Nimic nou pe frontul românesc

Vorbesc de front, căci asistăm la un lung şi istovitor război al clasei politice/conducătoare cu propriii cetăţeni. A început acum 20 de ani, ca să mă refer doar la perioada postdecembristă şi la ceea ce trebuia să fie o victorie a bunului simţ, a competenţei, a capitalismului în dauna socialismului şi, de ce nu?, a cetăţenilor normali împotriva asupritorilor de orice provenienţă. A început cu mult entuziasm şi a ars multe pasiuni. A impus o clasă politică şi s-a arătat Europei şi lumii în chip de ţară civilizată, îndreptăţită să stea la aceeaşi masă cu marile puteri. Au fost suişuri şi coborâşuri, mari cacealmale, mari scandaluri, au fost revolte, proteste, sărbători , realizări (ar trebui să le scriu cu litere mici, mici, căci nici nu ştim de ele) şi, iată!, crize; s-au creat averi uriaşe, şi asta nu doar datorită “priceperii” şi muncii întreprinzătorilor autohtoni.

Publicitate