Mihai Ghimpu consideră inoportună adoptarea legii lustraţiei

Mihai Ghimpu

După ce am plasat pe pagina web a FLUX-ului (www.flux.md) articolul „Câţi securişti de la SIS sunt, totuşi, kaghebişti?”, cititorii ne-au scris pe forum un şir de mesaje în care susţin că guvernarea AIE este obligată să adopte legea lustraţiei. Şi cu adevărat, dacă alianţa de guvernământ doreşte în mod sincer aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi nu intenţionează doar să mimeze integrarea europeană, aşa cum au făcut comuniştii, ar trebui să voteze o asemenea lege. Mai ales că la Parlament a fost depusă, în premieră, o asemenea iniţiativă legislativă încă în anul 2000.Iniţiativa PPCD privind legea lustraţiei, un proiect care revine în actualitate

Cred că acum este cazul să revenim la acest subiect. După incompetenta şi corupta guvernare agrariană, care a manifestat şi puternice ticuri autoritariste, a urmat legislatura a treia a anilor 1998-2001, când au ajuns la putere un şir de forţe politice ce se declarau democratice. Atunci PPCD, care deţinea 9 mandate în cadrul coaliţiei de guvernământ, a propus spre adoptare proiectul de lege „privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică”. Atunci se părea că există un moment prielnic pentru adoptarea unei legi a lustraţiei şi în Republica Moldova. ADR (Alianţa pentru Democraţie şi Reforme – aşa se numea atunci coaliţia majoritară) deţinea 60 de mandate din 101, 40 revenindu-le comuniştilor, iar un vot fiind al lui Ilie Ilaşcu, care era în închisoarea de la Tiraspol. Din ADR făceau parte partidele conduse de Dumitru Diacov, Mircea Snegur şi Valeriu Matei, plus câteva partide mai mici, ca Partidul Ecologist, Partidul Ţărănesc şi Liga Femeilor. Grupul de deputaţi creştin-democraţi a elaborat proiectul de Lege a Lustraţiei, inspirându-se din experienţa României, a Poloniei şi a Ţărilor Baltice. Bineînţeles că deputaţii PCRM s-au opus adoptării acestei legi. Dar nici „democraţii” nu l-au susţinut. După dezbaterea proiectului de Lege a Lustraţiei în susţinerea lui au votat doar cei 9 deputaţi PPCD. Probabil, celorlalţi le-a fost frică să nu fie deconspiraţi ca foşti agenţi ai KGB-ului sovietic.

Fără demnitari kaghebişti

Să trecem în revistă pe scurt ce prevedea proiectul creştin-democraţilor „Legea privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică”.

Proiectul urmărea asigurarea dreptului fiecărui cetăţean de a avea acces la informaţiile din propriul dosar al poliţiei secrete. Preşedintele republicii, deputaţii, membrii Guvernului, reprezentanţii puterii judecătoreşti şi ai mass-media, alţi demnitari cu funcţii de răspundere în stat, înainte de a accede în respectivele posturi, trebuie să-şi declare şi să-şi certifice neapartenenţa la structurile fostei poliţii secrete, garantând astfel capacitatea lor de a fi liberi în luarea deciziilor în interesul statului şi al cetăţenilor lui.

Proiectul reglementa şi accesul la dosarul persoanelor care candidează pentru funcţii publice şi, totodată, definea noţiunile de „colaborator” şi „agent al organelor de securitate ale statului”.

Pentru a administra implementarea proiectului de lege, art. 7 prevede al acestuia prevedea crearea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Poliţiei Politice, iar pentru a evita posibilele abuzuri şi pentru a asigura o eficienta aplicare a legii, art. 24 prevedea răspunderea penală, civilă şi administrativă pentru nerespectarea prevederilor legii.

Toate comisiile parlamentare au susţinut acest proiect de lege, dar Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice, condusa de Maria Postoico de la PCRM, care a prezentat raportul asupra proiectului de lege în plenul Parlamentului, a constat că „proiectul de lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, in varianta propusa, la moment, nu este actual pentru Republica Moldova şi adoptarea lui este inoportună”. Acest punct de vedere era susţinut şi în avizul Guvernului, semnat de premierul de atunci Dumitru Braghiş. Tot atunci, neuitatul preşedinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, justifica nedorinţa regimului politic de la noi de a face publice aceste liste celor care au turnat la securitate prin faptul că am putea rămâne, în genere, fără intelectualitate, adică Lucinschi susţinea că intelectualii din acea vreme au colaborat cu securitatea.

Lui Ghimpu i se pare că dosarele securităţii au fost duse la Moscova

Se pare că nici actuala guvernare nu consideră că adoptarea Legii Lustraţiei nu este oportună (nu întâmplător AIE consună cu ADR, iar Guvernul Filat se aseamănă atât de mult cu Guvernul Braghiş). Am ajuns la această concluzie după declaraţiile făcute de preşedintele interimar al ţării Mihai Ghimpu, care este şi preşedintele Legislativului. În emisiunea „În Profunzime” din 11 ianuarie 2010 de la Pro TV Chişinău, Mihai Ghimpu a declarat că el, în general, susţine adoptarea legii lustraţiei, doar că aceasta s-ar putea să nu aibă nici un efect. Iată ce a spus preşedintele Legislativului: „Eu consider că trebuie să fie legea lustraţiei. Dar îmi pare că, încă atunci când eram în primul parlament 1990 sau 1989, deja se zvonea că dosarele nu mai sunt la Chişinău, că sunt duse. Moscova a făcut tot posibilul să-şi păstreze clienţii săi, să nu-i depistăm noi ca să funcţioneze mai departe, să activeze pentru KGB”.

Parlamentul nu cunoaşte ce se întâmplă la SIS?

Declaraţia lui Mihai Ghimpu este cel puţin stranie şi trădează nedorinţa actualilor guvernanţi a-i deconspira pe agenţii KGB. Este greu de crezut că Mihai Ghimpu nu cunoaşte dacă dosarele foştilor kaghebişti sunt la Chişinău sau la Moscova pentru că SIS-ul, care a moştenit arhiva KGB-ului din RSS Moldovenească, se supune controlului Parlamentului, iar Ghimpu este chiar preşedintele acestuia. Toată lumea ştie că dosarele sunt la Chişinău, altfel, dacă dosarele securităţii ar fi fost, cu adevărat, transportate la Moscova, acest argument ar fi fost folosit încă în anul 2000 de „democraţii” din ADR, care atunci s-au opus adoptării Legii Lustraţiei.

Poziţia luată de Mihai Ghimpu este greu de înţeles. Este clar de ce Dumitru Diacov nu doreşte deconspirarea fostei poliţii politice, el tot timpul s-a opus acestui proiect, probabil pentru că are ceva de ascuns, el sau tovarăşii lui de partid. Este clar că nici Urechean nu doreşte, deşi nu o spune cu voce tare, votarea unei asemenea legi din aceleaşi considerente. Dar sunt total inexplicabile reţinerile pe care le manifestă alte două partide din coaliţia de guvernământ: PL lui Ghimpu şi PLDM-ul premierului Vladimir Filat, mai ales că aceste două formaţiuni politice pretind a fi campionii luptei cu comunismul din Republicii Moldova.

O nouă ocazie ratată

Iată că nici după 18 ani de independenţă în Republica Moldova nu este posibilă votarea legea lustraţiei. Deci nici acum ţara noastră nu se va putea rupe de trecutul sovietici, iar foştii kaghebişti vor continua să deţină dintre cele mai importante funcţii în stat. Nu contează cine se află formal la putere: comuniştii, democraţii, liberalii sau democraţi-liberalii, guvernează tot kaghebiştii.

Publicitate