Arhiva

Posts Tagged ‘Tiraspol’

Guvernul Filat invită oficial regimul Smirnov să participe la negocierile cu UE

Actuala guvernare îi transmite regimului Smirnov informaţii despre negocierile cu Uniunea Europeană. De asemenea, Guvernul Filat îşi doreşte ca regimul neconstituţional din teritoriile noastre ocupate să participe la toate nivelurile în procesul de negocieri al Chişinăului cu Bruxellesul. Citește mai mult…

Anunțuri

Turkmenizarea Republicii Moldova se amână

Eşecul ca succes sau despre conotaţiile geopolitice ale referendumului de duminică

„Întreg poporul”, cum a fost flatat de către iniţiatorii referendumului, ne-a surprins din nou cu aritmetica sa originală. Referendumul constituţional din 5 septembrie a eşuat pe motivul participării insuficiente la vot – 29,05%. Un alt referendum constituţional nu este posibil mai devreme decât peste 2 ani de acum încolo. Cel puţin în următorii 2 ani nu vom avea un preşedinte „atotnorodnic”, ci unul emanat de Parlament, aşa cum sunt şi preşedinţii unor ţări ca Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Estonia, Letonia şi altele.

Mulţi dintre observatorii fenomenului politic de la noi sunt tentaţi să prezinte acest rezultat drept o înfrângere a guvernării şi un succes al opoziţiei. Vom aminti aici că au existat trei opţiuni politice vizavi de acest referendum. Două opţiuni au fost radicale, categorice, ireconciliante, fără rest.

AIE şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru participarea la referendum şi votarea PENTRU republica prezidenţială. Totodată, PCRM şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru boicotarea referendumului. Singura forţă politică ce a avut o poziţie echilibrată, pledând pentru participarea la referendum şi votarea CONTRA republicii prezidenţiale a fost PPCD. Dacă primele două poziţii, cea a AIE şi cea a comuniştilor, au fost de conjunctură, explicabile prin raţiuni egoiste ale jocului politic de moment, poziţia PPCD în favoarea republicii parlamentare este una constantă, alimentată de convingerea fermă că modelul germano-estonian de republică este mai bun decât cel răsăritean şi asiatic, paternalist prin definiţie, supus unor evidente tendinţe de alunecare spre despotism.

Părerea noastră este că invalidarea rezultatelor referendumului constituţional nu trebuie privită prin prisma politicianismului şi prezentat ca un succes al unora împotriva altora. Succesul este al Republicii Moldova, care rămâne şi pe mai departe singura republică parlamentară din CSI. Circa trei sferturi din electoratul nostru nu a admis alinierea Republicii Moldova la modelul de republică din toate celelalte state CSI, de la Bielorusia la Turkmenistan! Republica Moldova a fost şi rămâne cioara albă a CSI, o excepţie fericită.

Amintim în context că cel de-al doilea compartiment la care ţara noastră face notă discordantă în raport cu tot CSI-ul, ba chiar în raport cu toate statele ex-sovietice, este admiterea dublei şi multiplei cetăţenii.

Aceste două elemente distinctive – republica parlamentară şi admiterea dublei cetăţenii (devenite literă de constituţie prin consens naţional) – au avut şi au valenţe geopolitice şi strategice, cu impact major asupra viitorului Republicii Moldova ca stat european. De aceea, au existat în permanenţă factori externi interesaţi să readucă Republica Moldova în plutonul CSI, înscriind-o din nou în peisajul din care, prin concursuri fericite de împrejurări, reuşise să evadeze. După cum s-a mai dorit compatibilizarea modelului de regim politic din Republica Moldova cu „republica prezidenţială” „moldovenească nistreană”, în eventualitatea unei confederalizări şi transistrizări a ţării. Altminteri, ar fi fost cumva problematic procesul de înghiţire a Chişinăului de către Tiraspol, sub control şi auspicii străine.

Alegătorii noştri au demonstrat însă la 5 septembrie că Republica Moldova nu este nici Bielorusia prezidenţială a lui Lukaşenko, nici Rusia lui Putin sau Medvedev, nici Turkmenistanul lui Niazov sau Berdimuhamedov şi nici Ucraina lui Ianukovici.

Care sunt raţiunile pentru care anumiţi factori externi şi-au dorit succesul referendumului de duminică? Este vorba de cel de-al treilea caz (şi ultimul) de decizie consensuală adoptată în istoria Republicii Moldova – pachetul de legi privind reglementarea diferendului transnistrean. Miza a fost ca un preşedinte „atotnorodnic”, decizând peste capul Legislativului, să semneze un Acord (Convenţie, Memorandum etc.) de legalizare a prezenţei militare străine în ţară. E mai simplu, mai puţin costisitor şi mai sigur. Iar Parlamentul, unde orice decizie se ia cu discutarea prealabilă şi în contradictoriu a subiectelor, în prezenţă presei şi a corpului diplomatic acreditat, nu ar avea decât să ratifice, mai devreme sau mai târziu, cele semnate de „atotnorodnicul” preşedinte. Aşa a fost în 1991, când „atotnorodnicul” preşedinte Snegur a semnat, la Alma Ata, fără consultarea prealabilă a Parlamentului, introducerea Republicii Moldova în CSI. Aşa a fost în 1997, când „atotnorodnicul” preşedinte Lucinschi a semnat Memorandumul de la Odesa privind „statul comun”, staţionarea trupelor străine şi celelalte chestiuni anticonstituţionale. Aşa a fost în 1998, la Kiev, când acelaşi „atotnorodnic” preşedinte Lucinschi semna un acord de frontieră cu Ucraina prin care ceda 7 porţiuni importante din teritoriul inalienabil al Republicii Moldova (în zonele Naslavcea, Cuciurgan, Nişaliu, Palanca, Carabiber, Vulcăneşti, Giurgiuleşti).

Lecţia pe care trebuie să o desprindă clasa politică de la noi din cele întâmplate la 5 septembrie este dură, dar utilă. Nimeni şi niciodată nu va putea răsturna cu una cu două, nici chiar prin tentative de plebiscitare, cele 3 mari chestiuni cu implicaţii geopolitice care au întrunit vreodată CONSENSUL politic în Republica Moldova: Republica parlamentară, Dubla cetăţenie, Integritatea teritorială a statului.

Acum este clar că locul şi rolul preşedintelui Republicii Moldova nu se schimbă, iar reforma constituţională din anul 2000 va trebui dusă până la capăt, astfel încât şi funcţiile sau atribuţiile şefului statului să fie ajustate locului şi rolului pe care i-l rezervă Legea Supremă. Parlamentul va trebui să redevină principala instituţie legislativă şi reprezentativă a statului şi societăţii. Pentru a asigura definitivarea reformei constituţionale din 2000 avem însă nevoie de un al patrulea caz de consens naţional şi de multă precauţie geopolitică. De ce? Ca să nu admitem niciodată trukmenizarea acestei ţări.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Răvaş din Transnistria: FLUX-ul m-a învăţat să citesc româneşte

Ne-a venit o scrisoare la redacţie, semnată de Vera Josanu, o pensionară din satul Chiţcani, raionul Slobozia (localitate aflată în subordinea regimului ilegal separatist de la Tiraspol). Am remarcat această scrisoare datorită stilului simplu dar, în acelaşi timp, profund, exprimat în dulcele grai moldovenesc care încă mai este viu în multe din satele noastre. Doamna Vera Josanu ne scrie cu litere chirilice, pentru că, fiind sub regimul lui Smirnov, nu a avut posibilitatea să înveţe scrisul latinesc. Dar, ne spune ea, de când a descoperit ziarul FLUX, îl citeşte continuu, şi „îşi aminteşte” cum se vorbeşte şi se scrie corect româneşte. Nu ascundem, ne-a flatat această scrisoare. Citiţi-o şi veţi vedea şi dumneavoastră de ce.
Am decis să publicăm acest răvaş, deşi, în loc de post-scriptum, doamna Vera Josanu ne roagă să nu i-l publicăm, de teamă că cititorilor noştri nu le va fi interesant să-l citească. Dar dacă ne-a plăcut nouă, jurnaliştilor, atât de mult modul în care Vera Josanu şi-a înşirat gândurile, suntem siguri că le va place şi cititorilor noştri.
Citește mai mult…

Mitropolitul Vladimir la sfat cu Igor Smirnov

Potrivit unui comunicat de presă al „preşedinţiei” transnistrene, la 13 mai 2010, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chişinăului şi al „întregii Moldove” a avut la Tiraspol o întâlnire oficială cu „preşedintele RMN Igor Smirnov”. Mitropolitul Vladimir a fost secondat de episcopul Sava (Serghei Aleksandrovici Volkov) de Dubăsari şi Tiraspol. Întâlnirea a fost precedată de oficierea liturghiei la mănăstirea Noul Neamţ din localitatea basarabeană Chiţcani controlată de separatiştii transnistreni. La Noul Neamţ mitropolitul Vladimir a fost însoţit de ex-directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat. Citește mai mult…

Ce le vom lăsa urmaşilor?

În urma rapturilor teritoriale şi a nelegiuirilor comise de URSS asupra vecinilor săi în anul 1940, aceasta s-a ales cu largi teritorii care până atunci nu făcuseră parte din imperiu. Aceste teritorii trebuiau administrate şi organizate după legislaţia internă a URSS.

Această scurtă (în raport istoric) perioadă de ocupaţie se încadrează perfect, din păcate, în contextul istoriei noastre naţionale. Şi a condiţionat evoluţia acestui meleag şi a poporului român de pretutindeni, mai departe. Citește mai mult…

Mihai Ghimpu consideră inoportună adoptarea legii lustraţiei

Mihai Ghimpu

După ce am plasat pe pagina web a FLUX-ului (www.flux.md) articolul „Câţi securişti de la SIS sunt, totuşi, kaghebişti?”, cititorii ne-au scris pe forum un şir de mesaje în care susţin că guvernarea AIE este obligată să adopte legea lustraţiei. Şi cu adevărat, dacă alianţa de guvernământ doreşte în mod sincer aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi nu intenţionează doar să mimeze integrarea europeană, aşa cum au făcut comuniştii, ar trebui să voteze o asemenea lege. Mai ales că la Parlament a fost depusă, în premieră, o asemenea iniţiativă legislativă încă în anul 2000. Citește mai mult…

Câţi securişti de la SIS sunt, totuşi, kaghebişti?

La sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, şeful aparatului directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, domnul Oleg Mâţa, ne-a expediat o scrisoare prin poştă prin care ne informează că nu ne poate oferi informaţiile pe care le-am solicitat de la SIS în articolul „KGB rediviva! De la KGB la SIS şi de la SIS la KGB”, publicat în ediţia din 4 decembrie a ziarului nostru. În acel material am relatat povestea unui omulean care ne-a trecut pragul redacţiei şi care susţinea că, după ce AIE l-a numit în funcţia de director pe Gheorghe Mihai, în cadrul acestei structuri au început remanieri importante de cadre. Din spusele informatorului nostru, mulţi dintre ofiţerii tineri, care nu au experienţa activităţii în structurile de securitate sovietice, adică în KGB, ofiţeri care au absolvit şcoli în Occident, inclusiv, în România, sunt concediaţi, iar în locul lor sunt angajaţi vechii kaghebişti sovietici. Citește mai mult…