Arhiva

Posts Tagged ‘PPCD’

O statistică mincinoasă. Stalin şi Brejnev ar putea fi invidioşi

Biroul Naţional de Statistică: Minimul de existenţă a crescut în 2010 cu 15,6 %

Mărimea minimului de existenţă în anul 2010 a crescut în raport cu anul 2009 cu 15,6 la sută şi a constituit în medie pentru o persoană 1 373 de lei. Acestea sunt calculele Biroului Naţional de Statistică (BNS), făcute publice de respectiva instituţie printr-un comunicat de presă. Citește mai mult…

Autoritarismul lui Filat şi sinecura lui Tănase

 De ce şi cum a plecat Tănase de la Filat?

Aşa cum era de aşteptat, Alexandru Tănase a părăsit atât Guvernul Filat, în care deţinea funcţia de ministru al Justiţiei, cât şi partidul premierului Filat, PLDM, în care deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte. Şi Alexandru Tănase, unul dintre fondatorii PLDM, în general s-a lăsat de politică în favoarea activităţii de judecător la Curtea Constituţională. Citește mai mult…

Orizonturi în roşu şi verde pentru Moldova?

Frunză verde de harbuzMultă lume glumea anul trecut, comparând PLDM-ul cu harbuzul, zis prin alte locuri şi pepene verde sau lubeniţă. E vorba de acea plantă cruciferă din familia curcubitaceelor târâtoare, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu, dulce şi foarte zemos, plantă care pre limba strămoşilor noştri latini se numea Citrullus vulgaris. Citește mai mult…

Opţiunea PPCD: 28 noiembrie – ultima zi de război, prima zi de pace

Pentru a pune capăt războiului politic, duşmăniei şi dezastrului economic, Partidul Popular Creştin Democrat trebuie să se impună la alegerile din 28 noiembrie ca forţă de echilibru, stabilizatoare şi constructivă între cele două tabere care se duşmănesc: comuniştii şi liberalii. Declaraţia aparţine liderului creştin-democrat Iurie Roşca şi a fost făcută într-o conferinţă de presă, astăzi, în ultima zi a campaniei electorale. Citește mai mult…

Judecătoria Centru: Poliţia a încălcat legea când l-a reţinut pe un candidat PPCD

Instanţa de judecată a obligat Comisariatul de poliţie Centru să restituie candidatului PPCD la funcţia de deputat, Alexandru Repida, materialele electorale confiscate 25 octombrie 2010. Totodată, poliţiei i s-a cerut să anuleze amenda în sumă de 400 de lei, pe care era obligat să o achite reprezentantul PPCD. Citește mai mult…

Toporul şi ciocanul, armele electorale ale PL

Nu e o glumă! Liberalii lui Ghimpu şi Chirtoacă îşi atacă oponenţii politici cu topoare şi ciocane

O echipă de agitatori electorali de la Organizaţia de Tineret a PPCD „Noua Generaţie” a fost agresată sâmbătă, 20 noiembrie, în comuna Coloniţa din municipiul Chişinău, de câteva persoane înarmate cu topoare şi ciocane. Agresorii au recurs la intimidări şi ameninţări verbale, au rupt materialele electorale ale tinerilor de la „Noua Generaţie” şi i-au somat să părăsească localitatea. La faţa locului s-a deplasat o echipă a poliţiei pentru a-i identifica pe agresori, care, între timp, s-au făcut nevăzuţi, părăsind localitatea. Unul dintre tinerii agresaţi, Alexandru Repida, care este şi candidat la funcţia de deputat pe lista electorală a PPCD, a declarat că, din ameninţările pe care le proferau, agresorii păreau a fi simpatizanţi ai Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Una dintre victime a reuşit să-i filmeze şi să-i fotografieze pe agresori cu ajutorul telefonului mobil. Citește mai mult…

Iurie Roşca despre vizita preşedintelui georgian Saakaşvili la Chişinău

Întrebat ce crede despre vizita preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili, la Chişinău, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a declarat în conferinţa sa de presă de marţi, 23 noiembrie: „Cred că domnul Mihail Saakaşvili este într-o situaţie ingrată. Pentru că ne amintim foarte bine că în 2005 domnul Mihail Saakaşvili, alături de domnul Traian Băsescu, alături de Victor Iuşcenko, alături de partenerii noştri europeni, i-au acordat suport domnului Vladimir Voronin. Acum, înţeleg că domnul Mihail Saakaşvili vine să-i acorde suport electoral unui alt partid şi unui alt lider politic. Prin urmare, domnia sa ar trebui să se explice, una la mână. Doi, dacă cumva acest concurent electoral este Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu, cred că, totuşi, calibrul intelectual de excepţie al lui Mihail Saakaşvili şi anvergura internaţională a acestui lider al Georgiei nu ar trebui să-i permită să se asocieze cu un personaj atât de penibil cum este Mihai Ghimpu, chiar dacă acesta dezvoltă retorici antiruseşti”. Citește mai mult…

Iurie Roşca: Cazul Reşetnicov este de o gravitate fără precedent. Sper că reprezentanţii instituţiilor de drept îşi vor face datoria şi îi vor găsi pe făptaşi

„Ceea ce i s-a întâmplat lui Artur Reşetnicov este de o gravitate fără precedent. În nici o campanie electorală, începând cu 1990, acte de o asemenea gravitate nu au fost înregistrate”. Aşa a comentat liderul PPCD, Iurie Roşca, cazul fostului şef al SIS, Artur Reşetnicov, care a fost răpit şi torturat în seara zilei de luni, 22 noiembrie.

Citește mai mult…

Teze în legătură cu vizita în Republica Moldova a dlui Wilfried Martens, preşedinte PPE, şi susţinerea exprimată de domnia sa lui Vladimir Filat şi PLDM

Salutăm atenţia sporită a prietenilor noştri europeni, din PPE şi din instituţiile UE, faţă de RM, manifestată în ultimul an printr-un suport politic şi financiar fără precedent. În acelaşi timp credem că entuziasmul europenilor se bazează pe un exerciţiu de comparaţie, şi nu pe realizările concrete ale actualei guvernări.

Altfel zis, în accepţia occidentalilor actuala putere este mai bună prin contrast decât fosta guvernare comunistă, nu în sine, prin realizările concrete ale acesteia;

Cel care a creat acest avantaj de imagine uriaş este însuşi Vladimir Voronin, care, refuzând să-şi reformeze partidul, a rămas o sperietoare pentru Europa, constituind un termen de comparaţie extrem de avantajos pentru liberalii de la putere. Citește mai mult…

Din culise – în scenă. Petru Lucinschi, părintele spiritual al actualei puteri

Partea I

Am urmărit cu atenţie noua apariţie a lui Lucinschi în lumina reflectoarelor şi a camerelor de luat vederi. Prilejul avansării din rolul de regizor în cel de protagonist sau din cel de sforar în cel de oracol este evident. Vin alegerile, iar acesta vrea să-şi păstreze pionii în fruntea ţării. Aşa cum nu am putut să susţin astăzi conferinţa de presă promisă, vă prezint alăturat un text asupra persoanei vizate, spre documentarea celor care vor să înţeleagă ce se întâmplă în politica moldovenească. Adică a celor care nu consumă drept argument în favoarea unei opţiuni electorale mature nici baloanele verzi, umflate de zor de Filat pe la răscrucile din oraş, dar nici zâmbetele mălăieţe de pe coperţile revistelor de lux ale unui Marian Lupu, insipid şi bun de dus de căpăstru. Citește mai mult…

Iurie Roşca: Votând AIE, votaţi Petru Lucinschi

noiembrie 26, 2010 Un comentariu
Pentru a înţelege mai clar ieşirea la rampă a bătrânului nomenclaturist învechit în rele, Petru Lucinschi, prin organizarea conferinţei de presă în susţinerea AIE şi, în special, a PLDM, este bine să facem un scurt recurs la istoria recentă a Republicii Moldova.

Pa, AIE

Iurie Roşca: AIE va pierde alegerile din cauza corupţiei practicate de guvernanţi

Liderul creştin-democrat, Iurie Roşca, consideră că scandalurile răsunătoare de corupţie, în special de contrabandă cu ţigări, în care sunt implicaţi actualii guvernanţi vor reduce esenţial şansele electorale ale PLDM, PL, PD şi AMN, astfel încât unele dintre aceste formaţiuni nici nu vor accede în Parlament. Întrebat de către jurnalişti în cadrul unei conferinţe de presă susţinute, luni, 15 noiembrie 2010, cum comentează capturarea de către autorităţile române a unui nou lot de ţigări de contrabandă provenind din Republica Moldova, Iurie Roşca a declarat următoarele: „Nu ne confruntăm cu o situaţie nouă. Vedem că, potrivit aprecierilor instituţiilor internaţionale, Republica Moldova a căzut şi mai jos la capitolul corupţie. Pe mine mă îngrijorează faptul că actualul conducător al Serviciului Vamal, domnul Tudor Baliţchi, fiind un om apropiat al premierului Filat, nu a fost nici măcar admonestat verbal pentru ceea ce se întâmplă la posturile vamale de la hotarul moldo-român. Dacă actuala putere va pierde alegerile, şi eu cred că aşa se va întâmpla, atunci după alegeri s-ar putea ca organele de anchetă să constate şi să facă publice nişte lucruri deloc plăcute pentru actualii guvernanţi”. Citește mai mult…

Musca la arat

noiembrie 13, 2010 Un comentariu
Preluând o ştire de presă pe blogul său, Mihai Ghimpu ne anunţă: „marţi, 9 noiembrie, preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Gheorghe Mihai, vor începe transmiterea primelor 5 000 de dosare de la Depozitul Special SIS (fosta arhivă KGB) la Arhiva Naţională”. În ziua anunţată, generalul şi pensionarul KGB, Gheorghe Mihai, promovat în funcţie de Mihai Ghimpu, a şi organizat o ceremonie de transmitere a respectivelor dosare deja desecretizate. Mihai Ghimpu a fost prezent, rostind un discurs şi lăsând impresia că el ar fi autorul „faptei eroice”.

Ce s-a întâmplat în realitate? Obligat fiind prin Legea nr. 880-XII din 22 ianuarie 1992 privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova să transmită dosarele din Depozitul său special, Serviciul de Informaţii şi Securitate a procedat la o operaţiune de rutină. Dosarele transmise sunt doar cele întocmite persoanelor supuse represiunilor, nu şi dosarele operative ale ofiţerilor şi agenturii NKVD din RSSAM şi RSSM. Dosarele acoperă perioada anilor 1924-1951. Nici un alt dosar nu este ulterior datei de 1 ianuarie 1952, limită de timp în faţa căreia „eroismul” lui Mihai Ghimpu se opreşte şi bate pasul pe loc. Deci, este vorba despre un interval din interiorul perioadei staliniste, care a durat până la moartea dictatorului, în 5 martie 1953. Persoanele ale căror dosare i-au fost transmise Arhivei Naţionale de către SIS nu mai sunt în viaţă, în majoritatea lor zdrobitoare. Preşedintele interimar Ghimpu nu are, potrivit legilor în vigoare, nici un fel de atribuţii privind fondul arhivistic de stat, iar Serviciul de Informaţii şi Securitate, ca organ special în afara puterii executive, nu îi este subordonat. Majoritatea statelor ex-comuniste au desecretizat arhivele organelor de poliţie politică. Statele baltice, bunăoară, au desecretizat integral arhivele NKVD şi KGB, tot ce au cuprins acestea din 1940 până în 1991. Gestul Serviciului de Informaţii şi Securitate din 9 noiembrie a fost unul necesar, pozitiv, dar întârziat şi insuficient. Prezenţa lui Mihai Ghimpu la „ceremonia de transmitere a dosarelor” ne oferă un exemplu clasic de instrumentare în scopuri electorale a tragediei prin care au trecut persoanele supuse represiunilor. SIS putea transmite dosarele în fondurile Arhivei Naţionale cu acelaşi succes şi fără Mihai Ghimpu. Vom explica mai jos de ce.

Faptul că SIS poate avea un Depozit special de stat este în afara oricărei îndoieli. Articolul 22 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stipulează că „Depozite speciale de stat se creează la Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, la muzeele şi bibliotecile de stat ale Ministerului Culturii şi Turismului, la fondul de stat de informaţii privind subsolul al Asociaţiei de Stat de Producţie pentru Explorări Geologice „AGeom”, la serviciul „Hidrometeo” al Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător. Utilizarea documentelor ce se păstrează în depozitele speciale de stat se efectuează în conformitate cu prezenta lege. Achiziţionarea de către depozitele speciale de stat a documentelor autentice ce aparţin persoanelor juridice din alte ramuri se interzice”.

Problema este că SIS nu poate ţine oricât în Depozitul special de stat documentele cu titlu secret, fiind obligat să le transmită Arhivei Naţionale la expirarea termenelor prevăzute de lege. Articolul 34 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stabileşte că „documentele din Fondul arhivistic de stat şi din Fondul arhivistic obştesc ce conţin secret de stat şi au menţiunea „De importanţă deosebită” şi „Strict secret” sunt supuse restricţiilor de utilizare pentru o perioadă de până la 25 de ani, iar cele cu menţiunea „Secret” – de până la 10 ani de la data apariţiei lor. Guvernul, în temeiul avizului comisiei interdepartamentale pentru apărarea secretului de stat, poate stabili termene mai îndelungate de restricţie asupra utilizării documentelor cu menţiunea „De importanţă deosebită”. În acest caz, Guvernul, ministerele şi departamentele interesate sunt obligate să reexamineze, din cinci în cinci ani, temeiurile menţinerii restricţiilor asupra utilizării acestor documente pentru o perioadă ce depăşeşte 25 de ani de la data apariţiei lor”. Legea nu prevede alte termene decât cel maxim de 25 de ani şi termene superioare stabilite, în fiecare caz aparte, prin hotărâre de Guvern. Aşa cum, deocamdată, nu avem, din 27 august 1991 încoace, nici o hotărâre de Guvern în materie de termene superioare celui de 25 de ani privind documentele din Depozitul special de stat de la SIS, este mai mult decât limpede că, în sensul legilor în vigoare, cele mai vechi documente secrete păstrate de SIS nu pot depăşi o vechime de 25 de ani.

Vom mai preciza că articolul 23 al Legii despre care vorbim prevede, între altele, că „La reorganizarea sau lichidarea instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat chestiunile privind păstrarea ulterioară a documentelor Fondului arhivistic de stat sunt soluţionate cu participarea reprezentanţilor Organului de stat pentru supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova”. Iar articolul 25 al aceleiaşi legi stabileşte că: „în cazul în care persoana juridică deţinătoare de documente ce fac parte din Fondul arhivistic obştesc se lichidează sau ea nu asigură integritatea documentelor, Fondul arhivistic al persoanei juridice respective se transmite spre păstrarea permanentă arhivelor de stat”. Dacă organele KGB au fost lichidate în 1991, când a fost creat Ministerul Securităţii Naţionale, procedura de rezolvare a arhivelor fostului NKVD/KGB trebuia rezolvată atunci. Totodată, dacă Ministerul Securităţii Naţionale a fost lichidat şi creat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în 1999, aceeaşi procedură era de neevitat.

Am citat pe larg aceste articole din lege pentru a arăta că, în termenii ei, la 9 noiembrie 2010 SIS trebuia să transmită toate dosarele întocmite de KGB până la 9 noiembrie 1985 şi nu doar pe cele ale persoanelor supuse represiunilor, dar şi pe cele ale agenturii sale. Asta sub falsa rezervă că SIS ar fi prin lege succesorul juridic al KGB. Aşa cum însă SIS nu este nici succesorul NKVD şi nici al KGB, toate arhivele secrete ale celor două organe sovietice de represiune întocmite până la 27 august 1991, când a apărut Republica Moldova, trebuiau demult desecretizate şi transmise spre păstrare permanentă Arhivei Naţionale. Ceea ce a făcut SIS la 9 noiembrie 2010 nu poate fi numit gest reparator în sensul deplin al cuvântului, întrucât această instituţie de stat va ţine în continuare sub şapte lacăte toate fondurile secrete ale NKVD/KGB din perioada 1951-1991, ceea ce înseamnă patru decenii de ocupaţie sovietică şi, implicit, de poliţie politică.

Ne vom opri puţin şi asupra unui alt detaliu interesant. Comunicatele de presă despre desecretizarea dosarelor vechi de 60 de ani ne-au anunţat că numărul celor deţinute de SIS este cu mult mai mare decât 5 000, dar acestea nu vor fi desecretizate şi transmise Arhivei Naţionale din cauza „lipsei spaţiului de depozitare”. Asta e bună de tot, ştiind că Arhiva Naţională deţine abuziv imensele Arhive ale Mitropoliei Basarabiei, capturate de sovietici în 1946 de la Craiova, ca trofeu de război, în baza unor hotărâri ale Comisiei sovieto-române de armistiţiu. Arhivele Mitropoliei Basarabiei au fost revendicare în mod repetat de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, care le-a adresat scrisori oficiale atât primului ministru Vladimir Filat, cât şi interimarului Mihai Ghimpu. Scrisorile Mitropolitului au rămas însă fără răspuns, pentru că cei doi capi ai AIE, Ghimpu şi Filat, nu au urnit un deget pentru rezolvarea problemei. Dacă Ghimpu şi Filat ar fi hotărât chestiunea retrocedării Arhivelor Mitropoliei Basarabiei, s-ar fi eliberat suficient loc în depozitele Arhivei Naţionale pentru alte zeci de mii de dosare din arhivele secrete ale KGB.

Ce ar fi trebuit să facă interimarul nostru pentru ca situaţia să nu ridice nici un fel de probleme? Întâi ar fi trebuit ca pe parcursul ultimului an şi ceva să propună examinarea şi adoptarea de către Parlament a proiectului de lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Acest proiect de lege a fost elaborat şi depus oficial în Parlament de către grupul de deputaţi PPCD, nefiind examinat de nici una din majorităţile din sânul Legislativului nostru. Proiectul este singurul de acest gen prezentat vreodată spre examinare în Parlamentul Republicii Moldova. Întrebările care se pun acum sunt: de ce nu a propus Mihai Ghimpu, ca şef al Legislativului, includerea respectivului proiect de lege pe agenda Parlamentului dominat de AIE sau de ce nu a prezentat un proiect alternativ, dacă ar fi o problemă că proiectul a fost semnat de deputaţi de altă culoare politică?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt simple şi ne stau la îndemână. Pentru că Mihai Ghimpu, s-a văzut, preferă doar gesturi zgomotoase şi facile de natură electorală în locul unor demersuri concrete şi consistente de natură legislativă pentru o adevărată lustraţie a societăţii noastre.

Crearea şi împotmolirea voită a Comisiei Cojocaru a fost doar o aruncare de praf în ochi. Raportul pregătit de aceasta nu a mai fost audiat şi nici aprobat de către Parlament, pe motiv că majoritatea Alianţei, zise „pentru Integrare Europeană”, a fost alergică la idee. Nu ne stă în obicei să ne autocităm, dar seriozitatea subiectului ne obligă să amintim că acum zece luni scriam în FLUX următoarele: „Succesul Comisiei Cojocaru depinde de mai mulţi factori. Dincolo de probitatea profesională a majorităţii membrilor săi, dincolo de materialele preţioase cercetate ştiinţific şi valorificate public până acum privind subiectul, Comisia Cojocaru îşi va putea duce cu brio misiunea până la capăt dacă Puterea va fi consecventă, mergând mai departe şi desecretizând arhivele ţinute încă sub şapte lacăte. Avem în vedere întâi şi-ntâi de toate arhivele NKVD şi KGB, ca principale instrumente opresive ale regimului totalitar de ocupaţie. Deschiderea acestor arhive, oricâte secrete „de stat” ar cuprinde acestea, nu poate dăuna în nici un fel intereselor legitime ale Republicii Moldova ca stat apărut pe harta Europei la 27 august 1991. Deocamdată, suntem sceptici asupra capacităţii Puterii de a decide deschiderea acestor arhive, întrucât, în eventualitatea unei asemenea decizii, lustraţia devine inevitabilă, atrăgând pe cale de consecinţă deconspirarea desei reţele de agenţi ai serviciilor secrete sovietice care menţin încă şi astăzi sub control, într-o mare măsură, mediul politic, instituţional, jurnalistic, ştiinţific, cultural, bisericesc, neguvernamental şi de afaceri. Am fi bucuroşi dacă motivele scepticismului nostru ar fi eliminate rând pe rând de hotărâri înţelepte şi necesare ale Legislativului. Fără desecretizarea arhivelor NKVD şi KGB, cercetarea Comisiei Cojocaru va fi incompletă şi lacunară, iar succesul ei limitat”. Ne pare rău să constatăm, la distanţă de zece luni, că am avut dreptate. Mihai Ghimpu şi AIE au vânat doar capital politic şi nu au schimbat cu nimic situaţia de până în 2009.

Iar osteneala electorală a interimarului la SIS, unde el ar fi „desecretizat şi transmis dosarele NKVD” (şi doar pe cele de până în 1951), ni-l prezintă pe Ghimpu în postura muştei la arat din fabula lui Alexandru Donici. Vă mai amintiţi?

De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
— De unde, dragă sor’?
— Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Exit-Poll-ul, o nouă manipulare sociologică

După eşuarea referendumului din 5 septembrie 2010, la care au participat doar 29,05% din electorat, toată lumea a rămas şocată pentru că sondajele realizate anterior de diverse instituţii de investigaţii sociologice pretindeau că la plebiscit vor participa 70% şi chiar mai mult. Eroarea este una ieşită din comun. Cei care au realizat aceste sondaje mincinoase au, probabil, un şir de explicaţii pentru a se disculpa. Citește mai mult…

Igor Boţan: Liderii AIE au fost extrem de aroganţi pentru că s-au văzut deja cu coroana pe cap şi cu sceptrul în mână

Eu m-am manifestat împotriva acestui referendum încă de la început şi mi-am făcut faimă proastă în ochii susţinătorilor acestuia. Acum însă am satisfacţia că s-a prăbuşit. Mai mult decât atât, am satisfacţia că liderii AIE recunosc că acest referendum este unul inutil, că problemele puteau fi soluţionate şi pe altă cale.

Dacă analizăm de ce s-a prăbuşit, găsim un şir întreg de explicaţii. Primul lucru este că boicotul comuniştilor a fost unul eficient. Apare întrebarea: de ce a fost eficient? La această întrebare ne răspunde exit-poll-ul pe Chişinău, care ne arată că cetăţenii rusolingvi nu au participat la votare şi putem presupune că acesta a fost un protest al lor nu atât la nivelul PCRM, cât o reacţie la faimoasele decrete ale preşedintelui Ghimpu. Citește mai mult…

Aşii din mâneca lui Ghimpu – un bluf liberal. Alegerile parlamentare anticipate sunt inevitabile

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu va dizolva Parlamentul şi va anunţa data alegerilor parlamentare anticipate dacă până miercuri, 8 septembrie, când Comisia Electorală Centrală va prezenta rezultatele finale ale referendumului din 5 septembrie, nu se va înregistra un rezultat în măsură să-l facă validabil – peste 1/3 din alegătorii înscrişi în listele electorale. Anunţul a fost făcut de către liderii AIE după ce s-au întrunit luni seara, într-o şedinţă. Citește mai mult…

Arcadie Barbăroşie: Liderii AIE s-au manifestat într-un mod egoist, promovându-şi propria imagine

Când ne-am uitat peste rezultatele sondajelor multă lume era sigură că referendumul va avea loc şi că, în mod sigur, va fi aprobată modificarea articolului 78 de Constituţie. Dacă analizezi însă atent rezultatele sondajului, înţelegi de ce ele nu s-au adeverit. Cred că factorul principal care a provocat absenteismul a fost boicotul Partidului Comuniştilor. Electoratul comuniştilor este unul disciplinat şi a urmat întocmai cererea PCRM de a nu participa la referendum. Acesta este factorul de bază. Desigur, este important totuşi să vedem în ce măsură electoratul comuniştilor nu a participat la plebiscit. Citește mai mult…

Referendumul şi Calea a Treia, între liberali şi comunişti

Cele două valenţe ale referendumului din 5 septembrie: afirmarea electorală a Căii a Treia şi reconfirmarea republicii parlamentare

Electoratul moldovean nu-şi doreşte un regim prezidenţial, aceasta este prima concluzie a rezultatelor referendumului de duminică, 5 septembrie 2010. Oamenii îşi doresc un regim parlamentar în Republica Moldova. Se poate crea impresia că cei care au organizat sondaje de opinie, susţinând că 50 sau 70 la sută dintre concetăţenii noştri vor revenirea la republica prezidenţială au minţit neruşinat, au măsluit rezultatele sondajelor în interesul guvernanţilor. Citește mai mult…

Turkmenizarea Republicii Moldova se amână

Eşecul ca succes sau despre conotaţiile geopolitice ale referendumului de duminică

„Întreg poporul”, cum a fost flatat de către iniţiatorii referendumului, ne-a surprins din nou cu aritmetica sa originală. Referendumul constituţional din 5 septembrie a eşuat pe motivul participării insuficiente la vot – 29,05%. Un alt referendum constituţional nu este posibil mai devreme decât peste 2 ani de acum încolo. Cel puţin în următorii 2 ani nu vom avea un preşedinte „atotnorodnic”, ci unul emanat de Parlament, aşa cum sunt şi preşedinţii unor ţări ca Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Estonia, Letonia şi altele.

Mulţi dintre observatorii fenomenului politic de la noi sunt tentaţi să prezinte acest rezultat drept o înfrângere a guvernării şi un succes al opoziţiei. Vom aminti aici că au existat trei opţiuni politice vizavi de acest referendum. Două opţiuni au fost radicale, categorice, ireconciliante, fără rest.

AIE şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru participarea la referendum şi votarea PENTRU republica prezidenţială. Totodată, PCRM şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru boicotarea referendumului. Singura forţă politică ce a avut o poziţie echilibrată, pledând pentru participarea la referendum şi votarea CONTRA republicii prezidenţiale a fost PPCD. Dacă primele două poziţii, cea a AIE şi cea a comuniştilor, au fost de conjunctură, explicabile prin raţiuni egoiste ale jocului politic de moment, poziţia PPCD în favoarea republicii parlamentare este una constantă, alimentată de convingerea fermă că modelul germano-estonian de republică este mai bun decât cel răsăritean şi asiatic, paternalist prin definiţie, supus unor evidente tendinţe de alunecare spre despotism.

Părerea noastră este că invalidarea rezultatelor referendumului constituţional nu trebuie privită prin prisma politicianismului şi prezentat ca un succes al unora împotriva altora. Succesul este al Republicii Moldova, care rămâne şi pe mai departe singura republică parlamentară din CSI. Circa trei sferturi din electoratul nostru nu a admis alinierea Republicii Moldova la modelul de republică din toate celelalte state CSI, de la Bielorusia la Turkmenistan! Republica Moldova a fost şi rămâne cioara albă a CSI, o excepţie fericită.

Amintim în context că cel de-al doilea compartiment la care ţara noastră face notă discordantă în raport cu tot CSI-ul, ba chiar în raport cu toate statele ex-sovietice, este admiterea dublei şi multiplei cetăţenii.

Aceste două elemente distinctive – republica parlamentară şi admiterea dublei cetăţenii (devenite literă de constituţie prin consens naţional) – au avut şi au valenţe geopolitice şi strategice, cu impact major asupra viitorului Republicii Moldova ca stat european. De aceea, au existat în permanenţă factori externi interesaţi să readucă Republica Moldova în plutonul CSI, înscriind-o din nou în peisajul din care, prin concursuri fericite de împrejurări, reuşise să evadeze. După cum s-a mai dorit compatibilizarea modelului de regim politic din Republica Moldova cu „republica prezidenţială” „moldovenească nistreană”, în eventualitatea unei confederalizări şi transistrizări a ţării. Altminteri, ar fi fost cumva problematic procesul de înghiţire a Chişinăului de către Tiraspol, sub control şi auspicii străine.

Alegătorii noştri au demonstrat însă la 5 septembrie că Republica Moldova nu este nici Bielorusia prezidenţială a lui Lukaşenko, nici Rusia lui Putin sau Medvedev, nici Turkmenistanul lui Niazov sau Berdimuhamedov şi nici Ucraina lui Ianukovici.

Care sunt raţiunile pentru care anumiţi factori externi şi-au dorit succesul referendumului de duminică? Este vorba de cel de-al treilea caz (şi ultimul) de decizie consensuală adoptată în istoria Republicii Moldova – pachetul de legi privind reglementarea diferendului transnistrean. Miza a fost ca un preşedinte „atotnorodnic”, decizând peste capul Legislativului, să semneze un Acord (Convenţie, Memorandum etc.) de legalizare a prezenţei militare străine în ţară. E mai simplu, mai puţin costisitor şi mai sigur. Iar Parlamentul, unde orice decizie se ia cu discutarea prealabilă şi în contradictoriu a subiectelor, în prezenţă presei şi a corpului diplomatic acreditat, nu ar avea decât să ratifice, mai devreme sau mai târziu, cele semnate de „atotnorodnicul” preşedinte. Aşa a fost în 1991, când „atotnorodnicul” preşedinte Snegur a semnat, la Alma Ata, fără consultarea prealabilă a Parlamentului, introducerea Republicii Moldova în CSI. Aşa a fost în 1997, când „atotnorodnicul” preşedinte Lucinschi a semnat Memorandumul de la Odesa privind „statul comun”, staţionarea trupelor străine şi celelalte chestiuni anticonstituţionale. Aşa a fost în 1998, la Kiev, când acelaşi „atotnorodnic” preşedinte Lucinschi semna un acord de frontieră cu Ucraina prin care ceda 7 porţiuni importante din teritoriul inalienabil al Republicii Moldova (în zonele Naslavcea, Cuciurgan, Nişaliu, Palanca, Carabiber, Vulcăneşti, Giurgiuleşti).

Lecţia pe care trebuie să o desprindă clasa politică de la noi din cele întâmplate la 5 septembrie este dură, dar utilă. Nimeni şi niciodată nu va putea răsturna cu una cu două, nici chiar prin tentative de plebiscitare, cele 3 mari chestiuni cu implicaţii geopolitice care au întrunit vreodată CONSENSUL politic în Republica Moldova: Republica parlamentară, Dubla cetăţenie, Integritatea teritorială a statului.

Acum este clar că locul şi rolul preşedintelui Republicii Moldova nu se schimbă, iar reforma constituţională din anul 2000 va trebui dusă până la capăt, astfel încât şi funcţiile sau atribuţiile şefului statului să fie ajustate locului şi rolului pe care i-l rezervă Legea Supremă. Parlamentul va trebui să redevină principala instituţie legislativă şi reprezentativă a statului şi societăţii. Pentru a asigura definitivarea reformei constituţionale din 2000 avem însă nevoie de un al patrulea caz de consens naţional şi de multă precauţie geopolitică. De ce? Ca să nu admitem niciodată trukmenizarea acestei ţări.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Cozmin Guşă: Premierul Filat are dosar penal la Bucureşti

Prezent în seara zilei de 1 septembrie la un talk-show organizat de televiziunea Publika, directorul întreprinderii „Platforme de convergenţă”, Cozmin Guşă, care în prezent îl consiliază pe Vladimir Plahotniuc din prietenie, după ce a vorbit despre un viitor geopolitic deosebit al Republicii Moldova, ca zonă de emergenţă, a făcut mai multe declaraţii cu privire la unii actori politici şi scena politică din Republica Moldova şi România. Citește mai mult…

Guvernul Filat şi zestrea lui de tancuri

Un grup de tineri entuziaşti, în frunte cu Dan Nicu şi Petru Sârghi, au lansat pe internet o iniţiativă lăudabilă. Grupul despre care vorbim se numeşte „Antitanc” şi numără în prezent 1984 de membri.

După cum declară ei înşişi, membrii grupului şi-au propus să sensibilizeze opinia publică în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea noastră, şi anume „prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. Citește mai mult…

Mi-am arborat Tricolorul la poartă

Campania „Arborează un drapel”, lansată de Publika TV, ia amploare: tot mai mulţi cetăţenii moldoveni merg la magazin, cumpără un tricolor roş-galben-albastru – drapelul de stat la Republicii Moldova, şi-l arborează pe casa în care locuiesc, la oficiu sau în alt loc public sau privat. Publicaţia FLUX subscrie campaniei „Arborează un drapel”, iniţiată de Publika TV, mai ales că pentru prima dată această idee a fost lansată în mod public încă acum trei ani, într-un interviu acordat ziarului nostru de către liderul creştin-democrat Iurie Roşca. Titlul acestui interviu este „31 august 1989” şi a apărut pe dată de 31 august 2007. Iată ce spunea Iurie Roşca încă acum trei ani:
„De ziua naţională a Republicii Moldova, 27 august, mi-am arborat Tricolorul la poartă. Cred că ar fi bine să avem cu toţii grijă ca, alături de sfânta cruce, să înălţăm în spaţiul public şi privat drapelul naţional, acesta urmând să devină un element permanent al identităţii noastre”.

Reproducem integral interviul acordat de Iurie Roşca publicaţiei noastre, interviu care rămâne la fel de actual ca şi în ziua apariţiei sale. Citește mai mult…

Iurie Roşca, preşedinte PPCD: TEZE PREZENTATE ÎN CADRUL SEMINARULUI FONDULUI „PRIZNANIE”

1. Consecinţele juridice, politice, şi internaţionale ale decretului lui Ghmpu cu privire la declararea zilei de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice.

Documentul are un caracter populist evident, cu funcţie de piar, menit să sporească gradul de influenţă asupra alegătorului, sensibil la evenimentele tragice ale istoriei. Este doar una dintre multiplele acţiuni şi demersuri ale acestui personaj populist, fără simţul responsabilităţii şi minimul de instruire necesar pentru exercitarea unei asemenea funcţii. Farsa caricaturală de semnare a copiei Declaraţiei de Independenţă, manifestarea organizată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la proclamarea suveranităţii, tentativa de interzicere a simbolicii comuniste şi de condamnare a comunismului, în scopul eliminării Partidului Comuniştilor din viaţa politică a ţării, refuzul de a dizolva Parlamentul, precum şi tentativa de uzurpare a puterii în stat, pe 9 martie curent, sunt elementele caracteristice ale stilului comportamental războinic şi agresiv al lui Mihai Ghimpu. Citește mai mult…

În cazul Palanca, toată vina le revine autorităţilor de la Chişinău

Solicitat de jurnalişti să dea o apreciere deciziei Guvernului Filat de a finaliza procesul de transmisie în proprietatea Ucrainei a segmentului de şosea de la Palanca şi a terenului adiacent acestuia, Iurie Roşca a declarat că guvernanţii de la Chişinău au făcut concesii regretabile, prejudiciind interesul naţional al Republicii Moldova.
„Este regretabil că actuala guvernare a finalizat ceea ce a pornit guvernarea de acum mai bine de 10 ani, de pe vremea preşedinţiei domnului Lucinschi. Sincer vorbind, finalizarea acestei operaţiuni îmi creează impresia că cineva şi-a achitat în sfârşit poliţele pentru că dincolo de orice fabulaţie şi exerciţii de imagine, este clar că unui dintre principalii artizani ai actualei guvernări este domnul Petru Lucinschi şi atunci trebuie să căutăm şi contribuţia lui la finalizarea acestui act regretabil”, a declarat Iurie Roşca.
Citește mai mult…

Iurie Roşca: PPCD este „FORŢA A TREIA” care va asigura echilibrul în societate

Liderul creştin-democrat, Iurie Roşca, declară că PPCD reprezintă, în momentul de faţă, o alternativă guvernării actuale dar şi fostei guvernări comuniste. Potrivit lui, PPCD se prezintă astăzi drept „forţa a treia” care are menirea de a consolida societatea moldoveană, divizată de către comunişti şi liberali în două tabere beligerante. Iurie Roşca consideră că partidele politice din Parlament, în loc să-şi unească eforturile pentru a soluţiona problemele grave cu care se confruntă ţara noastră, fac jocul geopolitic al unor ţări din regiune. Citește mai mult…

Mihail Lupaşco: În Republica Moldova, românii nu sunt duşmanii ruşilor, iar ruşii nu sunt duşmanii românilor

(În cadrul conferinţei de presă de luni, cunoscutul jurnalist Mihail Lupaşco a explicat presei de ce a decis să devină membru al PPCD. Citiţi mai jos afirmaţiile făcute de Mihai Lupaşco).

După un şir de meditaţii, îndoieli şi consultări, am decis să particip activ la viaţa politică din ţara noastră în cadrul PPCD. Ce m-a făcut să iau această decizie? În primul rând, percepţia mea de creştin asupra lumii, bazată pe învăţăturile Ortodoxiei, care, mie personal, îmi servesc ca sprijin moral şi criterii pentru distingerea binelui de rău în viaţa de toate zilele, care astăzi au devenit destul de relative în societatea noastră.

Citește mai mult…

În Republica Moldova apare un partid-stat: PLDM

În conferinţa de presă, susţinută luni, 5 iunie 2010, cu ocazia aderării la PPCD a jurnalistului Mihail Lupaşco, preşedintele creştin-democrat, Iurie Roşca, s-a referit şi la decizia rectorilor celor mai importante instituţii de învăţământ superior de a adera la partidul premierului Vladimir Filat – PLDM. Potrivit lui Iurie Roşca, gestul celor 9 rectori a anulat, practic, autonomia instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova, între care şi rectorul Universităţii Tehnice din Moldova, Ion Bostan; rectorul Universităţii de Stat din Moldova, Gheorghe Ciocan; rectorul Academiei de Studii Economice, Grigore Belostecinic; rectorul Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Gheorghe Popa ş.a. Iată ce a declarat Iurie Roşca: Citește mai mult…

PPCD – 22 DE ANI DE LUPTĂ ŞI AFIRMARE

Perestroika lui Mihail Gorbaciov, acea perioadă de relaxare a dictaturii comuniste care s-a produs după 1985 în URSS, a readus în mediile intelectuale din imperiu suflul libertăţii. Glasnosti, cuvântul cel mai îndrăgit şi mai repetat la acea vreme, a intrat în toate limbile internaţionale şi a însemnat, de fapt, afirmarea pas cu pas a trei libertăţi fundamentale, pe care generaţia noastră încă nu ştia să le formuleze, dar a învăţat foarte repede să le afirme: libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor şi libertatea de asociere, încercarea doctrinarilor noii orientări a PCUS de a reînnoi ţara şi partidul, de a inventa comunismul „cu faţă umană”, de a-l condamna, după modelul lui Hruşciov, pe Stalin şi de a-l exalta prin contrast pe Lenin, s-a constituit într-o oportunitate pentru cei mai temerari. În viaţa publică au fost lansate concepte noi pe atunci despre aşa-numitele „pete albe în istorie”, despre mediul înconjurător, ecologia devenind, de pildă, o preocupare în vogă mai ales după tragedia de la Cernobâl. Citește mai mult…

Condamnând comunismul, Ghimpu îi aduce pe comunişti la guvernare

S-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple: Comisia pentru aprecierea regimului comunist a recomandat interzicerea simbolurilor comuniste în Republica Moldova. Dacă această recomandare s-ar fi făcut în alt context, dacă asta nu ar fi presupus implicit şi interzicerea, scoaterea în afara legii a singurului partid de opoziţie din Parlament şi, totodată, a celei mai numeroase formaţiuni politice din Republica Moldova – Partidului Comuniştilor, atunci nu ar fi existat nici o problemă. Aşa însă situaţia devine extrem de delicată sub aspectul respectării celor mai esenţiale norme democratice: libertatea conştiinţei, pluralismul politici, dreptul la asociere ş. a. Citește mai mult…

Wilfried Martens: Nicăieri în această parte a Europei nu am văzut o mentalitate atât de proeuropeană ca în Republica Moldova

Preşedintele Partidului Popular European (PPE), Wilfried Martens, a declarat, în cadrul unei întrevederi cu membrii Partidului Popular Creştin Democrat, că va face tot posibilul ca Republica Moldova să adere la Uniunea Europeană. El s-a declarat impresionat de faptul că oamenii din Republica Moldova, într-o majoritate impresionantă, îşi doresc din tot sufletul ca ţara lor să se alinieze civilizaţiilor europene, ceea ce nu a observat la cetăţenii altor ţări care aspiră la statutul de membre ai UE. Citește mai mult…