Mitrocezarul

Asta-i bună de tot. Pasat, securistul albastru, a lansat o nouă năstruşnicie: „Şeful statului trebuie să fie o persoană fără de partid, care se bucură de autoritatea şi respectul populaţiei ţării şi are capacităţi necesare pentru a consolida societatea. Spre exemplu, – de ce nu? – mitropolitul Moldovei”. Comentând această prostie ieşită din gura căpeteniei securistice, secretarul mitropoliei a declarat că… „mitropolitul ar putea face faţă acestei funcţii”, dar, deocamdată, nu se implică.

Publicitate

Un popă de verde. Mitropolitul-colonel Vladimir, cu spatele la Pasat şi faţa la Filat

Mitropolitul Vladimir renunţa la marea lui dragoste politică, Valeriu Pasat, pe care îl schimbă cu Filat. Colonelul în sutană a fost invitat să înlocuiască flamura albastră a lui Pasat cu steagul verde al lui Filat. De voie, de nevoie, acesta a făcut-o. Marţi, 16 noiembrie, la Sala mare a Filarmonicii de Stat Chişinău a avut loc o conferinţă organizată de mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei), cu genericul „Predarea religiei în şcoală – factor de consolidare a societăţii”.

Musca la arat

Preluând o ştire de presă pe blogul său, Mihai Ghimpu ne anunţă: „marţi, 9 noiembrie, preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Gheorghe Mihai, vor începe transmiterea primelor 5 000 de dosare de la Depozitul Special SIS (fosta arhivă KGB) la Arhiva Naţională”. În ziua anunţată, generalul şi pensionarul KGB, Gheorghe Mihai, promovat în funcţie de Mihai Ghimpu, a şi organizat o ceremonie de transmitere a respectivelor dosare deja desecretizate. Mihai Ghimpu a fost prezent, rostind un discurs şi lăsând impresia că el ar fi autorul „faptei eroice”.

Ce s-a întâmplat în realitate? Obligat fiind prin Legea nr. 880-XII din 22 ianuarie 1992 privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova să transmită dosarele din Depozitul său special, Serviciul de Informaţii şi Securitate a procedat la o operaţiune de rutină. Dosarele transmise sunt doar cele întocmite persoanelor supuse represiunilor, nu şi dosarele operative ale ofiţerilor şi agenturii NKVD din RSSAM şi RSSM. Dosarele acoperă perioada anilor 1924-1951. Nici un alt dosar nu este ulterior datei de 1 ianuarie 1952, limită de timp în faţa căreia „eroismul” lui Mihai Ghimpu se opreşte şi bate pasul pe loc. Deci, este vorba despre un interval din interiorul perioadei staliniste, care a durat până la moartea dictatorului, în 5 martie 1953. Persoanele ale căror dosare i-au fost transmise Arhivei Naţionale de către SIS nu mai sunt în viaţă, în majoritatea lor zdrobitoare. Preşedintele interimar Ghimpu nu are, potrivit legilor în vigoare, nici un fel de atribuţii privind fondul arhivistic de stat, iar Serviciul de Informaţii şi Securitate, ca organ special în afara puterii executive, nu îi este subordonat. Majoritatea statelor ex-comuniste au desecretizat arhivele organelor de poliţie politică. Statele baltice, bunăoară, au desecretizat integral arhivele NKVD şi KGB, tot ce au cuprins acestea din 1940 până în 1991. Gestul Serviciului de Informaţii şi Securitate din 9 noiembrie a fost unul necesar, pozitiv, dar întârziat şi insuficient. Prezenţa lui Mihai Ghimpu la „ceremonia de transmitere a dosarelor” ne oferă un exemplu clasic de instrumentare în scopuri electorale a tragediei prin care au trecut persoanele supuse represiunilor. SIS putea transmite dosarele în fondurile Arhivei Naţionale cu acelaşi succes şi fără Mihai Ghimpu. Vom explica mai jos de ce.

Faptul că SIS poate avea un Depozit special de stat este în afara oricărei îndoieli. Articolul 22 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stipulează că „Depozite speciale de stat se creează la Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, la muzeele şi bibliotecile de stat ale Ministerului Culturii şi Turismului, la fondul de stat de informaţii privind subsolul al Asociaţiei de Stat de Producţie pentru Explorări Geologice „AGeom”, la serviciul „Hidrometeo” al Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător. Utilizarea documentelor ce se păstrează în depozitele speciale de stat se efectuează în conformitate cu prezenta lege. Achiziţionarea de către depozitele speciale de stat a documentelor autentice ce aparţin persoanelor juridice din alte ramuri se interzice”.

Problema este că SIS nu poate ţine oricât în Depozitul special de stat documentele cu titlu secret, fiind obligat să le transmită Arhivei Naţionale la expirarea termenelor prevăzute de lege. Articolul 34 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stabileşte că „documentele din Fondul arhivistic de stat şi din Fondul arhivistic obştesc ce conţin secret de stat şi au menţiunea „De importanţă deosebită” şi „Strict secret” sunt supuse restricţiilor de utilizare pentru o perioadă de până la 25 de ani, iar cele cu menţiunea „Secret” – de până la 10 ani de la data apariţiei lor. Guvernul, în temeiul avizului comisiei interdepartamentale pentru apărarea secretului de stat, poate stabili termene mai îndelungate de restricţie asupra utilizării documentelor cu menţiunea „De importanţă deosebită”. În acest caz, Guvernul, ministerele şi departamentele interesate sunt obligate să reexamineze, din cinci în cinci ani, temeiurile menţinerii restricţiilor asupra utilizării acestor documente pentru o perioadă ce depăşeşte 25 de ani de la data apariţiei lor”. Legea nu prevede alte termene decât cel maxim de 25 de ani şi termene superioare stabilite, în fiecare caz aparte, prin hotărâre de Guvern. Aşa cum, deocamdată, nu avem, din 27 august 1991 încoace, nici o hotărâre de Guvern în materie de termene superioare celui de 25 de ani privind documentele din Depozitul special de stat de la SIS, este mai mult decât limpede că, în sensul legilor în vigoare, cele mai vechi documente secrete păstrate de SIS nu pot depăşi o vechime de 25 de ani.

Vom mai preciza că articolul 23 al Legii despre care vorbim prevede, între altele, că „La reorganizarea sau lichidarea instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat chestiunile privind păstrarea ulterioară a documentelor Fondului arhivistic de stat sunt soluţionate cu participarea reprezentanţilor Organului de stat pentru supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova”. Iar articolul 25 al aceleiaşi legi stabileşte că: „în cazul în care persoana juridică deţinătoare de documente ce fac parte din Fondul arhivistic obştesc se lichidează sau ea nu asigură integritatea documentelor, Fondul arhivistic al persoanei juridice respective se transmite spre păstrarea permanentă arhivelor de stat”. Dacă organele KGB au fost lichidate în 1991, când a fost creat Ministerul Securităţii Naţionale, procedura de rezolvare a arhivelor fostului NKVD/KGB trebuia rezolvată atunci. Totodată, dacă Ministerul Securităţii Naţionale a fost lichidat şi creat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în 1999, aceeaşi procedură era de neevitat.

Am citat pe larg aceste articole din lege pentru a arăta că, în termenii ei, la 9 noiembrie 2010 SIS trebuia să transmită toate dosarele întocmite de KGB până la 9 noiembrie 1985 şi nu doar pe cele ale persoanelor supuse represiunilor, dar şi pe cele ale agenturii sale. Asta sub falsa rezervă că SIS ar fi prin lege succesorul juridic al KGB. Aşa cum însă SIS nu este nici succesorul NKVD şi nici al KGB, toate arhivele secrete ale celor două organe sovietice de represiune întocmite până la 27 august 1991, când a apărut Republica Moldova, trebuiau demult desecretizate şi transmise spre păstrare permanentă Arhivei Naţionale. Ceea ce a făcut SIS la 9 noiembrie 2010 nu poate fi numit gest reparator în sensul deplin al cuvântului, întrucât această instituţie de stat va ţine în continuare sub şapte lacăte toate fondurile secrete ale NKVD/KGB din perioada 1951-1991, ceea ce înseamnă patru decenii de ocupaţie sovietică şi, implicit, de poliţie politică.

Ne vom opri puţin şi asupra unui alt detaliu interesant. Comunicatele de presă despre desecretizarea dosarelor vechi de 60 de ani ne-au anunţat că numărul celor deţinute de SIS este cu mult mai mare decât 5 000, dar acestea nu vor fi desecretizate şi transmise Arhivei Naţionale din cauza „lipsei spaţiului de depozitare”. Asta e bună de tot, ştiind că Arhiva Naţională deţine abuziv imensele Arhive ale Mitropoliei Basarabiei, capturate de sovietici în 1946 de la Craiova, ca trofeu de război, în baza unor hotărâri ale Comisiei sovieto-române de armistiţiu. Arhivele Mitropoliei Basarabiei au fost revendicare în mod repetat de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, care le-a adresat scrisori oficiale atât primului ministru Vladimir Filat, cât şi interimarului Mihai Ghimpu. Scrisorile Mitropolitului au rămas însă fără răspuns, pentru că cei doi capi ai AIE, Ghimpu şi Filat, nu au urnit un deget pentru rezolvarea problemei. Dacă Ghimpu şi Filat ar fi hotărât chestiunea retrocedării Arhivelor Mitropoliei Basarabiei, s-ar fi eliberat suficient loc în depozitele Arhivei Naţionale pentru alte zeci de mii de dosare din arhivele secrete ale KGB.

Ce ar fi trebuit să facă interimarul nostru pentru ca situaţia să nu ridice nici un fel de probleme? Întâi ar fi trebuit ca pe parcursul ultimului an şi ceva să propună examinarea şi adoptarea de către Parlament a proiectului de lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Acest proiect de lege a fost elaborat şi depus oficial în Parlament de către grupul de deputaţi PPCD, nefiind examinat de nici una din majorităţile din sânul Legislativului nostru. Proiectul este singurul de acest gen prezentat vreodată spre examinare în Parlamentul Republicii Moldova. Întrebările care se pun acum sunt: de ce nu a propus Mihai Ghimpu, ca şef al Legislativului, includerea respectivului proiect de lege pe agenda Parlamentului dominat de AIE sau de ce nu a prezentat un proiect alternativ, dacă ar fi o problemă că proiectul a fost semnat de deputaţi de altă culoare politică?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt simple şi ne stau la îndemână. Pentru că Mihai Ghimpu, s-a văzut, preferă doar gesturi zgomotoase şi facile de natură electorală în locul unor demersuri concrete şi consistente de natură legislativă pentru o adevărată lustraţie a societăţii noastre.

Crearea şi împotmolirea voită a Comisiei Cojocaru a fost doar o aruncare de praf în ochi. Raportul pregătit de aceasta nu a mai fost audiat şi nici aprobat de către Parlament, pe motiv că majoritatea Alianţei, zise „pentru Integrare Europeană”, a fost alergică la idee. Nu ne stă în obicei să ne autocităm, dar seriozitatea subiectului ne obligă să amintim că acum zece luni scriam în FLUX următoarele: „Succesul Comisiei Cojocaru depinde de mai mulţi factori. Dincolo de probitatea profesională a majorităţii membrilor săi, dincolo de materialele preţioase cercetate ştiinţific şi valorificate public până acum privind subiectul, Comisia Cojocaru îşi va putea duce cu brio misiunea până la capăt dacă Puterea va fi consecventă, mergând mai departe şi desecretizând arhivele ţinute încă sub şapte lacăte. Avem în vedere întâi şi-ntâi de toate arhivele NKVD şi KGB, ca principale instrumente opresive ale regimului totalitar de ocupaţie. Deschiderea acestor arhive, oricâte secrete „de stat” ar cuprinde acestea, nu poate dăuna în nici un fel intereselor legitime ale Republicii Moldova ca stat apărut pe harta Europei la 27 august 1991. Deocamdată, suntem sceptici asupra capacităţii Puterii de a decide deschiderea acestor arhive, întrucât, în eventualitatea unei asemenea decizii, lustraţia devine inevitabilă, atrăgând pe cale de consecinţă deconspirarea desei reţele de agenţi ai serviciilor secrete sovietice care menţin încă şi astăzi sub control, într-o mare măsură, mediul politic, instituţional, jurnalistic, ştiinţific, cultural, bisericesc, neguvernamental şi de afaceri. Am fi bucuroşi dacă motivele scepticismului nostru ar fi eliminate rând pe rând de hotărâri înţelepte şi necesare ale Legislativului. Fără desecretizarea arhivelor NKVD şi KGB, cercetarea Comisiei Cojocaru va fi incompletă şi lacunară, iar succesul ei limitat”. Ne pare rău să constatăm, la distanţă de zece luni, că am avut dreptate. Mihai Ghimpu şi AIE au vânat doar capital politic şi nu au schimbat cu nimic situaţia de până în 2009.

Iar osteneala electorală a interimarului la SIS, unde el ar fi „desecretizat şi transmis dosarele NKVD” (şi doar pe cele de până în 1951), ni-l prezintă pe Ghimpu în postura muştei la arat din fabula lui Alexandru Donici. Vă mai amintiţi?

De la arat un plug

Venea încet spre casă

Şi, la un bou pe jug,

O muscă se-aşezase.

Iar ei, spre-ntâmpinare,

O altă muscă-n zbor

Îi face întrebare:

— De unde, dragă sor’?

— Şi mai întrebi de unde!

Ei musca îi răspunde

C-un aer supărat.

Au nu pricepi ce facem?

Nu vezi că noi ne-ntoarcem

Din câmp, de la arat!

Spre laudă deşartă

Mulţi zic: noi am lucrat,

Când ei lucrează-n faptă,

Ca musca la arat.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Turkmenizarea Republicii Moldova se amână

Eşecul ca succes sau despre conotaţiile geopolitice ale referendumului de duminică

„Întreg poporul”, cum a fost flatat de către iniţiatorii referendumului, ne-a surprins din nou cu aritmetica sa originală. Referendumul constituţional din 5 septembrie a eşuat pe motivul participării insuficiente la vot – 29,05%. Un alt referendum constituţional nu este posibil mai devreme decât peste 2 ani de acum încolo. Cel puţin în următorii 2 ani nu vom avea un preşedinte „atotnorodnic”, ci unul emanat de Parlament, aşa cum sunt şi preşedinţii unor ţări ca Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Estonia, Letonia şi altele.

Mulţi dintre observatorii fenomenului politic de la noi sunt tentaţi să prezinte acest rezultat drept o înfrângere a guvernării şi un succes al opoziţiei. Vom aminti aici că au existat trei opţiuni politice vizavi de acest referendum. Două opţiuni au fost radicale, categorice, ireconciliante, fără rest.

AIE şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru participarea la referendum şi votarea PENTRU republica prezidenţială. Totodată, PCRM şi sateliţii săi extraparlamentari au pledat pentru boicotarea referendumului. Singura forţă politică ce a avut o poziţie echilibrată, pledând pentru participarea la referendum şi votarea CONTRA republicii prezidenţiale a fost PPCD. Dacă primele două poziţii, cea a AIE şi cea a comuniştilor, au fost de conjunctură, explicabile prin raţiuni egoiste ale jocului politic de moment, poziţia PPCD în favoarea republicii parlamentare este una constantă, alimentată de convingerea fermă că modelul germano-estonian de republică este mai bun decât cel răsăritean şi asiatic, paternalist prin definiţie, supus unor evidente tendinţe de alunecare spre despotism.

Părerea noastră este că invalidarea rezultatelor referendumului constituţional nu trebuie privită prin prisma politicianismului şi prezentat ca un succes al unora împotriva altora. Succesul este al Republicii Moldova, care rămâne şi pe mai departe singura republică parlamentară din CSI. Circa trei sferturi din electoratul nostru nu a admis alinierea Republicii Moldova la modelul de republică din toate celelalte state CSI, de la Bielorusia la Turkmenistan! Republica Moldova a fost şi rămâne cioara albă a CSI, o excepţie fericită.

Amintim în context că cel de-al doilea compartiment la care ţara noastră face notă discordantă în raport cu tot CSI-ul, ba chiar în raport cu toate statele ex-sovietice, este admiterea dublei şi multiplei cetăţenii.

Aceste două elemente distinctive – republica parlamentară şi admiterea dublei cetăţenii (devenite literă de constituţie prin consens naţional) – au avut şi au valenţe geopolitice şi strategice, cu impact major asupra viitorului Republicii Moldova ca stat european. De aceea, au existat în permanenţă factori externi interesaţi să readucă Republica Moldova în plutonul CSI, înscriind-o din nou în peisajul din care, prin concursuri fericite de împrejurări, reuşise să evadeze. După cum s-a mai dorit compatibilizarea modelului de regim politic din Republica Moldova cu „republica prezidenţială” „moldovenească nistreană”, în eventualitatea unei confederalizări şi transistrizări a ţării. Altminteri, ar fi fost cumva problematic procesul de înghiţire a Chişinăului de către Tiraspol, sub control şi auspicii străine.

Alegătorii noştri au demonstrat însă la 5 septembrie că Republica Moldova nu este nici Bielorusia prezidenţială a lui Lukaşenko, nici Rusia lui Putin sau Medvedev, nici Turkmenistanul lui Niazov sau Berdimuhamedov şi nici Ucraina lui Ianukovici.

Care sunt raţiunile pentru care anumiţi factori externi şi-au dorit succesul referendumului de duminică? Este vorba de cel de-al treilea caz (şi ultimul) de decizie consensuală adoptată în istoria Republicii Moldova – pachetul de legi privind reglementarea diferendului transnistrean. Miza a fost ca un preşedinte „atotnorodnic”, decizând peste capul Legislativului, să semneze un Acord (Convenţie, Memorandum etc.) de legalizare a prezenţei militare străine în ţară. E mai simplu, mai puţin costisitor şi mai sigur. Iar Parlamentul, unde orice decizie se ia cu discutarea prealabilă şi în contradictoriu a subiectelor, în prezenţă presei şi a corpului diplomatic acreditat, nu ar avea decât să ratifice, mai devreme sau mai târziu, cele semnate de „atotnorodnicul” preşedinte. Aşa a fost în 1991, când „atotnorodnicul” preşedinte Snegur a semnat, la Alma Ata, fără consultarea prealabilă a Parlamentului, introducerea Republicii Moldova în CSI. Aşa a fost în 1997, când „atotnorodnicul” preşedinte Lucinschi a semnat Memorandumul de la Odesa privind „statul comun”, staţionarea trupelor străine şi celelalte chestiuni anticonstituţionale. Aşa a fost în 1998, la Kiev, când acelaşi „atotnorodnic” preşedinte Lucinschi semna un acord de frontieră cu Ucraina prin care ceda 7 porţiuni importante din teritoriul inalienabil al Republicii Moldova (în zonele Naslavcea, Cuciurgan, Nişaliu, Palanca, Carabiber, Vulcăneşti, Giurgiuleşti).

Lecţia pe care trebuie să o desprindă clasa politică de la noi din cele întâmplate la 5 septembrie este dură, dar utilă. Nimeni şi niciodată nu va putea răsturna cu una cu două, nici chiar prin tentative de plebiscitare, cele 3 mari chestiuni cu implicaţii geopolitice care au întrunit vreodată CONSENSUL politic în Republica Moldova: Republica parlamentară, Dubla cetăţenie, Integritatea teritorială a statului.

Acum este clar că locul şi rolul preşedintelui Republicii Moldova nu se schimbă, iar reforma constituţională din anul 2000 va trebui dusă până la capăt, astfel încât şi funcţiile sau atribuţiile şefului statului să fie ajustate locului şi rolului pe care i-l rezervă Legea Supremă. Parlamentul va trebui să redevină principala instituţie legislativă şi reprezentativă a statului şi societăţii. Pentru a asigura definitivarea reformei constituţionale din 2000 avem însă nevoie de un al patrulea caz de consens naţional şi de multă precauţie geopolitică. De ce? Ca să nu admitem niciodată trukmenizarea acestei ţări.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Ca şi Lupu, Filat are probleme cu memoria istorică

Premierul Vladimir Filat este singurul lider al alianţei de guvernământ care a depus flori la Memorialul „Eternitatea” de la Chişinău pe data de 24 august, atunci când s-au împlinit 66 de ani de la desfăşurarea operaţiunii Iaşi-Chişinău, în urma căreia Basarabia a fost reocupată de trupele sovieto-bolşevice.

Guvernul Filat şi zestrea lui de tancuri

Un grup de tineri entuziaşti, în frunte cu Dan Nicu şi Petru Sârghi, au lansat pe internet o iniţiativă lăudabilă. Grupul despre care vorbim se numeşte „Antitanc” şi numără în prezent 1984 de membri.

După cum declară ei înşişi, membrii grupului şi-au propus să sensibilizeze opinia publică în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea noastră, şi anume „prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriul Republicii Moldova”.

Pentru o pipiţo-ziaristă care înjură şi scuipă o gumă, Jurnal TV l-a cenzurat pe unul dintre cei mai populari bloggeri TV din Europa şi i-a blocat contul de Youtube

Andrea Atzori, telejurnalist din oraşul italian Oristano, unul dintre cei mai populari bloggeri TV din Europa, specializat în producerea de videoclipuri despre jurnaliştii de televiziune, a primit o lovitură sub centură, fiind cenzurat de o televiziune din Republica Moldova. Publicaţia italiană „La Nuova Sardegna” inserează în numărul său din 14 august un material cu privire la acest subiect, titrând: „Youtube, o televiziune din Moldova i-a pus căluşul unui reporter din Oristano” (Youtube, tv moldava mette il bavaglio a reporter oristanese).

Postul moldovean de televiziune este Jurnal TV. Directorul postului, Val Butnaru, l-a reclamat la compania Youtube pe jurnalistul italian Andrea Atzori, cerând suprimarea contului acestuia, invocând o pretinsă încălcare de către jurnalistul italian a drepturilor de autor ale postului Jurnal TV. Youtube a luat de bună plângerea lui Val Butnaru şi a închis contul jurnalistului Atzori.

Din Lenin de la Reni au rămas doar picioarele

În noaptea dinspre 28 spre 29 iunie monumentul lui Lenin amplasat în parcul central din oraşul Reni (situat pe Dunăre, în sudul Basarabiei istorice, la 3 kilometri de Giurgileşti) a fost distrus de către persoane necunoscute, relatează presa de la Odesa.

Monumentul lui Lenin din acest oraş dunărean a fost ridicat în perioada sovietică în faţa clădirii administraţiei raionale, la o distanţă de circa 100 de metri de Comisariatul raional de miliţie. Potrivit muzeografului Mihai Sarabaş din Reni, specialist în chestiuni de patrimoniu cultural, din monumentul lui Lenin au rămas doar picioarele, pe când trunchiul şi capul au fost sfărâmate şi acum zac la pământ.

Mitropolitul Vladimir a fost ofiţer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic

„Mitropolitul Vladimir deţine gradul militar de colonel şi există temeiuri serioase să considerăm că a fost ofiţer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic”. Informaţia a fost oferită pentru UNIMEDIA de către Vlad Cubreacov, vicepreşedinte al PPCD.

„Gradul de căpitan sovietic putea fi obţinut doar: a) în armată (ceea ce nu a fost cazul); b) în miliţia sovietică (ceea ce, de asemenea, nu a fost cazul) şi c) în organele securităţii statului (KGB). Deci, prin metoda excluderii, deducem că Mitropolitul Vladimir a fost ofiţer se securitate în cadrul KGB-ului sovietic”, a opinat Cubreacov.

„Nicolae Cantarean (mitropolitul Vladimir – n. red.) a avut relaţii directe şi strânse cu serviciile secrete sovietice, inclusiv cu Valeriu Pasat, fost şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. Mai mult, Pasat i-a acordat Mitropolitului şi gradele militare următoare, ceea ce a iritat o bună parte a clerului”, a mai adăugat Cubreacov.

„Mitropolitul, implicându-se partizan în jocul politic, în favoarea unei grupări politice şi, astfel, împotriva tuturor celorlalte, se autodescalifică moral şi compromite Biserica pe termen lung, expunând-o unor presiuni politice viitoare, inclusiv unor reacţii proporţionale. El îi aduce un mare deserviciu Ortodoxiei, mergând pe o comandă politică din exterior. Campania politică de propagandă zgomotoasă şi agresivă (panotaj, tv) costă foarte mulţi bani, care, în mod evident, nu au provenienţă legală, deoarece gruparea politică Pasat–Cantarean nu a prezentat rapoarte la CEC. Având în vedere legătura lui Pasat cu anumite cercuri economice, politice şi financiare din Rusia şi ţinând cont de subordonarea Mitropoliei Chişinăului faţă de Patriarhia Moscovei, cred că sumele băneşti exorbitante folosite de această grupare sunt ilegale şi, cel mai probabil, provin din surse ruseşti, adică de peste hotare”, a mai precizat Cubreacov.

Mitropolia Basarabiei ca test (II)

Atrăgeam atenţia anul trecut, într-un articol cu titlul „Mitropolia Basarabiei ca test” (14 august 2009), că regimul Ghimpu şi Guvernul Filat vor avea de susţinut un examen destul de serios, examen pe care, începând cu 1992, nu l-au luat regimurile Snegur, Lucinschi şi Voironin cu cele 10 guverne ale lor (Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I, Ciubuc II, Sturza, Braghiş, Tarlev I, Tarlev II, Grecianîi I, Grecianîi II, provizoriu). Acest examen se numeşte simplu: Mitropolia Basarabiei.

Din nou despre podul Leova-Bumbăta peste râul Prut

Vlad Cubreacov în discuţie cu Gheorghe Focşa, primarul oraşului Leova

– Domnule primar, problema restabilirii podului Leova-Bumbăta este una mai veche. Acest pod a existat până în 1944, când a fost distrus de sovietici. Abia în ianuarie 2004 Guvernul Republicii Moldova, răspunzând cererilor primăriei Leova şi ale fostului Consiliu Judeţean Lăpuşna, a inclus pe agenda sa chestiunea restabilirii podului peste râul Prut. La ce etapă se află în acest moment rezolvarea problemei?

– Aveţi dreptate invocând demersurile Consiliului Judeţean Lăpuşna. Trebuie să precizez însă că interesul Consiliului Judeţean de atunci nu a fost unul suficient, întrucât pe teritoriul judeţului exista vama Leuşeni-Albiţa, considerată a fi suficientă. Mai târziu Consiliul Raional Leova, împreună cu primăria oraşului nostru, au revenit la această problemă. A fost elaborat un studiu de prefezabilitate. În anul 2007, cu ocazia şedinţei de la Suceava a Trilateralei România-Moldova-Ucraina, primăria Leova a depus un proiect de finanţare a reconstrucţiei podului Leova-Bumbăta. Ca urmare, am primit vizita unui expert, care ne-a recomandat divizarea proiectului în trei compartimente: accesul până la pod din partea Republicii Moldova, podul propriu-zis şi accesul la pod din partea României. Din păcate, din 2007 până în 2009 am constatat că Guvernul de la Chişinău nu a mai arătat interes faţă de acest proiect.

Acordul de cooperare dintre Stat şi Biserică, alternativă la referendumul lui Vladimir şi Pasat

Aşa cum am dezvăluit încă la 26 martie, publicând în FLUX articolul „Filat + Pasat = Lucinschi sau de ce nu avem nevoie de referendum pentru ca religia să fie predată în şcoală”, Mitropolitul Vladimir şi fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, au pus de un partid politic care se va servi de stindardul Ortodoxiei pentru scopuri secular-politice, implicit electorale. Avertismentul nostru din 26 martie era că cele sfinte vor fi târâte în zona politicului şi că oamenii care au zămislit asemenea idei, mânaţi de patimi destul de păgâne şi neavând nici o oprelişte, îi vor căşuna mult rău Ortodoxiei. Un nou personaj apărut la orizont în această poveste a controversatului referendum şi a partidului lui Pasat este Dmitri Ciubaşenco, candidat la ultimele alegeri parlamentare pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova al premierului Filat şi cavaler al „Ordinului Republicii”, distins de preşedintele interimar Mihai Ghimpu.

Potenţialul pentru escaladarea cursei înarmărilor în regiune este enorm

Interviu cu domnul prof. Dr. Iulian Chifu, analist de politică externă, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, Bucureşti

– Domnule profesor, după alegerile prezidenţiale din Ucraina, raporturile acestei ţări cu Federaţia Rusă au cunoscut o reaşezare simţitoare, o resetare, ca să apelăm la un termen în vogă. La ce urmări ar trebui să ne aşteptăm pe planul securităţii regionale la Marea Neagră, ţinând cont de această reaşezare?

– Cred că sunt de remarcat în primul rând viteza, agresivitatea şi consistenţa cu care Moscova s-a mişcat în sensul preluării pentru sine a componentelor de securitate, apărare şi politică externă ale statului ucrainean, urmate de elemente de preluare a infrastructurilor energetice şi economice. Un asemenea demers este imposibil fără consimţământul Kievului oficial, care a consfinţit la cele 17 întâlniri bilaterale la vârf, la semnarea acordurilor de la Harkov şi a declaraţiilor comune la nivel de preşedinţi. Senzaţia este a unei abandonări a unei părţi esenţiale a suveranităţii naţionale şi pertractări strategice cu consistenţă contra unor promisiuni tactice marginale.

Mitropolitul Vladimir la sfat cu Igor Smirnov

Potrivit unui comunicat de presă al „preşedinţiei” transnistrene, la 13 mai 2010, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chişinăului şi al „întregii Moldove” a avut la Tiraspol o întâlnire oficială cu „preşedintele RMN Igor Smirnov”. Mitropolitul Vladimir a fost secondat de episcopul Sava (Serghei Aleksandrovici Volkov) de Dubăsari şi Tiraspol. Întâlnirea a fost precedată de oficierea liturghiei la mănăstirea Noul Neamţ din localitatea basarabeană Chiţcani controlată de separatiştii transnistreni. La Noul Neamţ mitropolitul Vladimir a fost însoţit de ex-directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat.

Victor Roncea: Religia în şcoli pe „firul roşu” îmbârligat Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles

E bine întotdeauna să stai cel puţin cu un ochi pe Moscova, analizând situaţia de ieri şi urmărind, la Chişinău, reverberaţia de azi ca să ştii ce se va întâmpla mâine la Bucureşti. Cu o lună în urmă, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analişti de peste Prut, atât a spaţiului profund românesc cât şi a celui slav şi, chiar dacă nu-i place să se spună asta, unul dintre artizanii reactivării Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei încercări de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o „O analiză îngrijorătoare: Noul KGB plănuieşte crearea unui mişcări naţionalist-creştine în Basarabia care să preia inclusiv energii din România şi BOR. La Chişinău se-aprinde scânteia. Este vorba de o iniţiativă pretins ortodoxă, de susţinere a religiei în scoli, pritocită împreună cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decât de fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) de la Chişinău, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost şef al Administraţiei Prezidenţiale a ultra-coruptului Boris Elţin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar şi prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinţa! Mai ştim noi pe unul la fel, care stă de mână cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg şi Trilateralei…

Triumful patri(h)oţilor sau disputa dintre circari şi panglicari. Exerciţii de autolustruire la tribuna Parlamentului

Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,

Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el

Sub a numelui tău umbră.

Mihai Eminescu, Scrisoarea I

Săptămâna aceasta s-a făcut mult zgomot la Chişinău pe seama semnării, la 26 aprilie a unui duplicat al textului Declaraţiei de Independenţă votată de Parlament la 27 august 1991. Se presupune că suportul original de hârtie al Declaraţiei de independenţă ar fi fost mistuit de flăcări în timpul barbariei din 7 aprilie 2009. Există şi rumori cum că acel original al certificatului de naştere a Republicii Moldova nu a ars şi că, atunci când va fi găsit, ne vom pomeni că suntem dublu independenţi, de vreme ce vom deţine tocmai două asemenea documente.

Limba şi naţiunea „moldovenească” în Legea cu privire la guvern şi de 10 ori MD pe paginile autorităţilor publice centrale

În ultima jumătate de an FLUX a abordat în mod repetat chestiunea limbii române pe paginile oficiale ale administraţiei şi autorităţilor centrale de stat. Ca urmare a campaniei noastre de presă, unele autorităţi şi instituţii au acceptat într-un târziu înlocuirea pictogramei MD cu RO pe paginile lor de internet. Întrucât multe dintre instituţiile vizate de noi stăruie asupra formulei de LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ, refuzând cu obstinaţie denumirea corectă de LIMBA ROMÂNĂ, revenim la subiect şi le prezentăm cititorilor noştri situaţia la zi.

Istro-românii trebuie salvaţi

Interviu cu deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

– Domnule Cubreacov, aţi depus de curând la Strasbourg un proiect de Rezoluţie cu privire la istro-români. Ce ne puteţi spune despre acest proiect, care reprezintă o premieră absolută în istoria minorităţii istro-române?

– În calitatea mea de membru al Subcomisiei APCE pentru Minorităţi, am redactat şi depus la 17 aprilie proiectul de Rezoluţie privind situaţia culturală dificilă a minorităţii istro-române deosebit de ameninţate, iar la 21 aprilie 2008 acesta a fost înregistrat oficial, fiind difuzat, în limbile engleză şi franceză (La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée/Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened), ca document al Consiliului Europei cu numărul Doc. 11595. Proiectul a fost semnat de 34 de deputaţi din 20 de state membre ale Consiliului. Semnatarii reprezintă toate cele 5 grupuri politice din sânul Adunării Parlamentare. Urmează ca proiectul să fie examinat de Biroul APCE, care va decide asupra sorţii lui de mai departe. Documentul este deja disponibil pe internet, pe pagina oficială a Consiliului Europei: http://assembly.coe.int. Scopul meu este ca acest proiect de rezoluţie să fie trimis Comisiei Juridice şi Drepturi ale Omului pentru desemnarea unui raportor. Până la următoarea parte a sesiunii APCE de la sfârşitul lunii iunie vom cunoaşte decizia Biroului.

Extinderea corupţiei şi degradarea sistemului politic din Republica Moldova

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la combaterea corupţiei

Congresul al XII-lea al PPCD

Republica Moldova ca democraţie aflată în tranziţie timp de două decenii, a rămas încă un stat slab şi vulnerabil, cu instituţii democratice slabe, cu oameni de stat cu un trecut dubios, lipsiţi de calităţi morale şi profesionale.

Guvernul Filat şi-a depăşit mandatul, consimţind la cedarea teritoriului naţional la Palanca

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la cazul Palanca

Tratatul dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat, negociat între 14 iulie 1995 şi 18 iulie 1999, semnat la 18 august 1999, la Kiev, de către ex-preşedintele Petru Lucinschi şi ratificat la 12 iulie 2001 de către reprezentanţii Partidului Comuniştilor şi ai Alianţei Braghiş în Parlament, cuprinde un Protocol adiţional „privind transmiterea în proprietate Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova, precum şi a sectorului de teren, prin care trece acesta, şi regimul lor de exploatare”.

Universităţi la Soroca, Orhei, Edineţ şi Ungheni, religia în şcoală, extensiuni universitare din România, Agenţie Naţională pentru Locuinţe

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la tineret

Analizând situaţia social-economică a tineretului din Republica Moldova, Congresul PPCD constată următoarele:

– sistemul de învăţământ primar şi secundar este învechit şi nefuncţional. Instituţiile de învăţământ, mai ales cele din mediul rural, se confruntă cu o lipsă acută de cadre pedagogice, iar cadrele existente nu dispun de mijloacele şi condiţiile necesare unui sistem european de învăţământ;
– corupţia din sistemul de învăţământ a căpătat proporţii îngrijorătoare;
– lipsa educaţiei religioase afectează grav integritatea morală a tinerilor şi duce la extinderea viciilor sociale şi la creşterea criminalităţii în mijlocul lor;
– insuficienţa acută a căminelor pentru studenţi, ca şi starea deplorabilă a majorităţii celor existente nu oferă un mediu prielnic pentru studii;
– veniturile mici ale populaţiei, în special ale tinerilor, favorizează emigrarea intensă a persoanelor apte de muncă, inclusiv a tinerilor şi intelectualilor;
– statul nu încurajează libera iniţiativă economică a tinerilor prin oferirea de linii de microcreditare şi de înlesniri fiscale pentru iniţierea unor afaceri;
– lipsa unu program de stat pentru asigurarea tinerilor specialişti şi a tinerilor familişti cu spaţiu locativ descurajează înfiinţarea de familii şi afectează grav natalitatea.

PPCD salută iniţiativele democratice, pozitive şi necesare ale puterii, dar contestă orice derapaj de la interesele naţionale şi normele democratice

Iurie Roşca

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la situaţia politică de moment

Cele două campanii electorale pentru alegerile parlamentare din anul 2009 au arătat în mod izbitor impactul fără precedent al resurselor financiare enorme, de provenienţă dubioasă, mobilizate de piaţa politică şi mediatică din Republica Moldova. Utilizarea tehnologiilor electorale murdare, manipularea opiniei publice prin procedee de război psihologic, cumpărarea directă a voturilor în special în zona rurală, precum şi, mai ales, provocarea din 7 aprilie, soldată cu distrugerea edificiilor Parlamentului şi a Preşedinţiei, au condus în definitiv la schimbarea puterii în Republica Moldova.

PPCD a câştigat un nou proces la CEDO

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a pronunţat astăzi, 2 februarie 2010, sentinţa în dosarul Partidului Popular Creştin Democrat contra Moldovei (cererea nr. 25196/04). Curtea a dat câştig de cauză reclamantului şi, astfel, acesta este al doilea dosar în care PPCD obţine câştig de cauză la CEDO.

Comuniştii de azi despre comuniştii de ieri sau Mark Tkaciuk versus Comisia Cojocaru

Mark Tkaciuk

Aşa cum era de aşteptat, reacţiile adverse faţă de Comisia Cojocaru, pentru alte motive decât cele de fond, nu au întârziat să apară. Primul care a ieşit în scenă este o persoană cu vederi comuniste, unul dintre liderii Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Mark Tkaciuk.

Acesta i-a acordat un amplu interviu unui canal de televiziune din Chişinău, concentrându-şi reproşurile şi ironia asupra unor membri ai Comisiei pentru studierea şi aprecierea crimelor regimului totalitar comunist din Republica Moldova.

Leul comun sau despre o posibilă uniune monetară moldo-română

Vlad Cubreacov

Ateptând cu mult interes şi speranţă vizita preşedintelui Băsescu dincoace de Prut, un vechi prieten m-a întrebat săptămâna trecută ce cred despre posibilitatea ca Republica Moldova să adopte leul românesc ca monedă naţională, semnând cu Bucureştiul un aranjament bilateral, o Convenţie de uniune monetară. Aş fi considerat întrebarea ca fiind una banală dacă nu ar fi fost formulată cu acel soi de candoare şi maximalism tipic basarabean care, la limita dintre frustrările istorice şi speranţa într-o minune, împinge abordările dincolo de realism, hrănindu-le cu dulci iluzii. Vechiul meu prieten (între altele fie spus, de mare bună credinţă) m-a asigurat că această chestiune ar figura pe agenda discuţiilor dintre preşedintele interimar Ghimpu şi omologul său de la Bucureşti, fapt de care mi-am permis să mă îndoiesc, cu toate că subiectul în sine mi s-a părut demn de reţinut. Pe cât erau cele susţinute de prietenul meu urmarea unei bune informări sau rodul imaginaţiei şi al visării sale romantice, mi-a venit greu să spun în momentul receptării întrebării.

Palanca – fereastra noastră (astupată) la Marea Neagră

Sfârtecată în partea sa de nord şi în cea de sud, dar şi dinspre răsărit, la Tighina, Basarabia istorică, pusă în cadrele politice ale Republicii Moldova, ca nou subiect al dreptului internaţional, se frământă, căutând să scape din îmbrăţişarea sufocantă a unei istorii nedrepte.

„KGB rediviva!” într-o variantă actualizată

KGB rediviva! De la KGB la SIS şi de la SIS la KGB

Funcţia de director la ziarul FLUX mă obligă să am tot felul de discuţii cu persoane care vin la redacţie şi ţin cu tot dinadinsul să-mi povestească despre problemele lor sau să-mi ceară să le rezolv anumite chestii sau, pur şi simplu, să-mi spună părerea lor într-o problemă sau alta. Trebuie să recunosc că de multe ori aceste discuţii nu-mi produc mare plăcere, mai ales că-mi răpesc mult timp şi deseori se dovedesc a fi absolut inutile, îţi pierzi timpul în nişte discuţii sterile. Dar se întâmplă ca cei care trec pragul redacţiei să fie oameni valoroşi, integri, bine documentaţi şi bine intenţionaţi. Aşa, spre exemplu, ceva timp în urmă m-a vizitat un omulean care mi-a povestit ce se întâmplă la SIS. Potrivit acestuia, după ce AIE l-a numit în funcţia de director pe Gheorghe Mihai, în cadrul acestei structuri au început remanieri importante de cadre. Din spusele informatorului meu, mulţi dintre ofiţerii tineri, care nu au experienţa activităţii în structurile de securitate sovietice, adică în KGB, ofiţeri care au absolvit şcoli în Occident, inclusiv, în România, sunt concediaţi, iar în locul lor sunt angajaţi vechii kaghebişti sovietici. Cel care mi-a servit această informaţie a pretins că el însuşi face parte din prima categorie. Şi tot el afirmă că noul director SIS îi angajează în special pe foştii săi tovarăşi de KGB.

„Ţinta este România!”

Vlad Cubreacov într-o discuţie cu analistul politic Victor Gurău

– Domnule Victor Gurău, am discutat înaintea acestui interviu şi mi-aţi spus lucruri care sunt greu de crezut la prima aflare. Totuşi, analiza dumneavoastră te pune pe gânduri şi-ţi aşterne în faţă mai multe semne de întrebare…

– Eu aş spune chiar că mulţi dintre cei care vor lua act de analiza mea vor crede că sunt nebun. Este posibil, căci în condiţiile actuale toată lumea este bulversată de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Sper însă că vor exista măcar doi sau trei cetăţeni oneşti care vor aprecia la justa valoare cele expuse de mine.

De ce gruparea Uechean-Pleşca-Platon vrea să se răfuiască cu Iurie Roşca şi să închidă FLUX-ul

După cum am anunţat în materialele anterioare, cercuri influente din cadrul guvernării AIE, în special reprezentaţii Alianţei Moldova Noastră, fac tot posibilul să aducă la faliment ziarul FLUX prin presiunile pe care le exercită asupra Justiţiei. Reamintim că ziarul FLUX a pierdut deja în două instanţe procesul intentat de deputatul AMN, Ion Pleşca, care este şi preşedintele Comisiei juridice a Parlamentului.

În România, începând din 1996, nici un preşedinte nu a putut să-şi păstreze un al doilea mandat

Interviu realizat de Vlad Cubreacov cu prof. dr. Iulian Chifu, analist de politică externă, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, Bucureşti

– Stimate domnule profesor Chifu, am văzut cu toţii rezultatele alegerilor prezidenţiale de duminica trecută din România. Cum apreciaţi şansele celor doi candidaţi rămaşi în competiţie pentru turul doi de scrutin din 6 decembrie?