Calea sinuoasă spre o reformă constituţională în Republica Moldova. Cronologie, factologie, concluzii

La 5 iulie 2000 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege constituţională, prin care a revizuit o serie de norme din Legea supremă. Prin reforma respectivă, Republica Moldova a fost transformată în republică parlamentară. Modificările operate în Constituţie la acea dată nu au fost de natură să clarifice într-un mod satisfăcător rolul fiecărei instituţii politice. Distribuţia prerogativelor, sarcinilor şi competentelor nu s-a făcut în deplină concordanţă cu ideea de republică parlamentară. Neajunsurile sistemului constituţional moldovenesc au ieşit la suprafaţă în anii 2000 şi 2009. Aceste neajunsuri, precum s-a văzut, se manifestă în momentele când majoritatea şi opoziţia din Parlament nu au capacitatea de a colabora în vederea atingerii unui compromis rezonabil la etapa alegerii de către Parlament a şefului statului. Criza în care s-a pomenit Parlamentul moldovenesc după cele două scrutine parlamentare a provocat discuţii şi căutări de soluţii pentru depăşirea actualei stări de blocaj. Principala cauză, care a determinat incapaitatea legislativului de a aleg şeful statului, rezidă în norma constituţională atipică pentru o republică parlamementară, potrivit căreia şeful statului poate fi ales doar cu cel puţin3/5 din numărul total al mandatelor de deputat, adică cu nu mai puţin de 61 de voturi din numărul total de 101 deputaţi. La fel de atipică şi contraproductivă apare şi prevederea care stabileşte dizolvarea Parlamentului în cazul consumării celor două tentative de alegere a Preşedintelui republicii de către Parlament.

Publicitate

Premierul moldovean Vladimir Filat, „îmbarcat” pe avioanele personale ale miliardarului român Dinu Patriciu?

Clubul moldovenesc al „gurmanzilor aerului”, care, în călătoriile pe curse lungi sau scurte, preferă avioanele de lux, clasa business, în locul celor obişnuite de pasageri, s-a completat cu încă o persoană. Voi aminti că până acum un asemenea lux şi-l permiteau în Moldova doar trei oameni: Voronin tatăl şi fiul, precum şi semilegendarul oligarh autohton Vladimir Plahotniuc. Acest trio s-a completat de curând cu Vladimir Filat, prim-ministrul uneia dintre cele mai sărace ţări ale bătrânei Europe…

Gurile rele din Chişinău susţin că celui de-al treilea preşedinte moldovean, Vladimir Voronin, i-au trebuit trei ani pentru a trece de pe avioanele cu care călătoresc muritorii de rând pe avioane clasa business. Iată însă că lui Vladimir Filat i-au trebuit doar trei luni pentru aşa ceva! Mă rog, tineretul de azi îşi trăieşte viaţa într-un ritm mai alert. E nevoie de probe? Să apelăm pentru asta la sursele noastre anonime, în schimb destul de bine informate, de la Belgrad şi Kiev.

În legătură cu această situaţie se impune absolut logic o întrebare retorică: cine achită preţul călătoriilor charter ale lui Vladimir Filat, ale familiei acestuia şi ale amicului său, ministrul de Stat Victor, Bodiu, cu familia? Bugetul de stat, adică noi, contribuabilii, sau „investitorii” privaţi? Sau poate acelaşi binecunoscut miliardar român Dinu Patriciu? Şi cât de mare ar fi „recunoştinţa” domnului Filat pentru asemenea cadouri?

Vizita preşedintelui Băsescu provoacă antagonism sau schizofrenie în sânul PD

Lupu, Diacov şi Serebrian

Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău, în perioada 27-28 ianuarie 2010, a provocat reacţii dintre cele mai diverse în rândul clasei politice şi al presei din capitala moldoveană. Unii au ţinut cu tot dinadinsul să-şi etaleze neţărmurita bucurie legată de vizita preşedintelui român, alţii, dimpotrivă, şi-au afişat rezervele şi chiar ostilitatea faţă de această vizită şi faţă de persoana preşedintelui Băsescu. Însă doar liderii Partidului Democrat al lui Diacov şi Lupu au lansat concomitent mesaje şi de prietenie, şi de ostilitate. Reprezentaţii PD sunt probabil într-atât de îngrijoraţi de rezultatele alegerilor parlamentare anticipate, încât au decis să lanseze simultan mesaje menite să-i ademenească atât pe alegătorii care privesc cu speranţe spre Bucureşti, cât şi pe cei care se uită cu nădejde la Moscova.