O statistică mincinoasă. Stalin şi Brejnev ar putea fi invidioşi

Biroul Naţional de Statistică: Minimul de existenţă a crescut în 2010 cu 15,6 %

Mărimea minimului de existenţă în anul 2010 a crescut în raport cu anul 2009 cu 15,6 la sută şi a constituit în medie pentru o persoană 1 373 de lei. Acestea sunt calculele Biroului Naţional de Statistică (BNS), făcute publice de respectiva instituţie printr-un comunicat de presă.

Publicitate

Victimele deportărilor comuniste şi fariseismul guvernării liberale

Interviu cu istoricul Mihai ADAUGE, consilier municipal Chişinău PPCD, realizat de Sergiu PRAPORŞCIC în studioul FLUX TV

– La 13 iunie s-au împlinit 69 de ani de la deportările din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Acum suntem în perioada în care comemorăm victimele acelor tragice evenimente, dar şi a deportărilor care au urmat în perioada de ocupaţie sovietică, în special cele din 1949.

– În 1941 a avut loc primul val masiv de deportări, care făceau parte din politica de stat promovată de bolşevici, din ceea ce numeau ei „lupta de clasă”. Această luptă de clasă era aplicată pentru a realiza „transformările socialiste”, în special colectivizarea. Deportările reprezentau cea mai simplă metodă de a-i „convinge” pe ţărani să intre în colhozuri: ţăranii erau deportaţi, iar averile lor deveneau proprietatea gospodăriilor colective.

PPCD – 22 DE ANI DE LUPTĂ ŞI AFIRMARE

Perestroika lui Mihail Gorbaciov, acea perioadă de relaxare a dictaturii comuniste care s-a produs după 1985 în URSS, a readus în mediile intelectuale din imperiu suflul libertăţii. Glasnosti, cuvântul cel mai îndrăgit şi mai repetat la acea vreme, a intrat în toate limbile internaţionale şi a însemnat, de fapt, afirmarea pas cu pas a trei libertăţi fundamentale, pe care generaţia noastră încă nu ştia să le formuleze, dar a învăţat foarte repede să le afirme: libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor şi libertatea de asociere, încercarea doctrinarilor noii orientări a PCUS de a reînnoi ţara şi partidul, de a inventa comunismul „cu faţă umană”, de a-l condamna, după modelul lui Hruşciov, pe Stalin şi de a-l exalta prin contrast pe Lenin, s-a constituit într-o oportunitate pentru cei mai temerari. În viaţa publică au fost lansate concepte noi pe atunci despre aşa-numitele „pete albe în istorie”, despre mediul înconjurător, ecologia devenind, de pildă, o preocupare în vogă mai ales după tragedia de la Cernobâl.

Palanca – fereastra noastră (astupată) la Marea Neagră

Sfârtecată în partea sa de nord şi în cea de sud, dar şi dinspre răsărit, la Tighina, Basarabia istorică, pusă în cadrele politice ale Republicii Moldova, ca nou subiect al dreptului internaţional, se frământă, căutând să scape din îmbrăţişarea sufocantă a unei istorii nedrepte.