funcţia de ministru al Justiţiei, cât şi partidul premierului Filat, PLDM, în care deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte. Şi Alexandru Tănase, unul dintre fondatorii PLDM, în general s-a lăsat de politică în favoarea activităţii de judecător la Curtea Constituţională.

Abstinenţa îndelungată a lui Urechean a luat sfârşit. Acum Filat îl va săruta dulce în fiecare seară

Mariajul PLDM-AMN, o căsnicie atât din calcul, cât şi din dragoste

AMN a fuzionat cu PLDM sau, cum spunea Iurie Roşca, Cartea Galbenă a Corupţiei a fuzionat cu Cartea Verde a Corupţiei. Ce înseamnă asta, de fapt? Că nomenclaturiştii, mafioţii, hoţii, corupţii, profitorii de ieri au aderat la mai tinerii lor colegi, oligarhii, interlopii, contrabandiştii, borfaşii de astăzi? Să înţelegem că s-au contopit în una două generaţii de animalus politicus moldaviensis: una care vine din structurile pe partid şi de securitate din perioada sovietică şi alta care s-a lansat mai târziu, în anii tulburi ai tranziţiei, dar tot sub patronajul KGB-ului de altă dată?

Iurie Roşca, preşedinte PPCD: TEZE PREZENTATE ÎN CADRUL SEMINARULUI FONDULUI „PRIZNANIE”

1. Consecinţele juridice, politice, şi internaţionale ale decretului lui Ghmpu cu privire la declararea zilei de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice.

Documentul are un caracter populist evident, cu funcţie de piar, menit să sporească gradul de influenţă asupra alegătorului, sensibil la evenimentele tragice ale istoriei. Este doar una dintre multiplele acţiuni şi demersuri ale acestui personaj populist, fără simţul responsabilităţii şi minimul de instruire necesar pentru exercitarea unei asemenea funcţii. Farsa caricaturală de semnare a copiei Declaraţiei de Independenţă, manifestarea organizată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la proclamarea suveranităţii, tentativa de interzicere a simbolicii comuniste şi de condamnare a comunismului, în scopul eliminării Partidului Comuniştilor din viaţa politică a ţării, refuzul de a dizolva Parlamentul, precum şi tentativa de uzurpare a puterii în stat, pe 9 martie curent, sunt elementele caracteristice ale stilului comportamental războinic şi agresiv al lui Mihai Ghimpu.

Filat deplânge cu lacrimi de crocodil victimele ocupaţiei sovietice

Premierul Filat a depus flori la monumentului victimelor regimului sovietic. Dar cine va depune flori la monumentul victimelor actualului regim?

În dimineaţa zilei de 28 iunie 2010, premierul Vladimir Filat a depus flori la piatra de temelie a monumentului consacrat victimelor represiunilor staliniste, amplasată în scuarul Gării Chişinău.

Potrivit unui comunicat al serviciului de presă al Guvernului, la depunerea de flori au participat membri ai Cabinetului de Miniştri şi parlamentari. Conform comunicatului, Filat a declarat presei că, acum 70 de ani, teritoriul actual al Republicii Moldova a fost ocupat forţat de către fosta Uniune Sovietică, ca şi consecinţă a Pactului Molotov-Ribbentrop, act condamnat de nenumărate ori în Republica Moldova. „Şi aici aş vrea să enunţ prevederile Declaraţiei de Independenţă, în care, într-o manieră exhaustivă, sunt condamnate evenimentele ce au avut loc acum 70 de ani”, a spus Filat. Totodată, el a mai menţionat: „Monumentul din scuarul Gării Feroviare este un simbol care marchează acea dramă a concetăţenilor noştri. Este un omagiu adus celor care au avut de suferit din cauza regimului instaurat atunci”.

AJCD: „Filat trebuie să-şi ceară public scuze poliţiştilor!”

Asociaţia Juriştilor Creştin-Democraţi (AJCD) cere actualului prim-ministru, Vladimir Filat, să-şi ceară scuze tuturor poliţiştilor, care în opinia AJCD, „au fost suspendaţi din funcţie în mod arbitrar”.

Juriştii Creştin-Democraţi au reacţionat la declaraţia reprezentanţilor MAI, potrivit căreia, 24 din cei 25 de poliţişti suspendaţi, au fost reîncadraţi în câmpul muncii din motivul demonstrării nevinovăţiei acestora şi a neimplicării lor în mod abuziv în evenimentele din 7 aprilie 2009. Poziţia AJCD a fost exprimată într-o declaraţie emisă presei, astăzi, 5 mai.

17 teze despre 7 aprilie

Igor Dodon

17 teze despre 7 aprilie – anume în aşa formulă voi prezenta părerea mea personală despre evenimentele de acum un an. Am decis să fac această prezentare la solicitarea unor vizitatori ai blogului meu, care au insistat în repetate rânduri să mă expun în această privinţă. Am lăsat să se potolească puţin zgomotul ridicat de propaganda liberal-democrată, prilejuită aniversării evenimentului, am aşteptat până se mai calmează spiritele fierbinţi şi eroice ale liderilor din alianţa de guvernare şi iată că le răspund cititorilor abia acum.

Şi poate că nici nu m-aş fi lăsat convins de insistenţele voastre, stimaţi vizitatori ai blogului, dacă nu aş fi înţeles la un moment dat că 7 aprilie nu e doar o dramă umilitoare a trecutului recent, nu e doar o provocare a prezentului, dar e şi o posibilă stafie a viitorului.

VI. LAŞITATEA CA REGULĂ A SUPRAVIEŢUIRII IMPOSTORILOR ÎN POLITICĂ SAU CUM VLADIMIR FILAT ŞI-A TRĂDAT ADEPŢII

Iurie Roşca

Adevărul despre tragedia din 7 aprilie 2009

Revin la subiectul zilei de 7 aprilie 2009. Asta pentru că am intrat în posesia câtorva documente, necunoscute până acum opiniei publice, care se păstrează la primăria Chişinău şi care demonstrează în mod univoc faptul că Vladimir Filat este nu doar principalul responsabil de tragedia de acum un an, dar şi persoana care, după ce a instigat sistematic, de-a lungul întregii campanii electorale, adepţii săi, provocându-i să iasă în stradă şi să distrugă totul în calea lor, i-a trădat în cel mai cinic şi primitiv cu putinţă mod.
Aşadar, este vorba de câteva documente depuse de Partidul Liberal-Democrat din Moldova, al cărui preşedinte este actualul premier Vladimir Filat, la primărie acum un an.

În ceasul al douăsprezecelea, Guvernul şi-a amintit şi de poliţiştii traumatizaţi pe 7 aprilie 2009

Premierul Vladimir Filat a dispus, printr-o dispoziţie personală, crearea unei comisii, în frunte cu ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, care ar urma să identifice poliţiştii care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009.

În şedinţa de Guvern, Alexandru Tănase a declarat că respectiva comisie urmează să stabilească un şir de măsuri de reabilitare şi oferirea ajutoarelor financiare oamenilor în uniformă care au fost snopiţi în bătăi, călcaţi în picioare şi loviţi cu pietre de către aşa-zişii protestatari paşnici din 7 aprilie. Ministrul Justiţiei recunoaşte că această decizie este întârziată: „Fiecare caz al poliţiştilor va fi analizat în parte şi vom identifica prejudiciile care le-au suportat aceştia. Recunosc totuşi că decizia este întârziată, dar statul întotdeauna şi-a onorat obligaţiunile faţă de cetăţenii săi”, a declarat Tănase.

Vom menţiona că premierul Filat a dispus crearea acestei comisii după ce un şir de organizaţii neguvernamentale, în frunte cu Asociaţia Juriştilor Creştin-Democraţi, a indicat asupra marii nedreptăţi pe care o comite guvernarea glorificându-i pe infractorii şi agresorii din 7 aprilie şi încriminându-i pe poliţiştii care şi-au făcut datoria, stând la straja legii şi a ordinii publice.

Acum s-ar părea că lucrurile au revenit la normal. Dar iată că nu este aşa. Premierul Vladimir Filat nu are dreptul moral să dispună crearea comisiei privind identificarea poliţiştilor care au fost traumatizaţi la 7 aprilie 2009. Căci el este acela care a organizat protestele violente de acum un an, partidul său, PLDM, fiind cel care a depus înştiinţarea la Primăria Chişinău privind desfăşurarea protestelor. Aşa cum nici Alexandru Tănase nu are dreptul moral să conducă respectiva comisiei, el fiind nr. 2 în conducerea PLDM. La fel cum nici deputatul PLDM, Vitalie Nagacevschi, este lipsit de orice legitimitate morală să conducă comisia parlamentară care investighează tragicele evenimente de acum un an. Constatăm că cei care în 2009 au organizat şi condus protestatarii violenţi, acum, aflându-se la guvernare, s-au erijat în apărători şi judecători ai poliţiştilor, celor care au avut de suferit din urma acţiunilor lor.

Logica revoluţionară ca substitut al supremaţiei legii

• Post Scriptum la comentarille asupra tragicei zile de 7 aprilie 2009

• Mitul fondator al neobolşevicilor liberali în plină ofensivă

Prima aniversare a evenimentelor de acum un an a accentuat în mod flagrant preocuparea vârfurilor actualei puteri de a sacraliza tragedia de atunci prin repartizarea de roluri pentru forţele politice din Republica Moldova şi pentru participanţii la conflictul de proporţii din acea zi.

Aşadar, regimul liberal şi-a rezervat postura de erou colectiv, de făptuitor al justiţiei istorice, de mesia aducător de schimbare. În interpretarea lor, toţi demonstranţii reprezintă, după modelul cunoscut al interpretărilor de tip bolşevic, forţa motrice a istoriei, adică un fel de substitut al proletariatului, care croieşte „viitorul luminos” cu metode revoluţionare. Rolul negativ îi revine fostei guvernări comuniste, poliţiei în ansamblu, ca şi tuturor celor care nu sunt cu ei, cu actuala putere şi care – nu-i aşa?-, nefiind cu ei, sunt împotriva lor. Prin urmare, aceştia, inamicii Revoluţiei, trebuie nimiciţi, striviţi, stigmatizaţi şi băgaţi la puşcărie.  Ei nu recunosc dreptul altora de a exista în viaţa publică, de a-şi menţine dezacordul cu actuala putere fără a fi etichetaţi ca duşmani ai poporului şi ai „Revoluţiei din 7 aprilie”.

Mihai Laşcu: „Cavalerul „Ordinului Republicii” Valeriu Boboc a fost un infractor”

Presa guvernamentală şi proguvernamentală a evitat, în cea mai mare parte, să difuzeze declaraţia sindicatului angajaţilor organelor de forţe „Demnitate” privind evenimentele din 7 aprilie 2009. După ce preşedintele interimar Mihai Ghimpu a anunţat că îl va decora cu „Ordinul Republicii”, cea mai înaltă distincţie în statul nostru, pe Valeriu Boboc, tânărul care se presupune că ar fi fost omorât in bătaie de poliţişti în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, preşedintele sindicatului angajaţilor organelor de forţa “Demnitate”, Mihai Laşcu a declarat că Valeriu Boboc, până la evenimentele din 7 aprilie, a fost cercetat penal pentru jaf şi păstrare de droguri şi nu merita să i se acorde această distincţie.

Preşedintele sindicatului „Demnitate” a spus că tinerii din imaginile prezentate de Ghimpu nu sunt nici pe departe manifestanţi paşnici, ci persoane cu antecedente penale, care erau în stare de ebrietate alcoolică şi drogate şi care, în acea noapte, au comis un şir de acte de vandalism.

Marian Lupu admite că evenimentele din 7 aprilie 2009 poartă amprenta unei lovituri de stat

Marian Lupu

Liderul Partidului Democrat (PD) Marian Lupu a fost audiat marţi, 23 martie, de către Procuratura Generală în calitate de martor, pe marginea dosarului din 7 aprilie. După mai bine de trei ore de audienţă, liderul PD a făcut presei o declaraţie senzaţională, el a admis că evenimentele care s-au derulat în cursul zilei de 7 aprilie 2009 au avut pe alocuri caracteristicile unei loviturii de stat. „Am văzut anumite manifestări care ar putea să poarte amprenta unor caracteristici a tentativei unei lovituri de stat. Consider că arborarea drapelelor altor state şi scandarea unor lucruri care vin în contradicţie cu suveranitatea Republicii Moldova, pot fi clasificate ca lovitură de stat”, a fost de părere Marian Lupu. Totodată, liderul PD susţine că societatea trebuie să cunoască adevărul despre ceea ce a avut loc în cursul zilei de 7 aprilie. „Sper ca aceste audieri să nu fie zadarnice, dar să ajute Procuraturii ca să se expună corect pe marginea evenimentelor care au avut loc în acea zi şi cine se face vinovat”, a declarat liderul PD.

Declaraţiile lui Mihai Ghimpu ne dau de gândit

Declaraţiile lui Mihai Ghimpu, făcute în interviul pentru Radio Europa Liberă, ne determină să privim cu îngrijorare evoluţiile viitoare din Republica Moldova.

Prima afirmaţie şi cea mai gravă, care nu poate decât scandaliza opinia publică şi provoca noi ostilităţi între actorii politici, dar şi între diferite segmente ale electoratului, este că anul acesta nu se vor organiza alegeri parlamentare anticipate: „Eu tot timpul am spus că nu vor fi alegeri anticipate şi vă spun şi acuma. […] Nu vor fi. Că Republica Moldova nu are nevoie de alegeri. Republica Moldova are nevoie de stabilitate, de reforme şi de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă”.

Procuratura ca bâtă politică în mâinile pseudodemocraţilor

Protestatarii paşnici din 2002 sunt persecutaţi de protestatarii violenţi din 2009

Iurie Roşca şi Sergiu Praporşcic în studioul FLUX TV

Liderul creştin-democrat Iurie Roşca este din nou anchetat de Procuratură pentru protestele anticomuniste din 2002. Amintim că pe 16 februarie 2010 Iurie Roşca a fost citat la Procuratură, unde i s-a adus la cunoştinţă că împotriva lui au fost repuse pe rol două dosare penale. În primul dosar, Iurie Roşca este acuzat că în timpul unui concert în aer liber organizat de PPCD ar fi maltratat un poliţist. Acest dosar a fost fabricat în 2002 de comunişti şi apoi suspendat tot de ei la insistenţele Consiliului Europei. Iată însă că, la o distanţă de aproape opt ani, dosarul a fost repus pe rol, dar nu de comunişti, ci de guvernarea democrat-liberală, care a acces anul trecut la putere în urma a două scrutine electorale, dar şi ca rezultat al confruntărilor stradale violente cu „regimul dictatorial comunist al lui Vladimir Voronin”. Este un paradox. Cei care anul trecut manifestau zgomotos şi violent împotriva „dictaturii comuniste”, astăzi, ajunşi la putere, îi persecută pe demonstraţii anticomunişti din 2002, care protestau împotriva aceluiaşi regim, cu singura diferenţă că acum opt ani opoziţia creştin-democrată nu a recurs la violenţe, a protestat paşnic, spre deosebire de opoziţia liberală, care a provocat ciocnirile între poliţie şi protestatari, care, la rândul lor, s-au soldat cu sute de răniţi în rândurile apărătorilor ordinei publice (mai puţin în rândurile demonstranţilor), dar şi cu incendierea şi devastarea edificiilor Parlamentului şi a Preşedinţiei.

Discursul lui Ştefan Secăreanu

Cuvântare Congresul XII

Stimaţi colegi,
Onoraţi oaspeţi,

Marţi, după ce colegul nostru Iurie Roşca a fost chemat la Procuratură, un vechi cunoscut de dincolo de Prut mă întreabă pe Facebook: “Ce mai faci?”. “Ce sa fac? – îi răspund – Ia îmi admir şi eu Patria. Aştept să treacă şi valul liberal peste ea.”. “Şi după ce trece valul voi, frontiştii, ce aveţi de gând să faceţi?”, – mă iscodeşte cunoscutul de peste Prut. Zic: “Valul trece, da pietrele rămân.”. Nu a mai insistat vechiul meu cunoscut de dincolo de Prut, eu înţelegând că şi el aşteaptă şi este convins de trecerea valului. Îmi rămâne să intuiesc doar pe care val l-a avut în vedere prietenul meu de pe Facebook — pe cel de la Chişinău sau pe cel de la Bucureşti? Sau le-a avut în vedere pe ambele deodată? Sau poate pe unul singur care, iată, trece acum peste cele două capitale româneşti?

Leul comun sau despre o posibilă uniune monetară moldo-română

Vlad Cubreacov

Ateptând cu mult interes şi speranţă vizita preşedintelui Băsescu dincoace de Prut, un vechi prieten m-a întrebat săptămâna trecută ce cred despre posibilitatea ca Republica Moldova să adopte leul românesc ca monedă naţională, semnând cu Bucureştiul un aranjament bilateral, o Convenţie de uniune monetară. Aş fi considerat întrebarea ca fiind una banală dacă nu ar fi fost formulată cu acel soi de candoare şi maximalism tipic basarabean care, la limita dintre frustrările istorice şi speranţa într-o minune, împinge abordările dincolo de realism, hrănindu-le cu dulci iluzii. Vechiul meu prieten (între altele fie spus, de mare bună credinţă) m-a asigurat că această chestiune ar figura pe agenda discuţiilor dintre preşedintele interimar Ghimpu şi omologul său de la Bucureşti, fapt de care mi-am permis să mă îndoiesc, cu toate că subiectul în sine mi s-a părut demn de reţinut. Pe cât erau cele susţinute de prietenul meu urmarea unei bune informări sau rodul imaginaţiei şi al visării sale romantice, mi-a venit greu să spun în momentul receptării întrebării.

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT

Dialog politic cu Ştefan Secăreanu

Sergiu Praporşcic: – Domnule Ştefan Secăreanu, ce ziceţi, cum e viaţa politică de azi? Cum vă place ce se dă pe sticlă din Parlament, de la Guvern, de pe aiurea?

Ştefan Secăreanu: – Cum să zic? Sarabanda de evenimente, care s-a succedat după alegeri, este de-a dreptul impresionantă. Sperăm să fie şi una cu urmări benefice pentru societate. Multă lume nouă, dar şi veche, şi învechită în rele prin fauna politică de la vârfuri. Aşteptări majore din partea publicului de la noua putere, care, dacă nu se descurcă, va provoca deziluzii la fel de mari. Eu aş dori ca actuala putere să se descurce, dincolo de interesele de partid mă gândesc la urgenţele care s-au acumulat, iar acestea sunt de ordin economic, dar reformele politice şi instituţionale trebuie promovate hotărât şi rapid. Altfel tranziţia devine o adevărată mlaştină unde riscăm să staţionăm mult şi bine.